de Richard
Silverstein
S-a declanșat
aproape o isterie universală în mass-media israeliană față de o rezoluție
adoptată de comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO în legătură cu repetatele
violări israeliene ale statusului locului sfânt Haram al-Sharif. Titlurile
ziarelor au numit rezoluția ca fiind „anti-Israel”. Haaretz susține că „anulează pretențiile evreiești legate de
Muntele Templului”. I24 News pretinde
că „neagă legăturile evreiești cu locurile sfinte ale Ierusalimului”. Netanyahu
a numit-o „absurdă” și „o farsă morală”.
Prin comparație,
media internațională a fost mai moderată în exprimare. Wall Street Journal nu a menționat vreo negare a drepturilor evreiești.
În schimb, a vorbit despre „stârnirea mâniei israeliene”. The Guardian s-a referit la „furia Israelului”. Și, interesant, ediția
ziarului Haaretz în limba ebraică a
fost mai ponderată în titlu decât cea în limba engleză.
Bibi Netanyahu a
făcut o declarație tipic imbecilă, menită să comunice străinilor absurditatea
rezoluției, dar nu a reușit decât să sublinieze incapacitatea prim ministrului
de a face analogii: „Ce urmează? O decizie UNESCO care să nege legătura dintre
untul de arahide și jeleu? Dintre Batman și Robin? Dintre rock și roll?”
Liderul opoziției, Isaac
Herzog, a descris și el complet eronat textul: „...Inventează o fantezie
potrivit căreia Zidul Vestic și Muntele Templului nu au vreo legătură cu
poporul evreu.”
Spre deosebire de
toți jurnaliștii, redactorii-șefi și politicienii care au scris aceste prostii
ieftine, eu chiar am găsit textul rezoluției și l-am citit. http://unesdoc.unesco.org/images/0024/002462/246215e.pdf
Este suficient să
spun că nu menționează niciunul dintre lucrurile pretinse de toți cei de mai
sus. Ceea ce face textul, este să
„afirme importanța Orașului Vechi al Ierusalimului și a zidurilor sale” pentru
credințele evreiești, creștine și musulmane. Nicăieri în text nu se găsește
vreo denigrare a legăturii evreiești cu ceea ce Israelul numește Muntele
Templului. Pur și simplu nu se adresează acestei chestiuni. Și nici nu ar avea
de ce să o facă.
Comitetul este însărcinat
cu ocrotirea ariilor ce aparțin Patrimoniului Mondial. În consecință, el raportează
amenințările la adresa locurilor care au primit denumirea de arii protejate. Dacă
Israelul ar fi înaintat o plângere susținând că Zidul Vestic (al Plângerii) se
află în pericol ca loc sacru al evreilor, UNESCO ar fi investigat problema și
ar fi tras o concluzie. Adevărul este că Israelul refuză să se implice cu
UNESCO. Deci, a cui este vina? Motivul pentru care rezoluția pare unilaterală
suporterilor Israelului este acela că partea israeliană alege să boicoteze tot
ce are legătură cu acest proces.
Rezoluția menționează
o listă lungă a violărilor israeliene a suveranității Haram al-Sharif-ului,
inclusiv atacuri ale poliției asupra moscheei al-Aqsa și distrugerea locurilor
sfinte de către forțele israeliene și coloniștii evrei; incursiuni ale coloniștilor
activiști ce militează pentru distrugerea moscheei și înlocuirea acesteia cu un
templu evreiesc; restricții ale accesului musulmanilor în locul lor sfânt,
restricții care anul trecut au dus la Intifada cuțitelor, cauzând moartea a
peste 200 de palestinieni și 40 de israelieni.
Rezoluția cere reîntoarcerea
la statu-quo-ul de dinainte de 2000 (înainte de ultrajul lui Ariel Sharon care
a provocat izbucnirea Intifadei al-Aqsa) în care Waqf-ul iordanian administra
Haram-ul. Cere ca Israelul să înceteze excavările arheologice care au ca scop
încurajarea pretențiilor evreiești asupra Haram al-Sharif-ului și acapararea
graduală a locurilor sfinte musulmane.
Adevărul absolut
este că nicio autoritate musulmană nu încearcă să interzică accesul evreilor la
Zidul Vestic, locul tradițional în care evreii s-au adunat și s-au rugat începând
cu 1967. Însă guvernul israelian provoacă neîncetat violențe impunând restricții
musulmanilor și permite năvălirea grupurilor extremiste ale coloniștilor conduse
de incitatori precum Yehuda Glick. Există un puternic curent în rândul coloniștilor
evrei de a distruge aceste locuri sfinte musulmane. Ceea ce înseamnă că atât
musulmanii cât și UNESCO au motive întemeiate pentru a fi cu ochii în patru și
a alerta lumea în legătură cu violările siturilor.
Când am fost ultima
oară în Israel, în 1980, am vizitat Haram și era un loc de rugăciune liniștit
pentru toți cei care îl vizitau, inclusiv pentru evrei. În 1969, un creștin
evanghelic australian a încercat să aducă A Doua Venire a lui Mesia dând foc
moscheii al-Aqsa. Israelul a acționat cu promptitudine, l-a arestat și a calmat
tensiunile care se născuseră. Astăzi, guvernul israelian i-ar pune o medalie în
piept și l-ar face ministrul Afacerilor Religioase. Deci, cât de aproape ne
aflăm de viziunea acestui creștin lunatic față de cum ne aflam în 1969??
Materialele actuale
din presa israeliană perpetuează atacurile hasbarei
asupra organelor internaționale care se dovedesc a fi insuficient de supuse
Israelului. Le caracterizează eronat munca, în mod intenționat, pentru a
submina orice supraveghere independentă a acestor probleme. Trebuie să
respingem asemenea imposturi jurnalistice, fie că vin din paginile presupusului
ziar liberal Haaretz, fie din
paginile ziarelor de dreapta precum Ynet,
Jerusalem Post sau Arutz 7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu