de Jonathan Cook
Marea Britanie a
avut Brexit-ul. Statele Unite, un nou președinte, Trump. Și Israelul îl are
acum pe Elor Azaria. Poate că evenimentele nu au același nucleu, dar,
esențialmente, momentul de cotitură s-ar putea dovedi la fel de decisiv.
Două narative
falacioase au întâmpinat verdictul de omor din culpă hotărât în cazul medicului
militar săptămâna trecută, după ce acesta a fost filmat trăgând un glonț în
capul palestinianului de 21 de ani, rănit și neputincios, Abdel Fattah Al
Sharif.
Prima susține că
Azaria este un măr stricat, un soldat care și-a pierdut direcția morală în
martie anul trecut sub presiunea misiunii de a fi instalat la un punct militar
de control din Hebron. A doua – populară printre liberalii din Israel –
pretinde că verdictul dovedește forța statului de drept din Israel. Chiar și un
soldat care încalcă legea va fi tras la răspundere de „cea mai morală armată” a
lumii.
În realitate,
reacția populară la decizia tribunalului militar a fost mult mai elocventă
decât decizia în sine.
Numai rândurile
comasate ale forțelor de ordine au salvat cei trei judecători de la un linșaj
din partea mulțimilor din fața tribunalului. Ofițerilor superiori li s-au pus
la dispoziție bodyguarzi. Apelurile pentru a se trece peste decizia
tribunalului și a i se oferi grațierea lui Azaria sunt asurzitoare – și sunt
conduse de însuși prim-ministrul Benjamin Netanyahu.
Azaria nu este un
soldat fără scrupule. El este „copilul tuturor”, potrivit majorității
publicului. Natura deloc excepțională a actului său este confirmată de
indiferența absolută a colegilor săi atunci când Azaria apasă pe trăgaci.
Sondajele arată un sprijin copleșitor – 84% – pentru Azaria în rândul tinerilor cu vârsta
între 18 și 24 de ani, vârsta recrutării în armata israeliană.
Procesul, între
timp, nu a reflectat sanctitatea legii – au trecut 12 ani de când ultimul
soldat, un beduin, a fost condamnat pentru omor. Procesul a dezvăluit doar
presiunea tot mai mare ce apasă Israelul. Camerele telefoanelor fac tot mai
dificilă camuflarea crimelor soldaților. Intentându-i proces lui Azaria într-un
caz în care dovada filmată era fără echivoc, Israelul speră să evite
investigațiile crimelor de război de către Curtea Internațională de Justiție.
Așa cum remarca
editorialistul israelian Nahum Barnea, și echipa avocaților apărării a făcut
erori. Profitând de valul de indignare populistă, i-a acuzat pe superiorii lui
Azaria de minciună și hărțuire. Procurorii deja reduseseră acuzația de la omor
calificat la omor din culpă. Curtea ar fi căzut probabil la învoială și ar fi condamnat
un Azaria plin de remușcări pentru folosirea neregulamentară a armei și atât.
Dar dată fiind încadrarea cazului din partea apărării, judecătorii au trebuit
să aleagă: fie să se poziționeze de partea soldatului, fie de partea armatei.
Ca Brexit și Trump,
procesul lui Azaria a dezvăluit nu doar o profundă fisură socială, ci și un
moment de tranziție. Cei care văd un sistem virtuos pedepsind un măr stricat
sunt acum depășiți numeric de cei care văd un sistem putred persecutând un
erou.
Sondajele arată că
încrederea publicului israelian în majoritatea instituțiilor se prăbușește, de
la tribunale la mass-media, care sunt văzute, oricât de greșit, ca fiind
dominate de „extrema stângă.” Numai armata este respectată pe scară largă.
Parțial, acest
lucru se întâmplă deoarece atât de mulți părinți israelieni trebuie să își
încredințeze fiii și fiicele acesteia. A nu avea încredere în armată este ca și
când te-ai îndoi de logica fundamentală a „Fortăreței Israel”: că armata este
singurul lucru care îi oprește pe palestinienii „barbari”, așa ca Sharif, să îi
spargă porțile.
Dar și pentru că, spre
deosebire de acele instituții tot mai disprețuite, armata s-a adaptat și s-a
conformat rapid schimbărilor ample din societatea israeliană.
În loc să vorbim de
coloniști, de settleri, ar trebui să vorbim mai degrabă de „settlerism.” Sunt mult
mai mulți coloniști decât cei 600.000 ce trăiesc în colonii. Naftali Bennett,
liderul partidului coloniștilor HaBayit HaYehudi (în traducere „Căminul
evreiesc”), trăiește în Ranana, un oraș din Israel, nu într-o colonie.
Settlerismul este o
ideologie, una care crede că evreii sunt „un popor ales” ale cărui drepturi biblice
asupra Pământului Promis le surclasează pe cele ale non-evreilor, așa ca
palestinienii. Sondajele arată că 70% dintre evreii israelieni cred că ei sunt
aleși de Dumnezeu.
Settlerii/coloniștii
au preluat controlul armatei, atât demografic cât și ideologic. Acum îi domină eșaloanele
superioare și controlează politica la fața locului.
Mărturia lui Azaria
a arătat cât de puternică este această legătură. Compania sa, inclusiv
comandanții săi, adesea își petrece timpul liber acasă la Baruch Marzel, un colonist
fost lider al organizației Kach, interzisă în 1990 din cauza platformei sale
genocidare anti-arabe. Azaria i-a descris pe Marzel și pe coloniștii din Hebron
ca pe o „familie” pentru soldați.
Prin însăși natura
lor, armatele de ocupație sunt brutal de represive. Vreme de zeci de ani
comandamentul armatei le-a dat mână liberă soldaților în privința tratamentului
aplicat palestinienilor. Dar, pe măsură ce numărul coloniștilor a crescut, și
imaginea de sine a armatei s-a schimbat.
S-a metamorfozat
dintr-o armată a cetățenilor care apăra coloniile într-o miliție a
coloniștilor. Gradele militare de la mijlocul ierarhiei dictează acum ethosul
armatei, nu gradele superioare, așa cum a descoperit fostul ministru al apărării,
Moshe Yaalon, înlăturat anul trecut când a încercat să se opună acestei
tendințe în expansiune.
Noua armată nu mai
este reținută nici măcar de un minimum de preocupări privind imaginea de armată
„morală” sau amenințările cu investigațiile internaționale ale crimelor de război.
Îi pasă foarte puțin de ceea ce crede lumea despre ea, la fel ca politicienilor
care s-au repezit să-l sprijine pe Azaria.
Procesul
soldatului, departe de a fi dovada statului de drept, a fost ultima suflare a
unei ordini muribunde. Sentința sa, ce va fi hotărâtă în câteva zile, probabil
că va fi una blândă pentru a domoli publicul. Dacă Azaria va fi grațiat, atunci
victoria coloniștilor va fi completă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu