sâmbătă, noiembrie 05, 2016

Ipocrizie americană: bombardarea Alepului nu este mai îngrozitoare decât ceea ce s-a întâmplat în Gaza și Irak


                                       Alep, Siria, 2016


de Gareth Porter


Campania ruso-siriană de bombardare în estul provinciei Alep, care a luat sfârșit cel puțin momentan, a fost descrisă de rapoartele din presă de parcă ar fi fost unicul măcel general din istoria militară modernă. Într-un gest obișnuit pentru un înalt oficial american, secretarul de stat John Kerry a cerut investigarea crimelor de război din Alep.

Discuția, însă, a fost lipsită de context istoric. Cu siguranță că numărul civililor uciși din cauza bombardamentelor este mare, dar multe dintre raiduri nu au fost atât de diferite față de campaniile americane de bombardare din Irak în 2003, de exemplu, sau față de mai recentele campanii israeliene în orașele cu populație civilă densă.

Impresia că bombardarea provinciei Alep a fost făcută la întâmplare, fără a se ține seama de nimic, este indusă de rapoartele și comunicatele din presă care sugerează că nu există ținte militare adevărate în Alepul de est.

Dar, de fapt, Frontul al-Nusra a transformat Alepul în miezul central al unui sistem masiv de război convențional la sfârșitul lui ianuarie 2016, când a trimis un convoi enorm de cel puțin 200 de vehicule cu trupe și armament în estul Alepului. Un video dramatic realizat de al-Nusra arată ceea ce par a fi sute de vehicule pline cu trupe și camioane cu armament.




Comandamentul rus în Siria are drone care observă rutele în și în afara Alepului, așa că știa cu siguranță unde erau localizate multe dintre acele poziții militare. Sursele siriene de opoziție au dezvăluit că Nusra a început să le pună imediat la dispoziție bunuri militare sub pământ, săpând buncăre adânci pentru a proteja trupele și echipamentele militare și tuneluri prin care armamentul și trupele să poată fi deplasate fără a fi văzute.

Mișcarea de sub pământ explică folosirea muniției incendiare și a bombelor distrugătoare de buncăre de către ruși în premieră în acest război. Așa cum raporta The Guardian, Justin Bronk, cercetător al forumului expert în apărare și securitate RUSI (Royal United Services Institute), concluziona că rușii „au informații de bună calitate în legătură cu pozițiile militare ale opoziției siriene” bazându-se în principal pe faptul că bombele de distrugere a buncărelor sunt prea costisitoare pentru a fi folosite să distrugi clădiri la întâmplare.

Dar, la fel ca luptătorii Hamas în Gaza în 2014, comandamentul din Alep condus de Frontul al-Nusra și-a mutat trupele, armele și centrele de comandă în jurul tunelurilor construite. Așa că multe dintre raidurile rusești și siriene aproape sigur lovesc țintele care au fost deja abandonate. Și în alte cazuri au fost lovite ținte greșite, fără îndoială.

Directoratul Sănătății din Alep, un grup local de monitorizare, a estimat că 400 de civili au fost uciși în primele trei săptămâni ale bombardamentelor din estul provinciei. Națiunile Unite au estimat cifra undeva în jur de 360.

Mai lăsați atitudinea superioară

Oricât de cumplită ar fi taxa războiului asupra vieților civile, Statele Unite ar trebui să ne scutească de atitudinea superiorității morale. Când armata americană a invadat Irakul în 2003, nu a făcut vreun efort pentru a monitoriza câți civili au fost uciși de bombardamentele și focul artileriștilor săi, pretinzând că nu avea cum să-și dea seama care sunt civili și care nu.

Și cele mai optimiste estimări ale morților civile cauzate de războaiele urbane americane și israeliene nu furnizează nicio bază pentru superioritate morală. O anchetă făcută de Los Angeles Times în spitalele din Bagdad în mai 2003 a dezvăluit că cel puțin 1.700 de civili au fost omorâți în primele cinci săptămâni de război american. Aceste estimări îi includ pe cei care au murit în luptele subterane și din cauza pieselor de artilerie neexplodate, dar chiar și scăzând din total acești factori care au contribuit la moartea acestor oameni, tot se ajunge la un bilanț mult mai mare decât cel al civililor uciși în atacurile din estul Alepului.

Războaiele israeliene din Gaza – cel de trei săptămâni în 2009 și cel de șapte săptămâni în 2014 – au fost și ele mult mai nimicitoare decât Alep. Primul a ucis 773 de civili, potrivit unei investigații făcute de organizația israeliană pentru drepturile omului B’Tselem. Cel din urmă a ucis 1.473 de civili palestinieni, potrivit Biroului de Coordonare a Afacerilor Umanitare al UN.

Atacurile asupra spitalelor

O trăsătură a ofensivelor aeriene ruso-siriene din estul Alepului care pare să violeze cel mai evident legile războiului este bombardarea spitalelor. Rapoartele media au făcut referiri la raiduri aeriene cu bombe-butoi, dispozitive improvizate constând în butoaie umplute cu explozibil și șrapnel, care au lovit două spitale principale din partea controlată de rebeli a orașului Alep.

Guvernul sirian a acționat deoarece consideră că spitalele din estul Alepului se află sub comanda Frontului al-Nusra și spitalele, care se află sub presiune intensă din partea militanților care controlează acea parte a Alepului, au alimentat suspiciunile guvernului.

Așa cum explica un raport detaliat al MSF (Medici fără Frontiere) asupra atacurilor aeriene ce au lovit spitalul Al Quds pe 27 aprilie, organizația locală care a creat un nou sistem de spitale în 2011 a decis să nu declare spitalele în mod public, ci le-a păstrat clandestine – adică le-a ținut secrete față de guvern. De fapt, guvernul știe exact unde se află toate cele 10 spitale din estul Alepului. Atacul aerian din 27 aprilie care a vătămat spitalul Al Quds arată felul în care a răspuns guvernul. A început cu un asalt care a distrus o clădire de pe strada vizavi de spital. Clădirea era o școală, dar foști rezidenți al Alepului de est care au reușit să iasă din orașul asediat au confirmat că organizațiile asociate cu comandamentul dominat de al-Qaeda și-au stabilit birourile în școli pentru a încerca să-și ascundă oamenii.

La câteva minute de la lovitura inițială, potrivit celor de la MSF, personalul spitalului Al Quds scotea supraviețuitorii de sub dărâmături și îi ducea peste drum la camera de gardă, și imediat după aceea forțele aeriene siriene au trimis o bombă-butoi la intrarea de la camera de gardă, omorând câțiva membri ai personalului medical, inclusiv un doctor. Apoi au aruncat una suficient de aproape de spital încât să lovească unitatea de primiri-urgență și, câteva minute mai târziu, au lovit o clădire unde se afla personalul medical.


                    Spitalul Al-Quds  pe 28 April 2016, la o zi după bombardare (AFP) 


Asemenea atacuri asupra celor care încearcă să salveze viețile supraviețuitorilor bombardamentelor – uneori numite atacuri „double tap” – cu lovitură dublă, sunt, pe bună dreptate, condamnate ca violări ale legii umanitare. Și a crede că personalul medical funcționează de fapt ca medici pentru armata adversă nu justifică asemenea atacuri asupra lor și a răniților ce se adăpostesc acolo.

Dar asemenea violări ale legii războiului nu se întâmplă doar în Alep sau în Siria.

Deloc unice

Atacurile americane cu drone în Pakistan au lovit salvatorii sau pe cei îndoliați după ce au lovit țintele inițiale, așa cum arată multe cazuri documentate.


În atacurile din 2009 asupra Gazei, armata israeliană a pretins că luptătorii Hamas foloseau spitalele pentru a se ascunde de bombardamentele israeliene, dar nu au oferit nicio dovadă solidă care să susțină asta, așa cum a arătat raportul Goldstone.


În 2014, israelienii au distrus în întregime spitalul Al-Wafa, singurul spital de reabilitare din Gaza care trata rănile de lungă durată și dizabilitățile fizice, deși autoritățile israeliene știau că nu se află arme înăuntru, după cum au și declarat-o. Întrebat în ce măsură trebuie să se asigure o locație umanitară că nu se va trage asupra ei, IDF-ul a răspuns „Nu este o problemă de știință, IDF-ul este foarte precis și de obicei lovește ceea ce intenționează să lovească”.



Spitalul Al-Wafa, Gaza, după bombardamentele de pe 11 iulie 2014.


Armata israeliană a încercat apoi să justifice atacul asupra spitalului susținând că luptătorii palestinieni au tras asupra lor de acolo, dând publicității un clip pentru a demonstra că Hamas transformase spitalul într-o unitate militară. Însă, o anchetă efectuată de Truthout a dovedit că filmul era manipulat atât video cât și sonor, pentru a camufla faptul că era dintr-un incident cu totul diferit, și anume din timpul operațiunii israeliene Cast Lead din 2008-2009. Clipul înșelător era ultimul dintr-o serie de disimulări marca IDF în legătură cu spitalul Al Wafa. De fapt, armata începuse să pregătească bazele distrugerii spitalului cu mult înainte ca trupele israeliene să intre în Gaza, pe 17 iulie. Pe 11 iulie, IDF trăsese patru rachete de avertizare asupra etajului al patrulea al spitalului, făcând o gaură largă în tavan – semnalul IDF standard că o clădire urmează să fie distrusă de un raid aerian.


În războaiele sale din Gaza și Liban, IDF-ul a mers mult mai departe decât rușii și sirienii refuzând să facă distincție între țintele militare și civili. Nu doar că a tras asupra birourilor civile din Gaza în ambele războaie, dar a tratat zone întregi ale orașului ca ținte legitime, în baza premisei că tuturor civililor li s-a ordonat să le evacueze.

Și, atât în Gaza cât și în suburbia Beirutului Dahyia, armata israeliană a ras de pe suprafața pământului clădiri unde credea că are birouri Hezbollah. IDF-ul i-a dat chiar și un nume operațiunii, a numit-o „doctrina Dahiya” și a amenințat că o va aplica oricărui adversar din orice război viitor din regiune, „creând vătămare și distrugeri uriașe”.


             Suburbiile sudice ale Beirutului, vara lui 2006. (Raoul Kramer/MaanImages)




Bombardamentele severe ale orașelor sunt inerent imorale și atacurile asupra țintelor civile genuine nu pot fi scuzate niciodată. Dar asemenea tactici au fost puse în practică în trecut și legitimizate de aceleași guverne care acum își asumă rolul de arbitri morali și legali. Această ipocrizie trebuie denunțată și frânată.



Niciun comentariu: