marți, ianuarie 24, 2017

Execuția extrajudiciară a cetățeanului israelian Yaqoub Abu Al-Qia’an




de Jonathan Ofir

Detaliile autopsiei lui Yaqoub Mousa Abu Al-Qia’an, care a fost ucis în timpul operațiunii de purificare etnică din Umm Al-Hiran miercurea trecută, au fost făcute publice vineri de postul israelian de televiziune Channel 10. (sursa ebraică a Channel 10 aici).

Profesorul Al-Qia’an a fost împușcat de mai multe ori de polițiști în timp ce conducea încet, apoi mașina a prins viteză și s-a rostogolit la vale lovind câțiva polițiști și provocând moartea unuia dintre ei, sgt. Erez Levi.

În timp ce autoritățile au încadrat imediat intrarea cu mașina în polițiști ca act terorist (chiar au sugerat o legătură cu ISIS din cauză că au găsit în casa profesorului niște articole decupate din ziare evreiești menționând bombardări ISIS), relatările martorilor oculari, clipul video filmat din elicopter făcut public de poliție ulterior precum și alte materiale filmate pun serios la îndoială narativa oficială.

Raportul medico-legal spune că Al-Qia’an a fost lovit de două gloanțe – unul în genunchi, celălalt în piept. Se poate ca primul glonț să fi fost cel tras în genunchi, în genunchiul drept, lucru care se poate să fi cauzat accelerarea, din moment ce era piciorul care se afla pe pedala de accelerație. Glonțul din piept (care totuși nu a lovit vreun organ vital) probabil că a fost cel de-al doilea, împușcătură care ar putea fi determinată ca o „confirmare a uciderii.” Autopsia dezvăluie un fapt necontroversat: Al-Qia’an nu a murit imediat. A murit din cauză că a fost lăsat să sângereze mai bine de 20 de minute, nimeni neacordându-i primul ajutor deși se aflau la fața locului trei unități mobile de terapie intensivă.

Înainte de a reveni la scena evenimentelor și la alte probe video, trebuie să subliniez că această manieră de a trata presupușii „teroriști” este un tipar care a fost surprins de mai multe ori de camerele de luat vederi în timpul valului așa-ziselor atacuri din ultimul an și jumătate. Bărbați, femei și copii sunt lăsați să sângereze până mor. Indiferent de detalii, putem spune cu încredere că Al-Qia’an a fost executat. Fratele său, Ahmed, a declarat ca replică la descoperirile autopsiei: „L-au ucis nu o dată, ci de mai multe ori. L-au ucis atunci când l-au împușcat, l-au ucis când l-au lăsat în mașină, sângerând, și l-au ucis când au spus că a intrat intenționat cu mașina [în ofițerii de poliție].” Într-adevăr, narativa oficială despre Al-Qia’an pare a nu fi doar o asasinare fizică, ci și o asasinare a caracterului.

Încă de joi, John Brown de la Local Call a publicat (în ebraică) un articol conținând un video uimitor de precis făcut de agenția londoneză de investigații Forensic Architecture, care a folosit filmarea făcută din elicopterul poliției (căreia îi lipsea sunetul), sincronizată cu sunetul și cu materialul realizat de operatoarea Active Stills Keren Manor, filmat de undeva din josul dealului. Rezultatul video îl puteți vedea aici. Analiza traiectoriilor arată că versiunea poliției privind primele trei focuri de armă trase în aer drept avertisment, este falsă. Acele trei focuri de armă au fost trase înspre mașină. Câteva secunde mai târziu, Al-Qia’an accelerează pe deal în jos. Din momentul primului foc de armă până în punctul în care mașina lovește pe cineva și se oprește de tot, trec 13 secunde. În aceste 13 secunde, alte patru focuri de armă sunt trase în mașină. După ce se oprește mașina, câteva focuri sporadice sunt trase de la distanță și după o scurtă pauză, cam la 49 de secunde după ce au fost trase primele focuri, mai este tras un singur foc de armă, corespunzând cu imaginea aeriană a unui polițist stând lângă șofer și trăgând de la mică distanță.

Este foarte probabil ca acesta să fie glonțul care a lovit pieptul lui Al-Qia’an (poate s-a crezut că glonțul i-a lovit inima).

Dar, încă o dată, dați-mi voie să reiterez: indiferent dacă poliția a crezut sau nu că omul a murit pe loc, faptul că l-au lăsat să sângereze până a decedat este echivalent cu o execuție.




Poliția s-a înfuriat după publicarea dovezii evidente. Deja împușcase un ministru palestinian al Knessetului, Ayman Odeh, președintele partidului Joint List, în față, cu gloanțe de cauciuc la Umm al-Hiran iar acum incita indirect și împotriva sa și discredita și video-ul.

Vineri, a postat pe Twitter către Odeh (în limba ebraică): „@AyOdeh, editarea strategică nu va schimba realitatea. Filmarea atacului dovedește o intenție de a omorî polițiștii. Are un singur nume: terorism. Niciun videoclip care denaturează detalii nu poate schimba asta.” (Re-tweet-ul lui Ayman Odeh aici).

Acesta este nivelul penibil, infantil al poliției israeliene, asemănându-se cu retorica adjunctului șef al poliției districtului sudic, Peretz Amar, imediat după eveniment, numindu-l „un atac deliberat. Asta este clar. Aceasta este realitatea. Nu există altă explicație și oricine încearcă să ofere o explicație alternativă nu a fost acolo și nu înțelege”. Dar aceștia nu sunt niște copilași inofensivi. Sunt înarmați până în dinți. Și dacă acesta este nivelul conducerii lor, ce ar trebui să credem despre forțele ce acționează la fața locului?

Membra Knessetului Knesia Svetovla (de la Uniunea Zionistă) a cerut o comisie independentă de investigație a acțiunilor guvernului și poliției în povestea de la Umm al-Hiran:

„La începutul acestui incident nefericit a fost destul de evident că poliția și ministerul siguranței publice se grăbesc cu declarațiile și că nu iau în considerare faptul că încă nu știu exact toate circumstanțele. Așa că a fost prea devreme din partea lor să catalogheze acest incident drept un atac terorist. Încă nu știm. Uneori e nevoie de timp pentru a înțelege și a analiza. Se pare că declarațiile șefilor poliției, Roni Alsheich și alții, sunt influențate de politici și este păcat, pentru că cetățenii Israelului trebuie să știe că pot avea încredere în poliție.”

Cuvinte cât se poate de rezonabile. Poate cineva avea încredere într-o astfel de poliție? Svetlova, ingenuă, face o paralelă cu cazul Elor Azarya, care a devenit imediat un „caz de ucidere din culpă.”

„Dacă se va dovedi că Al-Qia’an a murit din cauza hemoragiei în timp ce erau atât de mulți oameni în jurul lui și nimeni nu s-a grăbit să îl ajute, atunci avem un caz Azarya nr.2 – așa pare. Într-un incident un terorist a fost împușcat iar aici avem un cetățean despre care nu s-a dovedit că era terorist sau nu, un cetățean israelian care moare și nimeni nu se grăbește să îi acorde atenție medicală.”

În mod ironic, deși cuvintele lui Svetovla sunt, fără îndoială, sincere din punctul ei de vedere, ea subscrie fără nicio critică la narativa „teroristului” în legătură cu cazul Azarya (la fel ca judecătorii). Așa cum am mai subliniat, o astfel de definiție nu prea pare să se aplice în cazul acesta, după cum bine remarca și Michael Lesher în Times of Israel: „Cât despre insulta pe care judecătoarea Maya Heller a adăugat-o injuriei acuzației neadecvate, referindu-se la victima lui Azaria ca la un „terorist” – chiar dacă în afara mărturiei convenabile a soldaților IDF nu a existat nicio dovadă reală că omul ucis ar fi rănit pe cineva și chiar dacă un atac asupra unui soldat în uniformă într-un teritoriu ocupat NU este terorism, potrivit legii internaționale – nu, mass-media nu va pomeni nimic despre asta.”

Există și alte descrieri care contrazic serios narativa poliției privind „teroristul” (notate atât în Local Call cât și în i24News): Al-Qia’an și-a părăsit casa care urma să fie demolată la puțin după 5:30 dimineața, conducând spre casa mamei sale de lângă Hura. Avea mai multe lucruri personale, inclusiv computerul, banii, documentele, chiar și lucrările de control ale elevilor care trebuiau corectate. După câte se pare, Al-Qia’an voia să părăsească satul ca să nu fie martor la demolarea casei sale și să salveze câteva lucruri importante pentru el. Pare foarte puțin probabil ca el să fi plănuit un atac sinucigaș (intrarea cu mașina în niște oameni, în acest scenariu este, din toate punctele de vedere un atac sinucigaș) și totuși să fi luat cu el niște lucruri personale despre care știa că oricum îi vor fi confiscate după aceea.

Atât de multe îndoieli – atât de multe lucruri care vorbesc împotriva narativei poliției, chiar fără a menționa problema execuției.

Dar poliția se agață de narativa „teroristului” și aplică aceleași măsuri draconice folosite numai în cazul „teroriștilor” non-evrei: rețin cadavrul. „Vor să returneze trupul mort numai noaptea și vor ca un număr limitat de oameni să participe la înmormântare – numai 40-50”, a declarat pentru AFP avocatul centrului Adalah, Nadeem Shehadeh. „Au mai cerut și ca înmormântarea să nu aibă loc în satul beduin Umm al-Hiran, de unde era Al-Qia’an, ci în orașul din apropiere, Hura.”

Pare că narativele guvernului și poliției servesc unor scopuri multiple: incită împotriva populației palestiniene, chiar atunci când vorbim de cetățeni ai Israelului. Incită împotriva celor care contestă narativa oficială, inclusiv evreii israelieni care au fost martori oculari și au contrazis din start narativa oficială. Incită împotriva politicienilor care au criticat întregul comportament al polițiștilor. Distrag atenția de la rasismul instituțional și de la epurarea etnică săvârșită prin actul de a demola un sat beduin pentru a ridica unul evreiesc pe ruinele sale. Și, în cele din urmă, distrag atenția de la încă o execuție extrajudiciară.
                                 
                                                                                    
http://mondoweiss.net/2017/01/israeli-extrajudicial-execution/   
          

Niciun comentariu: