vineri, ianuarie 31, 2020

Fără dreptate nu există pace




Palestinienilor nu pacea li se oferă, ci o continuare, chiar o accentuare a ocupației. Dacă până acum israelienilor le convenea actuala stare a lucrurilor, acum pot spera la mai mult decât menținerea status-quo-ului și anume la anexarea a și mai mult teritoriu palestinian. Trump vorbește despre anexarea văii râului Iordan și a mai multor settlements din Cisiordania. 


În continuare palestinienii sunt neglijați, nebăgați în seamă, neîntrebați ce își doresc. Presa scrie că în zilele următoare, doi politicieni israelieni, Netanyahu și Benny Gantz, urmează să aibă câte o întâlnire cu președintele Trump, pentru a discuta detaliile mărețului său plan al păcii de care e atât de mândru. Americanul e cum nu se poate mai încântat de el însuși, lăudându-se cu numărul mare de telefoane primite de la diverși politicieni dornici să își exprime entuziasmul și sprijinul. Printre aceștia se pare că se numără și britanicul Boris Johnson. Și iată cum britanicii și americanii își dau din nou mâna, pecetluind soarta unui teritoriu care nu le aparține și hotărând destinele unor oameni cu care n-au nici în clin, nici în mânecă. De fapt așa a fost mereu, cei puternici au decis pentru cei slabi și neajutorați. Jared Kushner, ginerele lui Trump și unul dintre cei care au contribuit la acest plan i-a avertizat pe palestinieni (cum altfel?) să nu o dea în bară și să accepte mărinimoasa ofertă. Greu de crezut că poate exista cineva mai arogant decât Trump zilele astea, dar Kushner dovedește cu vîrf și îndesat de ce este înrudit cu afaceristul devenit președinte de stat. Cine se aseamănă, se adună, nu? De la înălțimea poziției sale de consultant al lui Trump pe probleme de Orientul Mijlociu, acesta aruncă o flegmă în capul palestinienilor și spune că ăsta e el tratându-i cu respect. Nicio vorbă despre evacuarea settlements-urilor, nimic despre demilitarizarea Cisiordaniei, nimic despre dreptul de reîntoarcere al celor expulzați în războiul din 1948 și cel din 1967, nimic despre calea concretă spre crearea unui stat palestinian, că așa doar să menționezi vag, în treacăt, e simplu. Mai greu e să iei în calcul realitatea palpabilă, să ții cont de chestiuni precise.


Ce le rămâne palestinienilor? Să fie mai uniți ca oricând. Să lase la o parte disputele interne, orgoliile și interesele personale meschine, să spună un NU hotărât glumei proaste prezentate de Trump drept proiect și să-și facă auzită vocea. Nu le va fi ușor, pentru că sunt mai singuri ca oricând. Arabia Saudită, Egiptul și Emiratele Arabe Unite se pare că susțin planul lui Trump fără rezerve. Qatarul îl susține și el, cu condiția să se respecte granițele trasate în 1967 și refugiații palestinieni să se poată reîntoarce. Uniunea Europeană a demonstrat că e un organism pe care palestinienii nu se pot baza. La fel, legea internațională și rezoluțiile U.N. sunt praf în vânt în ochii politicienilor de tip Trump. A sta uniți e singura șansă a palestinienilor. Au mai dovedit că pot juca cu succes rolul lui David care îl înfruntă pe Goliath. Fără dreptate nu există pace.









joi, ianuarie 30, 2020

Afacerea secolului sau cam așa ceva



Stau în cumpănă de ieri seară -- să scriu, să nu scriu ceva despre asta? Încerc să îmi simplific viața și să mă implic mai puțin, pentru că prea multă pasiune strică și eu am o predispoziție spre asta. Așa că îmi voi restrânge cât pot comentariile la conținutul discursului președintelui Trump privind așa-zisul ”plan de pace” pentru Israel și palestinieni. Nu am stat să ascult tot, că sunt și eu om, au și răbdarea și nervii mei o limită. Am citit ulterior presa și am umplut cu informații golurile (Haaretz, dacă vă interesează, publică transcrierea integrală a discursului). Discursul, la fel ca Trump, a fost plin de clișee. Grețoase, obositoare, ieftine. Aceeași vomă regurgitată pe post de inovație. Aiurea. Cu SUA care luptă împotriva terorismului și extremismului din Orientul Mijlociu, cu aceleași State Unite care au înfrânt califatul ISIS nu în procent de 95% sau 99%, ci sută la sută, cum l-au mierlit pe al-Baghdadi și ce băieți buni sunt ei. Cum cel mai bun dintre băieții buni este chiar el, Trump, care a venit la Casa Albă să facă lucruri mărețe și care e pe cale să ducă la capăt ceea ce niciun președinte american nu a reușit până acum, pacea între israelieni și palestinieni. Cu Hamas și Jihadul Islamic care se folosesc de palestinieni ca de niște pioni pentru a infesta Orientul Mijlociu cu extremismul lor. Cu generozitatea Israelului, care, vezi Doamne, e gata să cadă la o soluție de compromis, doar ca palestinienii să aibă și ei statul lor independent. Israel, care este această lumină între nații, făclia ce ține vie democrația printre barbarii din Orient.

Cu greu, foarte greu, am trecut peste greața de a-l privi pe Trump cum îi aruncă ocheade și îi zâmbește complice lui Bibi Netanyahu. Așa bromance mai rar, nenică, poate în filme.

Nimic nou. Aceeași penibilă așa-zis soluție a celor două state, în condițiile în care ea este imposibil de pus în practică. De ce este imposibil? Pentru că Israelul nu a dorit niciodată crearea unui stat palestinian alăturat lui. Dacă și-ar fi dorit, nu ar mai fi ciuruit întreaga Cisiordanie (West Bank) cu settlements exclusiv evreiești, făcând abstracție de Convenția de la Geneva, care interzice ocupatorului să își transfere propria-i populație în teritorii cucerite prin război. Suprafața destinată unui viitor stat palestinian nu mai are niciun fel de continuitate teritorială, întreaga Cisiordanie fiind mai găurită ca un șvaițer. Unde să mai pui un stat acolo? (Iar Gaza e o glumă. Mă rog, asta fie spus așa, Gaza e un dezastru).

Apoi rămâne chestiunea Ierusalimului. Trump ori nu și-a luat ieri pastilele, ori e chiar mai incapabil decât pare. La începutul discursului a spus că întreg acest „plan de pace” va fi valabil cu condiția ca Ierusalimul NEDIVIZAT să fie capitala Israelului (lucru cu care palestinienii și întreaga lume arabă nu vor fi de acord, nici măcar monarhiile din Golf, alea care se trag de șireturi cu Netanyahu). Iar mai încolo, când începe să vorbească despre ipoteticul stat palestinian, spune că acesta ar urma să aibă capitala în Ierusalimul de Est, unde Statele Unite ar fi atât de drăguțe încât și-ar deschide o ambasadă. Deci, cu Ierusalimul cum rămâne, mister Trump?

Eu tot cred că Ierusalimul ar trebui să aibă un statut special, pentru că este un loc de o importanță colosală atât pentru iudaism, cât și pentru islam și creștinism. E o idee care a mai fost vehiculată, ca Ierusalimul să nu aparțină nici statului evreiesc, nici celui palestinian, ci să fie guvernat internațional. A doua variantă este valabilă în condițiile stabilirii unui stat unic ce să cuprindă atât israelienii, cât și palestinienii, un stat democratic, unde toți, atât evrei, cât și ne-evrei, să poată coexista în libertate, beneficiind de aceleași drepturi și supunându-se acelorași legi, cu Ierusalimul reunit drept capitală.

Din păcate însă, cred că nu vom fi martori la o astfel de soluționare. În condițiile în care președintele american a declarat legale settlements-urile care până acum erau considerate ilegale, atât de legea cât și de consensul internațional, inclusiv de administrațiile americane de până la Trump, cred că se va merge mai departe cu anexarea Cisiordaniei, fie prin Netanyahu, fie prin Gantz, adversarul său politic, depinde cine va deține următorul mandat de premier.

Dar hei, președintele Trump participă la nu știu ce marș pentru viață. După cum spuneam la început, ce băiat bun! Da, all lives matter, chiar și viețile nenăscute încă. Mai puțin dacă ești palestinian. Atunci ești sortit să mori sau să trăiești ca un sclav.

Încă un „plan de pace”?



Am obosit de cât am auzit că palestinienii au respins mereu pacea, că au refuzat toate ofertele care li s-au făcut. Cum ar veni, Israelul mereu a vrut să trăiască în liniște și armonie alături de palestinieni, dar cei din urmă sunt de vină că acest lucru nu s-a întâmplat. Păi să o luăm de la început. După ce britanicii (care în prealabil le promiseseră și evreilor și arabilor palestinieni, separat, independența în Palestina, pe vremea aceea aflată încă sub Mandat britanic) au ajuns la concluzia că problema e un cartof prea fierbinte, au pasat-o în mâinile americanilor. În 1947, Organizația Națiunilor Unite a venit cu celebrul Plan de Partiție. De ce acesta nu a fost acceptat de palestinieni? Pentru că era nedrept. Evreii veniți în Palestina la vremea aceea constituiau o treime din populația Palestinei, dețineau în jur de 7% din teritoriu, iar U.N. le-a alocat acestora peste 55% din teritoriu pentru întemeierea acolo a statului evreiesc. Voi ați fi acceptat? Palestinienii au spus nu, iar sioniștii au intrat peste ei cu proaspăt formata lor armată și au mai luat încă o parte din teritoriul desemnat pentru așa-zisul stat arab. O mare parte a palestinienilor a fugit din țară în perioada aceea, refugiindu-se în statele alăturate, majoritatea rămânând refugiați până în ziua de azi (Israelul s-a opus mereu reîntoarcerii lor).

Apoi, că vorbim de Camp David sau Oslo, atât israelienii cât și americanii nu au făcut decât să vină cu un proiect de pace trasat complet din perspectivă israeliană. Viziunile și propunerile lor dovedeau zero înțelegere pentru aspirațiile naționale ale palestinienilor și drepturile lor. Strategia israeliană a urmărit mereu fragmentarea palestiniană, fie de natură politică, fie teritorială. După demararea așa-zisului proces de pace de la Oslo, în anii 90, ocupația militară, expansiunea settlements-urilor și sub-dezvoltarea economică nu au făcut decât să se accentueze. Am putea spune chiar că israelienii (și americanii) au venit în mod special cu propuneri despre care știau foarte bine că nu vor fi acceptate de palestinieni, tocmai pentru a poza ulterior în băieții buni, dispuși la concesii, iar palestinienii să pară cei nerezonabili.

Iar acum vine Donald Trump și are senzația că e cel mai șmecher dintre toți. Face abstracție de legea internațională și calcă în picioare rezoluțiile U.N. Declară că Înălțimile Golan siriene aparțin de drept Israelului, mută capitala Israelului de la Tel Aviv la Ierusalim, susține că Ierusalimul nedivizat va sta drept capitală a Israelului dacă e să pună în practică așa-zisul său plan de pace, afirmă în mod oficial că settlements-urile din West Bank sunt legale și vrea ca palestinienii să fie de acord cu el și să cadă la pace. Cu alte cuvinte, singurul stat posibil pentru palestinieni va fi alcătuit din niște bantustane de tip african de pe vremea apartheidului, iar dacă nu acceptă, tot palestinienii sunt de vină că nu se poate negocia cu ei. Iar câtă vreme așa-zisele negocieri au loc numai între Trump și prim-ministrul israelian, oricare ar fi ăla, fără ca palestinienii să fie invitați la masa tratativelor, atunci să nu se aștepte prea curând la pace.