joi, noiembrie 03, 2016

Adevărații stângiști nu vor merge la ceremonia pentru Ițac Rabin


Oameni ținând un porumbel al păcii din hârtie în Piața Rabin în timpul unui eveniment marcând 20 de ani de la asasinarea prim ministrului Ițac Rabin, Tel Aviv, 31 octombrie, 2015. Foto: AP 


de Gideon Levy


Nu există absolut niciun motiv pentru a merge sâmbătă în piața din Tel Aviv la comemorarea anuală a lui Ițac Rabin. Nu există niciun motiv pentru a participa la acest eveniment, sau la orice eveniment organizat de Partidul Laburist. Nu există niciun motiv pentru a merge în piața în care nu s-a mai protestat de decenii. Nu există niciun motiv pentru a participa la o adunare descrisă ca „nonpolitică” și pentru a te simți bine declarând „am fost acolo în piață”.

Sâmbătă, Piața Rabin va fi încă o dată piața fățărniciei, a ipocriziei și a catarsisului. Va fi un picuț de muzică, un picuț de „Oy, Netanyahu ăsta”, un picuț de tristețe colectivă față de situația nenorocită – și apoi acasă, obosiți dar fericiți. Nu există niciun motiv pentru a participa la așa ceva.

Ceremonia pentru prim ministrul care a fost omorât se poate ține în cimitir. Secțiunea Mari Conducători ai Națiunii de pe Muntele Herzl este vastă și suficient de oficială pentru a ține acolo o slujbă de comemorare. De 21 de ani ne întâlnim în această piață să cântăm melodiile lui Aviv Geffen, să-l vedem pe Yair Lapid și să pretindem că este un miting pentru pace.

E un act lipsit de valoare, găunos și fals.

Cu excepția unei singure ceremonii de comemorare, a unsprezecea aniversare din 2006 cu „discursul conducerii putrede” al lui David Grossman, aceste evenimente au fost nesincere și inutile. Așa cum au fost acei „copii cu lumânări” după moartea lui Rabin care au dat tonul acestui kitsch. De la protestul celor 400.000 de oameni în timpul primului război din Liban au trecut 34 de ani de când nu a mai fost un protest în această piață. Nu va fi unul nici în noaptea de sâmbătă.

Partidul Laburist și-a pierdut dreptul moral de a mai conduce orice acțiune de protest. Și are un președinte care a dat un sens nou cuvântului jalnic. „Astăzi am ținut un discurs important”, a scris Isaac Herzog săptămâna aceasta în jurnalul său de licean, pagina sa de Facebook.

Și mai sunt apoi și membrii Knessetului care au intrat în legislatură curajoși și impresionanți și s-au transformat în niște lași și în niște muți după ce au trecut prin experiența oportunismului de partid. Nimic important nu a rămas din poziția publică adoptată de laburiști. S-au autodeclarat non-stângiști și au renunțat la rolul lor de opoziție principală.

Trebuie să o recunoaștem: Israelul nu are opoziție, nu are alternativă, nu are o Stângă și nu are o tabără a păcii. Cu excepția partidelor arabe din coaliția Joint List, Meretz și vreo câteva ONG-uri curajoase, toată lumea este de dreapta. Toată lumea este Benjamin Netanyahu, toată lumea este Avigdor Lieberman, toată lumea este Naftali Bennett, toată lumea este un colonist, toată lumea este Amona. Și Partidul Laburist face și el parte din asta.

De aceea nu are nicio însemnătate ceremonia pe care o organizează laburiștii. Partidul care a tăcut din gură în timpul linșării organizației Breaking the Silence și a directorului B'Tselem Hagai El-Ad nu este un luptător pentru libertate sau un suporter al democrației. Un partid care încearcă să se târâie în guvern este parte a guvernului. Majoritatea oamenilor care își vor face apariția sâmbătă cu siguranță vor avea o părere fermă despre guvern. Ce are asta a face cu Uniunea Zionistă, a cărei partener principal este Partidul Laburist?

Trebuie să nu participăm la o ceremonie care colportează falsa imagine că există o importantă tabără anti-ocupație în Israel. Când aproape zilnic armata și Poliția de Frontieră execută tineri bărbați și femei cuprinși de disperare care poartă la ei cuțite și foarfeci, această piață rămâne goală. Când armata și serviciul de securitate Shin Bet răpesc zeci de palestinieni din paturile lor în miez de noapte, această piață rămâne tăcută.

Când sute de prizonieri stau în închisorile israeliene fără proces, piața aceasta este mută. Când Israelul păstrează zecile de trupuri moarte ale palestinienilor și nu le returnează familiilor, piața aceasta este goală. Și oamenii vor să vină în piață acum??

Pentru a-l comemora pe Rabin e suficient să aprinzi o lumânare. O adunare ai cărei organizatori o declară „nonpolitică” în condițiile în care totul este politic, este sortită eșecului. Este lașă și nenecesară.

Care va fi mesajul ceremoniei? Împotriva uciderii prim miniștrilor? Un apel la reconciliere? Sau poate, adio, prietene?

La 21 de ani de când a fost omorât Rabin, nu se mai poate să ne bălăcim în ideea smintită că această crimă „a ucis și pacea”. Pacea a fost ucisă cu sau fără Rabin, deoarece Israelul nu a vrut-o niciodată. 

Nu a vrut-o niciodată la modul serios, deoarece ar fi presupus sfârșitul ocupației, lucru cu care nu a fost niciodată de acord. Nicio ceremonie nu va schimba asta.



Niciun comentariu: