miercuri, octombrie 26, 2016

Palestina: spre o nouă eră!




 

de Hatem Bazian


Situația actuală din Palestina nu poate continua pentru palestinieni în felul acesta, dinamicile interne semnalizând o criză viitoare inevitabilă. În primul rând, haideți să ne lipsim de noțiuni sau comentarii de tipul „proces de pace” din moment ce nu a existat niciunul din 2000 încoace, dacă nu chiar de mai multă vreme. Ceea ce se petrece acum este o mascaradă care a favorizat sprijinul internațional pentru ocupație prin negocieri nesfârșite și care n-au dus nicăieri. În acest context, am avut guverne israeliene succesive care au continuat să întrețină o conducere globală care a părut mai dornică să acumuleze mile de călătorie către și dinspre regiune decât rezultate concrete și verificabile care să pună capăt ocupației.

A venit timpul pentru o eră politică nouă care să re-centreze Palestina și speranțele, dorințele și aspirațiile palestinienilor de libertate, demnitate și preocupare pentru viitor. Palestinienii speră la o nouă eră care să pună capăt sistemelor multiple și stratificate ale ocupației, ca punct de plecare, și apoi, să se îmbarce pe o traiectorie a libertății care să se manifeste în viața de zi cu zi a oamenilor. Însă, punctul de plecare trebuie să țină cont de situația actuală și de actorii internaționali care reprezintă un obstacol la fel de mare ca însăși ocupația israeliană.

Cvartetul – SUA, Rusia, Uniunea Europeană și Națiunile Unite – gașca internațională a celor patru care și-au asumat rolul de custode al negocierilor palestiniano-israeliene a demonstrat prin vorbe și fapte că funcția sa primară este aceea de a „apăra” Israelul de legea internațională și de comunitatea globală. Cvartetul nu poate arăta nici măcar o singură realizare sau un cât de mic progres în mai mult de 20 de ani de custodie a „procesului păcii” și nu a indicat că ar fi capabil să ia în serios ocupația și coloniile. Orice temelie a avut acest cvartet, întotdeauna a exercitat presiuni asupra poporului palestinian pentru a ceda în fața cerințelor ocupatorilor săi. Palestinienii au fost și sunt constrânși să se poarte adecvat și frumos, ca nu cumva să creeze disconfort celor peste 600.000 de coloniști israelieni, să nu distrugă drumurile de ocolire, să nu protesteze împotriva Zidului Apartheidului și, în mod categoric, să nu afecteze alegerile din capitalele importante în care diplomații sunt aleși cu grijă pentru rolurile lor zadarnice sau, adesea, pentru un ultim turneu înainte de pensionare.

Apoi, actuala conducere a Autorității Palestiniene și-a bătut joc de semnificația termenului a guverna. Dacă a guverna înseamnă cel puțin a adopta  niște tactici economice, politice și sociale pentru a ridica și îmbunătăți condițiile de trai ale oamenilor, atunci, eșecul Autorității Palestiniene este atât de evident că nici măcar nu se califică pentru o evaluare. Actuala conducere a Autorității Palestiniene este îndatorată cvartetului și răspunde în fața acestuia și operează pentru a proteja, extinde și promova interesele Israelului cu prețul suferinței palestinienilor ce trăiesc sub ocupație.

Gama de servicii executate pentru protejarea intereselor Israelului este atât de largă încât enumerarea acestora ar ocupa pagini întregi, dar ajunge să spunem că cel mai important rol al său a fost și este acela de a proteja ocupația. În mod constant, Autoritatea Palestiniană adaugă insulte la nedreptățile suferite de populația sa, arestând și vânând pe oricine îndrăznește să conteste ocupația și să organizeze acțiuni care să o destabilizeze. În plus, inclusiv pe plan internațional, Autoritatea Palestiniană a cedat presiunilor exercitate de cvartet și a sfârșit prin a-și retrage o plângere înaintată Curții Internaționale de Justiție legată de crimele israeliene de război din Gaza. Autoritatea Palestiniană se folosește de puterile și privilegiile sale pentru a împiedica și preveni mobilizarea în masă a palestinienilor în interiorul și din afara Palestinei ocupate, pentru a nu stânjeni Israelul și cvartetul și a-și pune în pericol sursele de finanțare.

O altă dimensiune dăunătoare este facilitarea și fuzionarea cu dominarea și controlul pieței palestiniene prin investiții comune care adâncesc ocupația propriu-zisă în timp ce creează o „colivie de aur” pentru cei câțiva care beneficiază de pe urma lor. O „colivie de aur” este tot o colivie indiferent cât e de frumoasă sau oricât ar fi de luxuriant peisajul care o înconjoară. Progresul și dezvoltarea economică sunt fără sens dacă sunt înrădăcinate în adâncirea ocupației. Da, beneficiile economice s-au materializat pentru câțiva și cadrul procesului Oslo a oferit toate capcanele unui stat, dar fără libertate, demnitate sau suveranitate pentru cei care trăiesc zilnic sub ocupație.

O altă consecință dezastruoasă a cadrului Oslo a fost distrugerea structurală a PLO (Organizația pentru Eliberarea Palestinei). Transformarea unui organ politic palestinian existent într-o forță de poliție și o unealtă eficientă pentru a proteja ocupația este o adevărată batjocură. Orice ați putea crede sau spune despre PLO ca organizație, trebuie să recunoașteți un fapt elementar – la apogeul său a furnizat o umbrelă internațională coezivă pentru palestinieni, lucru care lipsește în momentul de față. Procesul Oslo a dus la decapitarea corpului politic palestinian care a fost înlocuit de o marionetă a Israelului care se mișcă și acționează conform rolurilor atribuite de acesta.

În mod cert, nașterea unei noi ere în Palestina este împiedicată de condițiile curente din regiunea arabă, dar acestea nu sunt separate și constituie o continuare a crizei generale. Preocuparea Israelului pentru interese și alianțe mai ample este direcționată către fragmentarea lumii arabe pentru a duce la canalizarea greșită a puterilor economice, politice, militare și sociale din regiune. Strategiile Israelului sunt operabile de-a lungul lumii arabe prin mai mult de un actor regional dispus să facă o alianță în speranța unei percepții de moment a succesului împotriva unui stat perceput ca inamic.

În contextul aparentei fragmentări și al conflictelor din zonă, palestinienii au de jucat un rol esențial și este nevoie urgentă de o strategie care să înfrunte abordarea Israelului la niveluri regionale și globale. Ce este necesar în această nouă eră este un front palestinian unit, în interiorul și în afara Palestinei, pentru a contracara strategia de fragmentare continuă. În realitate, Israelul este cel care are cel mai mult de câștigat de pe urma fragmentării palestiniene. Este greu de dezvoltat o strategie de lungă durată dacă structura politică palestiniană nu este pusă la punct și procesul decizional este ostaticul cvartetului și cerințelor Israelului. A venit vremea pentru ca ansamblul politic palestinian să își anunțe intențiile de a dizolva actuala Autoritate Palestiniană și de a-i reconfigura instituțiile departe de rolul de furnizor pentru permanenta ocupație israeliană.

Eu și ceilalți palestinieni din diaspora cerem un parlament palestinian în exil, împuternicit, mobilizat general și constituit în mod democratic, lucru care ar trebui să fie prioritatea numărul unu dacă visul nostru este eliberarea Palestinei. Toți palestinienii trebuie să aibă un rol și un cuvânt de spus în proiectare și organizare pentru a construi noua eră și fiecare instituție trebuie să fie adusă în acest proiect, cu cât mai repede cu atât mai bine. Organizarea și caracterul acestuia pot fi revizuite, dar principiul întocmirii unui corp reprezentativ extins este un pas către materializarea libertății și dreptății pentru palestinieni.


Niciun comentariu: