Scris de Vittorio
Arrigoni, citit de Hilarion Capucci,
arhiespiscop melchit al Ierusalimului în exil
30 decembrie 2008
Jabilia, Bet Hanun,
Rafah și Gaza City sunt picioarele călătoriei pe harta mea personală a iadului.
Orice ar spune declarațiile de presă de la întâlnirea cu armata israeliană,
recitate papagalicește în întreaga Europă și în Statele Unite prin intermediul
experților în dezinformare, în ultimele zile am fost martorul bombardării
moscheilor, școlilor, universităților, spitalelor, piețelor și a multor, multor
clădiri civile. Directorul medical al spitalului Al-Shifa a confirmat...a
primit telefoane de la membri ai IDF-ului, armata israeliană, ordonându-i să
evacueze spitalul sau altfel va fi ciuruit de proiectile. Dar ei nu lasă niciodată
armata să-i intimideze.
Ar fi trebuit să
dorm în refugiu (deși nici care dintre noi nu a închis ochii în Gaza de cel puțin
patru zile), dar este bombardat în continuu noaptea. Nu se mai aud sirenele ambulanțelor
gonind nebunește pentru că pur și simplu nu mai este niciun singur suflet în
refugiu sau în împrejurimi. Toată lumea e moartă și ai senzația că parcă ai
păși peste un cimitir după un cutremur. Situația este aceea a unei catastrofe
nenaturale, un dezastru cinic, alimentat de ură...catapultat peste poporul din
Gaza precum plumbul topit, sfâșiind trupurile omenești.
Contrar tuturor
așteptărilor, i-a unit pe toți palestinienii, strânși laolaltă de suferința
colectivă provocată de un masacru îngrozitor. Aceștia sunt oameni care poate că
nici nu și-au dat bună ziua unul altuia până recent, având în vedere că
aparțineau unor facțiuni rivale. Dar când plouă din cer cu bombe de la o
înălțime de 10.000 de metri, poți să fii sigur că nu va conta că la fereastră
îți atârnă un afiș cu Hamas sau cu Fatah. Nu există conceptul de operațiune
militară cu precizie chirurgicală. Când forțele aeriene și cele navale încep să
bombardeze, singurele operații chirurgicale...sunt cele făcute de doctori,
amputând fără a sta pe gânduri membrele făcute terci, chiar și atunci când
acele brațe și picioare ar fi putut fi salvate. Nu este timp, trebuie să te
grăbești, și timpul pe care îl folosești pentru a trata un braț sau un picior
rănit grav...poate însemna moartea celuilalt pacient rănit care așteaptă la
rând o transfuzie de sânge sau ceva mai rău.
La spitalul
Al-Shifa, 600 de pacienți se află în stare foarte gravă, cu numai 29 de aparate
de ventilație mecanică disponibile. Le lipsește totul acolo, mai ales personal
cu experiență. Din acest motiv, oricât de extenuați am fi (nu atât din cauza
nopților nedormite...ci de apatia și de toleranța guvernelor vestice față de crimele
Israelului), am decis că noaptea trecută a venit timpul ca una dintre vasele
Mișcării de Eliberare a Gazei să plece din portul Larnaca, Cipru, trimițând
personal medical și trei tone de medicamente.
Am așteptat după
ele degeaba – ar fi trebuit să ajungă la ora 8 în dimineața aceasta. Dar au
fost interceptați de 11 nave israeliene de război la 90 de mile nautice de Gaza
și au încercat să îi scufunde în apele internaționale. Au intrat în ei de trei
ori, provocând defectarea motorului și o gaură de apă în corpul navei. Numai printr-o
minune echipajul și pasagerii încă sunt în viață și au reușit să ancoreze nava în
portul Tiro în sudul Libanului. Tot mai frustrați de tăcerea asurzitoare a
lumii „civilizate”, tovarășii mei vor face în curând o a doua încercare. De fapt
au descărcat medicamentele din nava avariată, „Demnitatea”, și au umplut o altă
ambarcațiune, gata de plecare, cu direcția Gaza.
Mulți jurnaliști
care mă intervievează mă întreabă despre situația umanitară a palestinienilor
din Gaza, de parcă problema ar fi doar hrana, apa, electricitatea și lipsa
combustibililor și nu cine cauzează toate acestea...obstrucționând granițele,
bombardând uzina de apă sau centralele electrice. La spitalul Al-Awda din Jabalia
am văzut cadavre și trupuri rănite îngrămădite nu numai în ambulanțe, ci și în
căruțe de lemn, trase de animale. Tancuri, avioane de luptă, drone, elicoptere
Apache – cea mai feroce armată a lumii...atacând oameni care folosesc măgari ca
principal mijloc de transport, ca pe vremea lui Isus Hristos. Potrivit Al-Mizan,
un centru pentru monitorizarea drepturilor omului, în timp ce vorbim, 55 de
copii au fost prinși de bombardamente, 20 mor și 40 sunt grav răniți.
Israelul a transformat
spitalele și morgile palestiniene în fabrici de îngeri, nerealizând câtă ură
provoacă în Palestina și în restul lumii. Fabricile acestea produc îngeri într-un
ritm al unei linii de producție non-stop, la fel ca în noaptea asta: pot să îmi
dau seama după bubuiturile exploziilor în afara ferestrei mele. Acele trupșoare
amputate și dezmembrate, acele vieți stinse înainte de a avea șansa să
înflorească, vor fi un coșmar recurent pentru tot restul vieții mele. Dacă încă
mai găsesc putere să vorbesc despre asta este numai pentru că vreau să le fac
dreptate celor care nu mai au voce, celor care niciodată nu au avut o urmă de
voce, poate pentru beneficiul celor care n-au avut niciodată urechi.
Rămâneți oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu