Fostul ambasador Erik Ader (mijloc) stă alături de Khader Dibs (dreapta) al cărui tată a fost expulzat din Bayt Nattif în timpul Nakbei. (Foto: MEE/Jonathan Cook)
de Jonathan Cook
Qalqilya, Cisiordania – un fost
ambasador olandez a plantat 1.100 de măslini în Cisiordania pentru a compensa
faptul că Israelul s-a folosit de numele familiei sale pentru a „camufla un act
de epurare etnică”.
Erik Ader, un fost
ambasador în Norvegia, a spus că acești copaci sunt felul lui de a-și cere
iertare pentru un număr similar de pini plantați de Israel în onoarea tatălui
său.
Bastiaan Jan Ader,
care a fost executat de naziști în 1944, a fost cinstit la memorialul Yad Vashem
ca „unul dintre cei drepți între popoare” în 1967. Acesta a ajutat sute de
evrei olandezi să scape din lagărele de concentrare.
Aber spune că a
fost șocat când a descoperit acum un deceniu că sub păduricea de conifere
dedicată tatălui său se ascundeau ruinele unui sat palestinian.
Toți cei 2.400 de
locuitori palestinieni ai satului Bayt Nattif, în sud-vestul Ierusalimului, au
fost expulzați în 1948, anul întemeierii Israelului. Armata a distrus cele 350
de case și niciunuia dintre săteni nu i s-a permis să se reîntoarcă.
Ader a fost furios
mai ales pe Fondul Național Evreiesc (JNF), o organizație caritabilă Zionistă
internațională cu autoritate semi-guvernamentală din Israel, care a strâns
fonduri de la evreii olandezi pentru a planta copacii.
El spune că cei
care au donat banii au fost înșelați și nu știau pentru ce erau folosiți banii
lor.
„Este scandalos
ceea ce a făcut JNF” a declarat olandezul pentru Middle East Eye. „Acești copaci au servit atât ca metodă de a-i
împiedica pe refugiați să se întoarcă la casele lor cât și pentru a masca actul
epurării etnice comis în 1948.”
Ader este supărat
și pe guvernul olandez pentru că a luat parte la ceremonia originală dedicată
plantării pădurii peste satul Bayt Nattif. „Nu se poate ca guvernul să nu fi știut
ce s-a întâmplat aici dar nu a spus nimic.”
Furtul recoltei de măsline
Fostul ambasador s-a
alăturat unui grup de fermieri și activiști pentru a planta sute de copaci în
micuțul sat Farata, lângă Nablus, în Cisiordania.
El spune că a ales
Farata deoarece în timpul unei vizite în 2010 a aflat de atacurile repetate ale
coloniștilor evrei asupra satului și a crângurilor sale de măslini. De-a lungul
ultimului deceniu, coloniștii din Havat Gilad au tăiat și au ars măslinii, au
furat recolta și au agresat fermierii din Farata.
Chiar și luna
trecută coloniștii au bătut familiile din Farata în timp ce acestea culegeau măslinele.
Unul dintre fermierii
din Farata, Zahi Suwad, în vârstă de 43 de ani, a spus că măslinii plantați vor
reface venitul sătenilor pierdut din cauza atacurilor repetate.
„Strategia comună a
coloniștilor și a soldaților israelieni este de a ne alunga de pe pământul nostru
prin agresiuni repetate și presiune constantă, așa încât să le rămână lor pământul”,
le-a spus acesta ziariștilor de la MEE. „Acești copaci ne vor ajuta să
continuăm să muncim pământul și să rămânem în satul nostru.”
Muhannad Qaisy,
coordonator al Olive Tree Campaign (http://www.jai-pal.org/en/campaigns/olive-tree-campaign)
, care a organizat plantarea copacilor, a spus că acești copaci donați de
fostul ambasador „au trimis un mesaj puternic palestinienilor, un mesaj de
solidaritate împotriva actelor de injustiție”.
Intrarea le este interzisă refugiaților
Cu două zile mai
devreme, Ader a făcut o călătorie emoționantă la Bayt Nattif, însoțit de Khader
Dibs, al cărui răposat tată, Hamed, a fost printre cei expulzați din sat în
1948.
Familia Dibs, care
trăiește în tabăra de refugiați Shuafat din Ierusalimul de Est, are permise de
rezidență israeliene. Astăzi, ea este singura familie din Bayt Nattif care
poate călători în libertate în interiorul Israelului și își poate vizita
vechiul sat.
Organizatorii au
sperat ca mai mulți refugiați să poată veni să audă declarația lui Ader prin
care își cerea iertare. Dar alte familii se află în tabere de refugiați din
Iordania și din Cisiordania, multe în Betleem și pot intra în Israel numai cu
un permis foarte greu de obținut.
Dibs spune că la
mijlocul anilor 1970, băiat fiind, l-a însoțit pe bunicul său în prima vizită a
familiei în sat după războiul din 1948. A fost posibil să mai ajungă în Bayt
Nattif numai după ce Israelul a ocupat Ierusalimul și Cisiordania în 1967.
„A văzut ruinele
satului și a fost devastat”, spune Dibs. „Plângea fără să se poată opri. Până în
ultima zi a vieții lui și-a dorit să se reîntoarcă aici pe pământul său.”
Dibs spune că
familia sa a încercat să păstreze o legătură cu satul aducând aici copiii de
câteva ori pe an, adesea făcând un picnic printre ruine.
Astăzi, o parte a
pământurilor satului sunt folosite de israelieni ca trasee pentru drumeții.
Dibs a spus că scuzele
lui Ader au fost importante pentru săteni și au reprezentat o reasigurare a
faptului că nu toată lumea din comunitatea internațională a uitat de ei.
Placă memorială vandalizată
Când fostul ambasador
a sosit la pădure, a descoperit că placa memorială dedicată tatălui său fusese
vandalizată cu câteva zile înainte, după ce a apărut în presă povestea sa.
Placa prin care JNF dedica pădurea memoriei tatălui lui Erik Ader a fost vandalizată după ce gestul acestuia a ajuns în presă. Foto: MEE/Jonathan Cook
El s-a adresat
câtorva activiști israelieni de la organizația numită Zochrot sau „aducerea aminte” în limba ebraică, organizație ce
încearcă să educe evreii israelieni în legătură cu Nakba, cu deposedarea în
masă a palestinienilor în 1948 și cu expulzarea acestora pentru întemeierea
statului evreiesc.
Ader le-a spus că
îi este rușine de țara lui pentru că i-a oferit Israelului un „cec în alb”
pentru a comite acte ca expulzarea oamenilor din Bayt Nattif.
Satul este unul
dintre cele peste 500 care au fost rase de pe suprafața pământului după ce
aproximativ 750.000 de palestinieni au fost expulzați din casele lor în 1948. Pe
majoritatea suprafețelor, JNF a plantat păduri pentru a camufla distrugerile.
Adesea, comunitățile
evreiești din împrejurimi nu știu că stau pe pământuri care odată au aparținut
palestinienilor.
Ader spune că JNF
este responsabil nu doar pentru plantarea pădurilor peste satele distruse în
1948, ci și pentru a fi ajutat Israelul să pună mâna pe pământurile palestiniene
din Ierusalimul de Est și din Cisiordania și pentru deposedarea beduinilor din
Neghev prin programe de împădurire.
Ader a solicitat
guvernului său ca donațiile către JNF să nu mai fie scutite de impozite.
El a concluzionat
că este timpul ca Israelul să creeze o comisie a adevărului și a reconcilierii
ca cea formată după abolirea apartheidului din Africa de Sud.
„În loc să-și
acopere păcatele prin metodele JNF-ului, în loc să-și nege trecutul, ar fi de
folos ca Israelul să se ridice în sfârșit în picioare și să-și recunoască
păcatele comise în timpul creării sale și după”, a mai spus el.
Indicatoare plantate
Dibs, în vârstă de
51 de ani, a condus grupul într-un tur al satului distrus, arătându-i ruinele
moscheii, ale școlii și ale caselor, cimitirul și terasele agricole năruite.
În fiecare loc, Zochrot a plantat câte un indicator în
trei limbi – ebraică, arabă și engleză – specificând ce exista odată în locul
ruinelor respective.
Unele părți din
Bayt Nattif se află sub amenințarea imediată a distrugerii, din cauza expansiunii
rapide a coloniei Beit Shemesh, spune Dibs arătând către macaralele și clădirile
de apartamente care se întrezăreau.
Erik Ader, dreapta, în plan îndepărtat, face un tur al ruinelor satului palestinian Bayt Nattif. Foto: MEE/Jonathan Cook
Ader spune că prima
oară când a început să aibă îndoieli în legătură cu ce se afla sub pădure a
fost atunci când a vizitat-o în urmă cu zece ani, când era ambasador în
Norvegia. Lângă pădurea tatălui său a găsit niște vechi roșcovi, migdali și
rodii și niște terase agricole.
„I-am întrebat pe
cei de la JNF ai cui erau acei arbori, dar nu am primit niciun răspuns
concret”.
După ce s-a
reîntors la Oslo, a continuat să-i preseze de la distanță pe cei de la JNF. „Au
promis că vor investiga și îmi vor da un răspuns. Ei bine, încă aștept un răspuns
de la ei de mai bine de 10 ani.”
Dan Weinstein, un
purtător de cuvânt pentru JNF, a emis o declarație către MEE, respingând
critica, spunând că organizația era dedicată „dezvoltării mediului”.
Acesta a spus că
JNF „nu a deposedat niciodată vreun om de pământul său...și nu a plantat nici
măcar un singur copac pe pământ care nu i-a aparținut lui sau statului”.
„Deșertul” era deja roditor
Niva Grunzweig, de
la Zochrot, a spus că Ader a
contactat organizația pentru a-l ajuta să afle despre locul cu pricina și pentru
a-i localiza pe refugiații din Bayt Nattif.
„Acesta este un
moment foarte important pentru noi. Sperăm ca gestul lui Erik față de
refugiații din Bayt Nattif să-i încurajeze pe evrei să facă la fel. Ar putea să
le deschidă puțin mintea și să ia în considerare că este momentul să-și asume
responsabilitatea pentru ceea ce a fost făcut în numele lor în timpul Nakbei,
să-și ceară iertare și să înceapă un proces de reconciliere.”
Vreme de zeci de
ani, JNF a colectat donații de la evreii din Europa și SUA în micile sale cutii
albastre, spunându-le donatorilor că banii lor vor face „să înflorească deșertul”.
„Este un nonsens
total”, spune Ader. „Acești copaci nu au fost plantați pe pământ steril. Au fost
plantați într-un pământ în care creșteau deja arbori care făceau fructe, așa
cum se poate vedea în Bayt Nattif.”
Grunzweig spune că Zochrot a trimis o invitație ambasadei
olandeze pentru a participa la ceremonia de oferire a scuzelor, dar nu a primit
niciun răspuns.
În prezent, JNF
plantează o pădure a ambasadorilor – în onoarea ambasadorilor din Israel –
peste orașul beduin Al-Araiqib din Neghev. Până acum, un singur ambasador,
Ismail Coovadia din Africa de Sud a refuzat în mod public să fie plantați
copaci în numele lui, declarând că nu poate susține duplicarea apartheidului.
Certificat emis pe numele domnului ambasador Ismail Coovadia, pe care acesta l-a refuzat.
Ader a ales acea zi
de duminică pentru a planta copacii în Farata deoarece a fost a 72-a aniversare
a execuției tatălui său de către naziști.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu