O familie palestiniană din tabăra de refugiați Khan Yunis din sudul Fâșiei Gaza. Foto: Said Khatib/AFP
de Antony
Loewenstein
În timpul conflictului
din 2014 dintre Israel și Hamas în Fâșia Gaza, Yosrah Kafarnah s-a temut pentru
viața familiei sale. Locuind în Beit Hanoun, un oraș apropiat de granița
israeliană care a fost locul unei lupte feroce pe parcursul războiului ce a durat
șapte săptămâni, s-au adăpostit într-o școală din apropiere care funcționa sub
auspiciile UNRWA (United Nations Relief and Works Agency). Kafarnah se afla împreună
cu soțul său, Imad, și cu cei doi copii ai lor. Israelul a atacat școala așa că
s-au mutat în alta. „Oamenii din Gaza credeau că spațiile UNRWA erau sigure”, îmi
spune ea.
„Mi-a fost teamă
când am văzut luptele dintre Israel și Hamas”, povestește Kafarnah, stând acum
în baraca ei, o casă provizorie din tablă care a devenit semi-permanentă. O
dronă de supraveghere israeliană plutește în aer în timp ce Imad îmi spune cum
a cărat răniții la spital în timpul bombardamentelor. „Credeam că o să mor”.
Un raport al Națiunilor
Unite din 2015 a descoperit că Israelul a lovit șapte locuri desemnate a fi
adăposturi civile în războiul din Gaza în 2014, ucigând 44 de palestinieni și
rănind 227. Niciun israelian nu a fost acuzat pentru aceste incidente, sau
pentru vreunul din atacurile din timpul războiului.
Beit Hanoun a fost
deosebit de lovit în timpul conflictului din 2014 și 70% din casele sale au
devenit de nelocuit. Astăzi, zona este o amestecătură de nisip, gunoaie și
zdrențe. Emiratele Arabe Unite, Qatarul și Maldivele au finanțat o oarecare reconstrucție.
Familia lui Kafarnah, ca multe altele pe care le-am cunoscut, trăiește într-o
baracă prăpădită în care iarna e cumplit de frig și vara mori de cald.
UN furnizează un
minimum de ulei, lapte și făină de grâu o dată la trei luni, iar guvernul condus
de Hamas împarte o mică sumă de bani pentru fiecare familie.
Este o existență
disperată. Imad nu poate munci din cauza unei răni vechi și nu vrea ca soția sa
să muncească din cauza potențialelor bârfe din comunitate dacă ea ar sta de
vorbă cu bărbați care nu îi sunt rude. Este o regiune puternic religioasă și
conservatoare, în care bărbații și femeile, dacă nu sunt înrudiți, rar se
amestecă. Cuplul a decis să nu mai facă un alt copil din cauza situației
financiare.
UN și Hamas le-au
spus familiilor din Beit Hanoun, multe dintre ele cu până la 10 copii, că li se
vor reface casele, dar blocada strivitoare impusă de Israel și Egipt asupra
Gazei ce durează de aproape 10 ani le-a ruinat planurile. În plus, conflictul
politic dintre Hamas și Autoritatea Palestiniană ce guvernează Cisiordania,
corupția din cadrul structurilor politice palestiniene și al UN, au contribuit
la situația dificilă de astăzi.
Gaza a trăit trei
războaie în ultimul deceniu, fiecare mai devastator ca cel dinainte. Am vizitat
Fâșia ultima oară în 2009, la 6 luni după operațiunea israeliană Cast Lead. Am
găsit un teritoriu capsulat și o populație încercând să refacă ceea ce mai rămăsese
din viețile distruse.
Conflictul din
2014, care a ucis peste 2.250 de palestinieni – printre ei sute de copii – și a
lăsat alte mii de palestinieni schilodiți pe viață, încă răsună în Gaza; teama de un alt război
există în permanență.
Potrivit UN, mai
mult de 96.000 de blocuri de locuințe au fost distruse fie integral, fie
parțial în timpul războiului din 2014. În timpul conflictului, 500.000 de
oameni – un sfert din populație – au fost strămutați intern, neavând unde să
meargă.
Într-un raport de
anul trecut, UN își exprima teama că Gaza ar putea deveni „de nelocuit” în
cinci ani dacă situația nu se schimbă (deși mulți gazani se tem că se va
întâmpla mai devreme). Rata de șomaj este de cel puțin 44% și trei sferturi din
populație sunt amenințate de foamete.
Această luptă pentru
supraviețuire este omniprezentă de-a lungul Beit Hanoun-ului și al Fâșiei.
Fermierii își îngrijesc micile câmpuri în timp ce se confruntă cu frecvente
focuri de armă trase înspre ei de soldații israelieni. Boli de piele apar pe
brațele și picioarele copiilor din cauza condițiilor insalubre. În interiorul
barăcilor murdare, gândacii mișună în jurul cutiilor cu mâncare. Copiii infirmi
abia dacă își părăsesc camerele din cauză că familiile nu își permit îngrijire.
O mamă îmi spune că adesea refuză să-și trimită fiul la școală în timpul iernii
din cauză că hainele lui sunt mereu ude. Văd o cicatrice oribilă pe fesa unui
copil ca urmare a unui foc improvizat care a scăpat de sub control. Există
multe cazuri de cancer și psiho-traumele îi fac pe copii să urineze în pat.
Fâșia Gaza este ca
nicăieri altundeva în Palestina. Cele două milioane de locuitori ai săi sunt
pedepsiți pentru că în 2006 au votat partidul „greșit”. Hamas a învins la alegeri
Autoritatea Palestiniană susținută de americani și Israel și de atunci, de când
Hamas a venit la putere, Egiptul și Israelul au impus o blocadă economică
sufocantă, restricționând mărfurile și circulația oamenilor. Anul acesta s-a înregistrat
un declin abrupt al permiselor de ieșire din Gaza acordate de Israel și granița
cu Egiptul în punctul Rafah rar se deschide. Exporturile sunt minimale și
importul materialelor esențiale de construcție este aproape zero. Activitatea
economică este aproape moartă deoarece Israelul a anulat nenumărate permise de
intrare și ieșire din Gaza pentru oamenii de afaceri.
Am întâlnit o mulțime
de gazani care sunt literalmente blocați, închiși, ca prinși într-o capcană,
refuzându-li-se în permanență permisiunea de a călători în străinătate sau în
Israel pentru a studia, a trăi sau a beneficia de tratamente medicale. După ce
a acuzat recent un palestinian din Gaza de la organizația caritabilă creștină World Vision că ar fi direcționat zeci
de milioane către Hamas – acuzații contestate de angajatorul său și de alte
ONG-uri – Israelul a înăsprit și mai mult restricțiile de călătorie pentru palestinienii
din Gaza ce lucrează pentru ONG-uri. Rata nașterilor a scăzut în Gaza din cauza
condițiilor aspre de viață.
După războiul din
2014, UN, Israelul și PA au stabilit Mecanismul de Reconstrucție al Gazei (GRM),
pentru a facilita reconstrucția Fâșiei. Principalii donatori sunt Olanda, Canada,
Norvegia, Marea Britanie și Coreea de Sud. ONG-ul Aid Watch Palestine, care solicită ca GRM să fie înlocuit de un
sistem mai responsabil, a evaluat că „GRM copiază politicile Israelului,
aplicându-le Națiunilor Unite și Autorității Palestiniene, făcându-le pe
acestea implicate în violarea drepturilor umane ale palestinienilor, mai ales în
blocada asupra Gazei, care este o formă ilegală de pedeapsă colectivă.”
Directorul adjunct
al Aid Watch, Haneen Elsammak, îmi
spune că grupul său s-a înființat în Gaza după războiul din 2014 pentru că întotdeauna
erau ONG-uri străine dimpreună cu grupuri internaționale, dar nu palestiniene
care să urmărească fluxul masiv de ajutor financiar care intră în Gaza.
Palestinienilor foarte rar li s-a acordat controlul asupra vieților proprii.
Israelul a înăsprit
chiar mai mult blocada și în ultimele luni abia dacă a permis intrarea vreunui
material de construcție, inclusiv ciment sau infrastructură civilă. Mulți
constructori mi-au spus că au concediat nenumărați muncitori anul acesta din
cauză că nu există de lucru. Saadi As Salama spune că angajații au venit la el
plângând pentru că aveau nevoie disperată de muncă pentru a-și întreține
familiile. Constructorii privați au ieșit în stradă să protesteze din cauză că
nu intră materie primă de peste graniță.
De ce a eșuat
reconstrucția Gazei? Inginerul Ali Abu Shahla spune că după ce a petrecut
decenii lucrând cu autoritățile palestiniene a ajuns la concluzia că „nici
măcar azi nu există un plan pentru reconstrucția Gazei”. A participat la o
ședință în Ierusalim după războiul din 2014 unde a fost discutat un proiect de
reconstrucție a Gazei. Însă se propusese includerea a 6 oameni din Cisiordania
și doar unul din Gaza.
„Am întrebat atunci
de ce oamenii implicați nu erau din Gaza, de ce principalii membri nu aveau
experiență în ceea ce privește Gaza.”
Israelul și PA nu
sunt interesați să ajute oamenii din Gaza în speranța deșartă că o populație
disperată ar da jos guvernul condus de Hamas.
Pentru a primi
aprobare pentru o casă nouă, trebuie să treci printr-un proces chinuitor.
Coordonatele noii proprietăți sunt trimise unui comitet și un grup de
israelieni și palestinieni trebuie să aprobe. Potrivit lui Abu Shahla, „Israelul
nu are niciun drept să se pronunțe cu veto asupra proprietăților dar păstrează
proiectele neterminate vreme de luni și ani”.
Acest comitet îi
permite Israelului să afle coordonatele GPS ale tuturor noilor structuri și
mulți localnici spun că acestea ar putea fi folosite ca ținte în orice război
viitor, dimpreună cu numele și adresa fiecărui antreprenor.
Această „listă cu
dublă folosință” include mii de lucruri pe care Israelul pretinde că pot fi
folosite în scopuri militare, dar ONG-ul israelian Gisha susține că „sunt
incluse obiecte a căror utilitate este exclusiv civilă și este critică pentru
viața civilă”. Israelul nu permite ca cimentul, oțelul și alte materiale esențiale
de construcție să intre în Gaza doar dacă sunt produse de companiile israeliene.
După ce că a distrus Gaza, Israelul mai scoate și profit de pe urma acestei
tragedii și impune niște taxe colosale tuturor mărfurilor care au permisiunea
de a intra în teritoriul ocupat.
Khalil Shaheen,
directorul drepturilor economice și sociale din cadrul Centrului pentru Drepturile
Omului din Gaza condamnă lista cu „dublă folosire” și spune că este inumană.
„Poate că Hamas se folosește de materiale pentru a construi tuneluri subterane,
dar eu ce pot să fac cu ele, ca civil gazan?” mă întreabă el. „Ar trebui să
aștept 15 ani pentru o casă nouă? Israelul are responsabilitatea juridică de a
proteja civilii.”
Un fost director al
unui ONG din Gaza explică raționamentul Israelului: „Politica și tactica sa
este de a înfometa Gaza și de a-i face viața mizerabilă, dar nu atât de
mizerabilă încât să ducă la o revoluție sau la o schimbare a sprijinului
internațional de care Israelul beneficiază.”
Ministrul israelian
al apărării, Avigdor Lieberman, a declarat recent pentru un ziar palestinian că
Israelul este dispus să ridice blocada din Gaza „dacă Hamas încetează să mai
construiască tuneluri, să se înarmeze și să trimită rachete înspre Israel”. El
pretinde că Israelul ar construi un aeroport, port și zone industriale.
Viitorul Gazei rămâne
fragil. Cu alegeri pentru conducerea Hamas la începutul anului viitor, cu președintele
palestinian Mahmoud Abbas care face 82 de ani și cu ocupația israeliană a pământului
palestinian aflată în al șaizeci și optulea an, autonomia palestiniană pare un
vis îndepărtat. Criza umanitară din Gaza demonstrează că fără presiune
internațională puternică, teritoriul își va găsi sfârșitul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu