luni, noiembrie 21, 2016

Isaac Herzog. Cât mai trebuie să-l suportăm?


   



de Gideon Levy


Nu are rost să mai așteptăm; eutanasierea – acum. Farsa asta trebuie să ia sfârșit imediat. Fiecare zi care trece o face și mai mare și mai mare și la un moment dat nu se va mai putea face nimic dacă nu se acționează acum. Ce cred laburiștii și cei de la Uniunea Zionistă? Că Isaac Herzog se va schimba? Că votanții se vor schimba? Că într-o zi se va purta diferit? Că se va naște din nou? Că se va reinventa?

Pe la spatele lui, oamenii îl vorbesc cu disperare de multă vreme, dar apoi dau din umeri, de parcă ar fi vorba de o forță a naturii sau de parcă asta ar scrie în stele și gata, n-ai ce-i face. Așteaptă mereu momentul potrivit sau candidatul potrivit, dar niciunul nu sosește.

Nici nu vor sosi. Și apoi va fi prea târziu. Pentru că nimeni nu crede că vaca asta mai poate fi mulsă; că Herzog ar putea oferi o alternativă la Likud sau la Yesh Atid; că va lupta pentru principii sau măcar pentru un singur principiu; că ar putea să protejeze pe altcineva în afară de sine și de membrii familiei sale. Ce trebuie să se mai întâmple ca să avem dovada că nu putem continua cu gluma asta expirată, numai de dragul posibilității unei alternative? Ce mai așteptăm?

Un lider al opoziției, care face totul cu scopul unic de a se da bine pe lângă cineva, unul care se bâlbâie și imită și se năucește – totul numai ca nu cumva să plictisească pe careva. Din această perspectivă, Herzog este elevul perfect al lui Șimon Peres, dar fără calitățile acestuia. Răul pe care îl face nu se limitează la cadrul partidului său. În non-entitatea sa el condamnă publicul la Likud sau la Yesh Atid pentru totdeauna – numai asta și e o catastrofă națională.

Săptămâna trecută Herzog a atins un nou prag de jos. Liderul de centru-stânga, polul opus lui Benjamin Netanyahu și-a dat ok-ul pentru interzicerea intrării în Israel a suporterilor internaționali ai mișcării de boicotare. Am rămas cu gura căscată, nu mi-a venit să cred. Una dintre cele mai josnice și mai periculoase propuneri făcute vreodată – nu există alt cuvânt cu care poate fi descrisă decât fascist – a fost sprijinită de liderul partidului laburist israelian, care vrea Poliția Gândurilor staționată pe aeroportul internațional Ben-Gurion!

Dragi turiști, sunteți cu noi sau împotriva noastră? Cine nu susține ocupația nu va avea voie să intre în singura democrație din Orientul Mijlociu. O declarație de loialitate la ghișeul pentru controlul pașapoartelor, un imn de slavă ca precondiție pentru primirea vizei. Va începe cu BDS și se va răspândi ca o ciumă bubonică, până când singurii care vor mai avea voie să intre în Israel vor fi membrii Ligii Antidefăimare și ajutoarele lor. Va începe cu suporterii boicotării și va sfârși cu oricine se îndoiește de dreptul Israelului asupra orașului Nablus.

Această mârșăvie nu a fost propusă de dreapta, până și acolo există unii cărora le-ar fi fost rușine să facă o asemenea mutare, ci de un reprezentant al dreptei camuflat – membrul Knessetului domnul Folkman de la Kulanu, o facțiune care miercuri și-a dovedit din nou flexibilitatea principiilor, cu ordonanța de legitimizare a coloniilor ilegale. Dar Uniunea Zionistă nici măcar nu a încercat să blocheze această propunere ticăloasă, rușinoasă. O să le arate el Herzog celor care vor îndrăzni să viziteze Israelul (majoritatea dintre ei oameni cu conștiință din lumea întreagă). O să-i arate el și lui Yair Lapid.


                         Isaac Herzog, liderul partidului Uniunea Zionistă. Foto: AP


Herzog și-a explicat poziția citând principiile. „Trebuie să adoptăm o linie de mijloc pentru ca voturile noastre să nu se ducă la Yesh Atid.” Așa vrea Herzog să devină prim ministru. Oportunistul Herzog o să-i facă pe ăștia de la Yesh Atid la capitolul patriotism, de parcă un partid fals, lipsit de valoare, promovând fascismul sub deghizarea patriotismului n-ar fi de ajuns. De parcă un singur Lapid n-ar fi de ajuns – Herzog vrea doi. Căutați-l pe Herzog în piața centrală a Stockholm-ului, că sigur îl veți găsi acolo țipând „Trăiască Israelul”.

Iată cum membrii facțiunii Uniunea Zionistă au răspuns la proiectul de lege. Iată rușinea. Majoritatea și-au susținut liderul. Doar 4 au obiectat, inclusiv Tzipi Livni, care i-a spus pe nume – McCarthysm.

„Esti nouă aici”, a remarcat Eitan Broshi, un alt membru al Knessetului reprezentând fața luminată, frumoasă a partidului. Într-adevăr, numai un novice precum Livni ar putea crede că acest partid mai are dreptul de a exista.



Niciun comentariu: