joi, noiembrie 03, 2016

Israelul acționează pentru a diminua criticarea ocupației în vreme ce gheara acesteia se strânge tot mai tare




de Jonathan Cook


Israelul tocmai ce a ieșit din vacanța de trei săptămâni a sărbătorilor, perioadă care în ultimii ani a fost marcată de evreii religioși extremiști făcând vizite provocatoare în complexul sacru ce cuprinde moscheea Al-Aqsa din Ierusalimul de Est ocupat. Mulți se duc să se roage, violând obligațiile interne ale Israelului. Majoritatea dintre ei aparțin unor grupuri ce doresc demolarea moscheei, pentru a fi înlocuită cu un templu evreiesc. Acum, aceștia se bucură de un mai mare sprijin parlamentar, o parte din el venind dinspre partidul prim ministrului Benjamin Netanyahu.

O erupție a unor asemenea incursiuni i-a înfuriat pe palestinieni toamna trecută și a declanșat un val de atacuri individuale, așa-zisele „lone-wolf attacks”. Recent, atacurile s-au împuținat.

Profitând de liniștea restaurată, Israelul a permis unui număr record de ultranaționaliști să viziteze moscheea. Detașamente ale soldaților israelieni pătrund și ele în locurile sfinte. Poliția, al cărei șef nou numit este chiar el un membru al comunității coloniștilor extremiști, a recomandat ca legiuitorii evrei care cer suveranitatea Israelului asupra moscheei să pună capăt restricțiilor privind vizitele.

Pentru palestinieni, felul în care Israelul tratează acest loc sfânt extrem de important al islamului simbolizează lipsa lor de putere, opresiunea și umilința cotidiană.

Imensul dezechilibru al puterii a fost descris cu amănunte într-o manieră tulburătoare în cadrul unei audieri speciale a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Hagai El Ad, directorul organizației pentru drepturile omului B’tselem, care monitorizează ocupația, a numit abuzurile Israelului „violență zilnică, birocratică, invizibilă” împotriva palestinienilor, exercitată „din leagăn până în mormânt”.

El a făcut apel la comunitatea internațională să pună capăt inacțiunii sale ce durează de cinci decenii. „Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră...Ocupația trebuie să ia sfârșit. Consiliul de Securitate al UN trebuie să acționeze. Acum este momentul.”

Politicienii israelieni s-au înfuriat. Domnul El Ad a încălcat una din regulile cardinale ale Israelului: nu speli rufele murdare ale țării peste hotare. Majoritatea israelienilor consideră că ocupația și suferința palestinienilor sunt probleme interne, care trebuie să fie decise de ei și doar de ei.

David Bitan din partidul Likud a cerut să i se retragă cetățenia domnului El Ad și a propus o legislație care să interzică apelurile la forumurile globale pentru impunerea de sancțiuni Israelului. Deloc surprinzător, domnul El Ad a fost bombardat cu numeroase amenințări cu moartea.

Între timp, un alt forum al Națiunilor Unite a reflectat asupra ocupației israeliene. Corpul său educațional, științific și cultural, UNESCO, a adoptat luna trecută o rezoluție prin care condamna violările israeliene sistematice ale locurilor sfinte musulmane, mai ales moscheea Al-Aqsa.

Din nou, israelienii au turbat de furie din cauza acestei mici tulburări a mașinăriei bine unse a opresiunii. Abuzurile documentate de UNESCO au fost eclipsate de protestele israeliene din cauză că nu s-a pus accentul pe narativa Israelului.

În timp ce Israelul își exercită forța mai fizică decât oricând asupra palestinienilor, creditul său moral expiră în fața audiențelor străine, care au înțeles că ocupația nu este nici benignă, nici temporară. Amploarea luată de platformele de socializare a accelerat trezirea aceasta, care, la rândul ei, a generat reacții esențiale cum ar fi mișcarea de boicotare (BDS).

Conștient de pericole, Israelul a început să ia la țintă toate formele de activism popular. Facebook și Youtube sunt sub presiune neîncetată de a cenzura site-urile și postările care critică Israelul.

Guvernele vestice – care s-au alăturat corului de „Je suis Charlie” după atacul letal al celor de la ISIL asupra sediului revistei pariziene Charlie Hebdo anul trecut – au luat măsuri punitive împotriva mișcării de boicotare. În mod paradoxal, Franța se află în fruntea celor care interzic acest tip de activism, susținând aserțiunile Israelului că ar constitui o formă de „incitare”.

Și mișcările sociale de stânga ce apar în Europa se confruntă cu acuzații zgomotoase cum că orice critică adusă Israelului este echivalentă cu un atac la adresa tuturor evreilor. În mod special, un comitet al parlamentului britanic a caracterizat partidul laburist al opoziției, în frunte cu noul său lider Jeremy Corbyn – un campion al drepturilor palestiniene, ca fiind antisemit.

În aceste feluri, guvernele europene au încercat să țină în frâu mânia populară cauzată de un Israel beligerant și care nu regretă nimic.

Este elocvent în acest sens faptul că UNESCO a fost silit să voteze pentru a doua oară în legătură cu rezoluția sa, de data aceasta înlăturând cuvântul „ocupație” și, împotriva practicii normale, oferind status egal numelor pe care ocupatorul le dă locurilor sfinte aflate sub amenințare din cauza ocupației sale.

Chiar și cu rezoluția neutralizată, consensul uzual al celor de la UNESCO nu a putut fi atins. Rezoluția a fost adoptată de o majoritate la limită, cu guvernele europene și altele abținându-se de la vot.

Israelul și suporterii săi au reușit să facă din discursul oficial despre Israel unul fără valoare, pentru a înlătura și cea mai blândă critică la adresa sa. Treptat, puterile vestice adoptă premisele dublu ilogice ale lui Netanyahu: că a critica ocupația înseamnă a fi anti-Israel și că a critica Israelul înseamnă a fi antisemit.

Tot mai mult, liderii vestici încuviințează că orice critică adusă politicilor domnului Netanyahu – chiar dacă acestea încearcă să se asigure că ocupația devine permanentă – este interzisă. Domnul El Ad a cerut curaj din partea puterilor vestice care domină consiliul de securitate. Dar semnele arată că vorbele sale au pătruns în niște urechi surde.



Niciun comentariu: