marți, octombrie 25, 2016

Israelul și presa care îi cântă în strună mint în legătură cu rezoluția UNESCO privind Ierusalimul





de Richard Silverstein

S-a declanșat aproape o isterie universală în mass-media israeliană față de o rezoluție adoptată de comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO în legătură cu repetatele violări israeliene ale statusului locului sfânt Haram al-Sharif. Titlurile ziarelor au numit rezoluția ca fiind „anti-Israel”. Haaretz susține că „anulează pretențiile evreiești legate de Muntele Templului”. I24 News pretinde că „neagă legăturile evreiești cu locurile sfinte ale Ierusalimului”. Netanyahu a numit-o „absurdă” și „o farsă morală”.

Prin comparație, media internațională a fost mai moderată în exprimare. Wall Street Journal nu a menționat vreo negare a drepturilor evreiești. În schimb, a vorbit despre „stârnirea mâniei israeliene”. The Guardian s-a referit la „furia Israelului”. Și, interesant, ediția ziarului Haaretz în limba ebraică a fost mai ponderată în titlu decât cea în limba engleză.

Bibi Netanyahu a făcut o declarație tipic imbecilă, menită să comunice străinilor absurditatea rezoluției, dar nu a reușit decât să sublinieze incapacitatea prim ministrului de a face analogii: „Ce urmează? O decizie UNESCO care să nege legătura dintre untul de arahide și jeleu? Dintre Batman și Robin? Dintre rock și roll?”

Liderul opoziției, Isaac Herzog, a descris și el complet eronat textul: „...Inventează o fantezie potrivit căreia Zidul Vestic și Muntele Templului nu au vreo legătură cu poporul evreu.”

Spre deosebire de toți jurnaliștii, redactorii-șefi și politicienii care au scris aceste prostii ieftine, eu chiar am găsit textul rezoluției și l-am citit. http://unesdoc.unesco.org/images/0024/002462/246215e.pdf

Este suficient să spun că nu menționează niciunul dintre lucrurile pretinse de toți cei de mai sus. Ceea ce face textul, este să „afirme importanța Orașului Vechi al Ierusalimului și a zidurilor sale” pentru credințele evreiești, creștine și musulmane. Nicăieri în text nu se găsește vreo denigrare a legăturii evreiești cu ceea ce Israelul numește Muntele Templului. Pur și simplu nu se adresează acestei chestiuni. Și nici nu ar avea de ce să o facă.

Comitetul este însărcinat cu ocrotirea ariilor ce aparțin Patrimoniului Mondial. În consecință, el raportează amenințările la adresa locurilor care au primit denumirea de arii protejate. Dacă Israelul ar fi înaintat o plângere susținând că Zidul Vestic (al Plângerii) se află în pericol ca loc sacru al evreilor, UNESCO ar fi investigat problema și ar fi tras o concluzie. Adevărul este că Israelul refuză să se implice cu UNESCO. Deci, a cui este vina? Motivul pentru care rezoluția pare unilaterală suporterilor Israelului este acela că partea israeliană alege să boicoteze tot ce are legătură cu acest proces.

Rezoluția menționează o listă lungă a violărilor israeliene a suveranității Haram al-Sharif-ului, inclusiv atacuri ale poliției asupra moscheei al-Aqsa și distrugerea locurilor sfinte de către forțele israeliene și coloniștii evrei; incursiuni ale coloniștilor activiști ce militează pentru distrugerea moscheei și înlocuirea acesteia cu un templu evreiesc; restricții ale accesului musulmanilor în locul lor sfânt, restricții care anul trecut au dus la Intifada cuțitelor, cauzând moartea a peste 200 de palestinieni și 40 de israelieni.





Rezoluția cere reîntoarcerea la statu-quo-ul de dinainte de 2000 (înainte de ultrajul lui Ariel Sharon care a provocat izbucnirea Intifadei al-Aqsa) în care Waqf-ul iordanian administra Haram-ul. Cere ca Israelul să înceteze excavările arheologice care au ca scop încurajarea pretențiilor evreiești asupra Haram al-Sharif-ului și acapararea graduală a locurilor sfinte musulmane.

Adevărul absolut este că nicio autoritate musulmană nu încearcă să interzică accesul evreilor la Zidul Vestic, locul tradițional în care evreii s-au adunat și s-au rugat începând cu 1967. Însă guvernul israelian provoacă neîncetat violențe impunând restricții musulmanilor și permite năvălirea grupurilor extremiste ale coloniștilor conduse de incitatori precum Yehuda Glick. Există un puternic curent în rândul coloniștilor evrei de a distruge aceste locuri sfinte musulmane. Ceea ce înseamnă că atât musulmanii cât și UNESCO au motive întemeiate pentru a fi cu ochii în patru și a alerta lumea în legătură cu violările siturilor.





Când am fost ultima oară în Israel, în 1980, am vizitat Haram și era un loc de rugăciune liniștit pentru toți cei care îl vizitau, inclusiv pentru evrei. În 1969, un creștin evanghelic australian a încercat să aducă A Doua Venire a lui Mesia dând foc moscheii al-Aqsa. Israelul a acționat cu promptitudine, l-a arestat și a calmat tensiunile care se născuseră. Astăzi, guvernul israelian i-ar pune o medalie în piept și l-ar face ministrul Afacerilor Religioase. Deci, cât de aproape ne aflăm de viziunea acestui creștin lunatic față de cum ne aflam în 1969??

Materialele actuale din presa israeliană perpetuează atacurile hasbarei asupra organelor internaționale care se dovedesc a fi insuficient de supuse Israelului. Le caracterizează eronat munca, în mod intenționat, pentru a submina orice supraveghere independentă a acestor probleme. Trebuie să respingem asemenea imposturi jurnalistice, fie că vin din paginile presupusului ziar liberal Haaretz, fie din paginile ziarelor de dreapta precum Ynet, Jerusalem Post sau Arutz 7.


Niciun comentariu: