miercuri, ianuarie 18, 2017

Violența: limbajul statului evreiesc




de Jonathan Cook

Iată încă o imagine (copyright: Keren Manor) ce ilustrează situația palestinienilor – de data aceasta a cetățenilor palestinieni ai Israelului propriu-zis – mai mult decât orice fel de cuvinte. Bărbatul de pe jos este Ayman Odeh, un membru al parlamentului israelian, președintele partidului Joint List, al treilea partid ca mărime din Knesset și politicianul palestinian cu cea mai înaltă funcție din Israel.

Poliția israeliană tocmai l-a împușcat cu gloanțe cu vârf de cauciuc, nu o dată, ci de două ori – inclusiv în față. Odeh este unul dintre cei mai puțin combativi politicieni din rândul vastei minorități palestiniene a Israelului, o cincime din populație. Mesajul său este unul al păcii și al prieteniei între toți cetățenii israelieni, fie evrei, fie palestinieni. Se pare că asta nu îl protejează de abordarea de tip „mai întâi te împușcăm, dup-aia îți punem și întrebări” a serviciilor de securitate israeliene când vine vorba de palestinieni.

Imaginea aceasta ar trebui să fie la fel de șocantă ca cea a unui Bernie Sanders însângerat sau a unui Jeremy Corbyn târându-se prin praf, privit impasibil de poliția americană sau britanică.

Și contextul este important. Odeh s-a alăturat în dimineața aceasta celor 1000 de locuitori ai satului Umm al-Hiran – toți cetățeni palestinieni ai Israelului – adunați la un protest pentru a opri echipele de demolare instruite să dărâme cele 150 de case ale satului din districtul Neghev. Israelul a permis acestor familii să se mute în zona Umm al-Hiran în anii 1950 după ce i-a alungat de pe pământurile lor originale și mult mai substanțiale, în timpul Nakbăi. Atunci, pretextul pentru expulzare a fost că Israelul avea nevoie de pământurile sale ancestrale pentru un chibuț exclusiv evreiesc.

Toate acestea s-au întâmplat în timpul unei stăpâniri militare care a guvernat palestinienii Israelului vreme de două decenii. După mai mult de 60 de ani, exact același lucru se întâmplă din nou, dar de data aceasta în fața camerelor de luat vederi. Umm al-Hiran este distrus pentru ca o comunitate exclusiv evreiască să poată fi construită deasupra caselor acestor familii. Israelul nu a inclus niciodată satul Umm al-Hiran în planul său de zonificare, așa că acum îl poate declara ilegal și pe locuitorii săi „intruși” care „încalcă o proprietate”. Familiile sunt purificate etnic încă o dată – nu în timpul ostilităților sau în timp de război, ci de propriul lor stat pe timp de pace.

Și sunt departe de a fi singurii. Mii de alte familii și satele lor au parte de aceeași soartă.

Adevărul este că nu s-a schimbat nimic din anii 50. Israelul încă se poartă ca și când și-ar guverna militar cetățenii palestinieni. Încă este un stat evreiesc, unul care privilegiază drepturile cetățenilor săi evrei în detrimentul „cetățenilor” palestinieni. Încă îi tratează pe toți non-evreii ca pe o amenințare, un dușman.

Israelul nu este un stat normal. Este o etnocrație guvernată de o variație ideologică a naționalismului etnic ce a sfâșiat Europa în urmă cu un secol.

Odeh este un lider care susține pacea și egalitatea între cetățenii evrei și palestinieni. Astăzi, și-a primit răspunsul. Este rănit, însângerat și îngenunchiat, târându-se prin praf. Acesta este limbajul statului evreiesc.



Niciun comentariu: