Mi-e silă de ceea ce citesc în presa israeliană, presa evreiască din Statele Unite, New York Times și alte publicații aservite intereselor israeliene. În Israel de fapt nu există presă, nu există acel organ care să se supună principiilor jurnalismului de a asigura corectitudine și imparțialitate în prezentarea știrilor, de a căuta și transmite adevărul, cu orice preț, în Israel există doar propagandă. Propagandă ce are ca singură misiune demonizarea palestinienilor, prezentarea acestora ca pe niște sălbatici lipsiți de inimă și moralitate, niște entități inumane. Iar New York Times și frații săi urmeză aceeași linie când vine vorba — rar — de subiecte ce au ca personaj principal un palestinian.
De aceea tot ce veți găsi în presa israeliană (excepțiile fiind, ca de obicei Haaretz și Mondoweiss) legat de uciderea jurnalistei de la Al Jazeera este că nu există dovezi că a fost împușcată de un soldat israelian și că e foarte posibil ca un palestinian să fie cel culpabil (cu toate că ceilalți jurnaliști prezenți la locul faptei — se realiza un reportaj despre raidurile armatei israeliene într-o tabără de refugiați din orașul palestinian Jenin — au declarat că nu se aflau militanți palestinieni înarmați). În plus, israelienii încearcă să dea vina pe autoritățile palestiniene care refuză să predea glonțul cu care a fost împușcată în cap jurnalista, motivându-și astfel suspiciunile privind vinovatul.
Motivul pentru care autoritățile palestiniene refuză să predea glonțul israelienilor pentru o investigație proprie este pentru că deja știu care va fi concluzia anchetei: niciodată Israelul nu este de vină. Ba persoana în culpă nu a putut fi identificată, ba nu există dovezi suficiente, ba armata a acționat conform regulilor, ba, cel mult, a fost un accident, deși, dacă stăm să ne gândim mai bine, e vina palestinienilor, dom'le.
Înalta Curte de Justiție a Israelului aproape de fiecare dată refuză procesele care contestă aceste concluzii-șablon, argumentând că nu există dovezi care să susțină că ar exista un conflict de interese în ancheta israeliană. Doar se știe că IDF-ul este cea mai morală armată din lume, nu? Curtea Supremă nu face decât să permită comiterea crimelor de război și uciderilor extrajudiciare, nelăsând palestinienilor altă alternativă decât apelarea la Curtea Penală Internațională de la Haga. Investigarea acestor crime este imperativă (că de altfel presa e foarte grăbită să îi judece pe ruși pentru crime de război în Ucraina), impunitatea cu care acționează armata israeliană trebuie sancționată, acest tratament preferențial trebuie să înceteze, investigatorii israelieni trebuie anchetați și cercetați cu amănuntul și judecătorii care refuză astfel de procese sau își pun parafa autorizând crimele de război trebuie judecați la rândul lor. Așa cum s-a întâmplat în Africa de Sud când a fost investigat sistemul de justiție din era apartheid-ului.
Fără implicare din exterior nu există vreo sansă ca palestinienilor să li se facă vreodată dreptate. Israelul nu a condus vreodată o investigație independentă, profesionistă și eficientă. Și vremea trece, rândul morților se îngroașă, iar Israelul scapă din nou basma-curată. Iar acest lucru este intolerabil în secolul 21.
De aceea tot ce veți găsi în presa israeliană (excepțiile fiind, ca de obicei Haaretz și Mondoweiss) legat de uciderea jurnalistei de la Al Jazeera este că nu există dovezi că a fost împușcată de un soldat israelian și că e foarte posibil ca un palestinian să fie cel culpabil (cu toate că ceilalți jurnaliști prezenți la locul faptei — se realiza un reportaj despre raidurile armatei israeliene într-o tabără de refugiați din orașul palestinian Jenin — au declarat că nu se aflau militanți palestinieni înarmați). În plus, israelienii încearcă să dea vina pe autoritățile palestiniene care refuză să predea glonțul cu care a fost împușcată în cap jurnalista, motivându-și astfel suspiciunile privind vinovatul.
Motivul pentru care autoritățile palestiniene refuză să predea glonțul israelienilor pentru o investigație proprie este pentru că deja știu care va fi concluzia anchetei: niciodată Israelul nu este de vină. Ba persoana în culpă nu a putut fi identificată, ba nu există dovezi suficiente, ba armata a acționat conform regulilor, ba, cel mult, a fost un accident, deși, dacă stăm să ne gândim mai bine, e vina palestinienilor, dom'le.
Înalta Curte de Justiție a Israelului aproape de fiecare dată refuză procesele care contestă aceste concluzii-șablon, argumentând că nu există dovezi care să susțină că ar exista un conflict de interese în ancheta israeliană. Doar se știe că IDF-ul este cea mai morală armată din lume, nu? Curtea Supremă nu face decât să permită comiterea crimelor de război și uciderilor extrajudiciare, nelăsând palestinienilor altă alternativă decât apelarea la Curtea Penală Internațională de la Haga. Investigarea acestor crime este imperativă (că de altfel presa e foarte grăbită să îi judece pe ruși pentru crime de război în Ucraina), impunitatea cu care acționează armata israeliană trebuie sancționată, acest tratament preferențial trebuie să înceteze, investigatorii israelieni trebuie anchetați și cercetați cu amănuntul și judecătorii care refuză astfel de procese sau își pun parafa autorizând crimele de război trebuie judecați la rândul lor. Așa cum s-a întâmplat în Africa de Sud când a fost investigat sistemul de justiție din era apartheid-ului.
Fără implicare din exterior nu există vreo sansă ca palestinienilor să li se facă vreodată dreptate. Israelul nu a condus vreodată o investigație independentă, profesionistă și eficientă. Și vremea trece, rândul morților se îngroașă, iar Israelul scapă din nou basma-curată. Iar acest lucru este intolerabil în secolul 21.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu