de Hatem Bazian
Situația actuală
din Palestina nu poate continua pentru palestinieni în felul acesta, dinamicile
interne semnalizând o criză viitoare inevitabilă. În primul rând, haideți să ne
lipsim de noțiuni sau comentarii de tipul „proces de pace” din moment ce nu a
existat niciunul din 2000 încoace, dacă nu chiar de mai multă vreme. Ceea ce se
petrece acum este o mascaradă care a favorizat sprijinul internațional pentru
ocupație prin negocieri nesfârșite și care n-au dus nicăieri. În acest context,
am avut guverne israeliene succesive care au continuat să întrețină o conducere
globală care a părut mai dornică să acumuleze mile de călătorie către și
dinspre regiune decât rezultate concrete și verificabile care să pună capăt
ocupației.
A venit timpul
pentru o eră politică nouă care să re-centreze Palestina și speranțele,
dorințele și aspirațiile palestinienilor de libertate, demnitate și preocupare
pentru viitor. Palestinienii speră la o nouă eră care să pună capăt sistemelor
multiple și stratificate ale ocupației, ca punct de plecare, și apoi, să se îmbarce
pe o traiectorie a libertății care să se manifeste în viața de zi cu zi a
oamenilor. Însă, punctul de plecare trebuie să țină cont de situația actuală și
de actorii internaționali care reprezintă un obstacol la fel de mare ca însăși
ocupația israeliană.
Cvartetul – SUA,
Rusia, Uniunea Europeană și Națiunile Unite – gașca internațională a celor
patru care și-au asumat rolul de custode al negocierilor palestiniano-israeliene
a demonstrat prin vorbe și fapte că funcția sa primară este aceea de a „apăra”
Israelul de legea internațională și de comunitatea globală. Cvartetul nu poate
arăta nici măcar o singură realizare sau un cât de mic progres în mai mult de
20 de ani de custodie a „procesului păcii” și nu a indicat că ar fi capabil să
ia în serios ocupația și coloniile. Orice temelie a avut acest cvartet, întotdeauna
a exercitat presiuni asupra poporului palestinian pentru a ceda în fața
cerințelor ocupatorilor săi. Palestinienii au fost și sunt constrânși să se
poarte adecvat și frumos, ca nu cumva să creeze disconfort celor peste 600.000
de coloniști israelieni, să nu distrugă drumurile de ocolire, să nu protesteze
împotriva Zidului Apartheidului și, în mod categoric, să nu afecteze alegerile
din capitalele importante în care diplomații sunt aleși cu grijă pentru
rolurile lor zadarnice sau, adesea, pentru un ultim turneu înainte de
pensionare.
Apoi, actuala
conducere a Autorității Palestiniene și-a bătut joc de semnificația termenului
a guverna. Dacă a guverna înseamnă cel puțin a adopta niște tactici economice, politice și sociale
pentru a ridica și îmbunătăți condițiile de trai ale oamenilor, atunci, eșecul
Autorității Palestiniene este atât de evident că nici măcar nu se califică
pentru o evaluare. Actuala conducere a Autorității Palestiniene este îndatorată
cvartetului și răspunde în fața acestuia și operează pentru a proteja, extinde
și promova interesele Israelului cu prețul suferinței palestinienilor ce
trăiesc sub ocupație.
Gama de servicii
executate pentru protejarea intereselor Israelului este atât de largă încât
enumerarea acestora ar ocupa pagini întregi, dar ajunge să spunem că cel mai
important rol al său a fost și este acela de a proteja ocupația. În mod constant,
Autoritatea Palestiniană adaugă insulte la nedreptățile suferite de populația
sa, arestând și vânând pe oricine îndrăznește să conteste ocupația și să organizeze
acțiuni care să o destabilizeze. În plus, inclusiv pe plan internațional,
Autoritatea Palestiniană a cedat presiunilor exercitate de cvartet și a sfârșit
prin a-și retrage o plângere înaintată Curții Internaționale de Justiție legată
de crimele israeliene de război din Gaza. Autoritatea Palestiniană se folosește
de puterile și privilegiile sale pentru a împiedica și preveni mobilizarea în
masă a palestinienilor în interiorul și din afara Palestinei ocupate, pentru a
nu stânjeni Israelul și cvartetul și a-și pune în pericol sursele de finanțare.
O altă dimensiune
dăunătoare este facilitarea și fuzionarea cu dominarea și controlul pieței palestiniene
prin investiții comune care adâncesc ocupația propriu-zisă în timp ce creează o
„colivie de aur” pentru cei câțiva care beneficiază de pe urma lor. O „colivie
de aur” este tot o colivie indiferent cât e de frumoasă sau oricât ar fi de
luxuriant peisajul care o înconjoară. Progresul și dezvoltarea economică sunt
fără sens dacă sunt înrădăcinate în adâncirea ocupației. Da, beneficiile
economice s-au materializat pentru câțiva și cadrul procesului Oslo a oferit
toate capcanele unui stat, dar fără libertate, demnitate sau suveranitate
pentru cei care trăiesc zilnic sub ocupație.
O altă consecință
dezastruoasă a cadrului Oslo a fost distrugerea structurală a PLO (Organizația
pentru Eliberarea Palestinei). Transformarea unui organ politic palestinian
existent într-o forță de poliție și o unealtă eficientă pentru a proteja
ocupația este o adevărată batjocură. Orice ați putea crede sau spune despre PLO
ca organizație, trebuie să recunoașteți un fapt elementar – la apogeul său a
furnizat o umbrelă internațională coezivă pentru palestinieni, lucru care lipsește
în momentul de față. Procesul Oslo a dus la decapitarea corpului politic
palestinian care a fost înlocuit de o marionetă a Israelului care se mișcă și
acționează conform rolurilor atribuite de acesta.
În mod cert, nașterea
unei noi ere în Palestina este împiedicată de condițiile curente din regiunea
arabă, dar acestea nu sunt separate și constituie o continuare a crizei
generale. Preocuparea Israelului pentru interese și alianțe mai ample este
direcționată către fragmentarea lumii arabe pentru a duce la canalizarea
greșită a puterilor economice, politice, militare și sociale din regiune. Strategiile
Israelului sunt operabile de-a lungul lumii arabe prin mai mult de un actor
regional dispus să facă o alianță în speranța unei percepții de moment a
succesului împotriva unui stat perceput ca inamic.
În contextul
aparentei fragmentări și al conflictelor din zonă, palestinienii au de jucat un
rol esențial și este nevoie urgentă de o strategie care să înfrunte abordarea
Israelului la niveluri regionale și globale. Ce este necesar în această nouă
eră este un front palestinian unit, în interiorul și în afara Palestinei,
pentru a contracara strategia de fragmentare continuă. În realitate, Israelul
este cel care are cel mai mult de câștigat de pe urma fragmentării
palestiniene. Este greu de dezvoltat o strategie de lungă durată dacă structura
politică palestiniană nu este pusă la punct și procesul decizional este
ostaticul cvartetului și cerințelor Israelului. A venit vremea pentru ca ansamblul
politic palestinian să își anunțe intențiile de a dizolva actuala Autoritate
Palestiniană și de a-i reconfigura instituțiile departe de rolul de furnizor
pentru permanenta ocupație israeliană.
Eu și ceilalți palestinieni
din diaspora cerem un parlament palestinian în exil, împuternicit, mobilizat
general și constituit în mod democratic, lucru care ar trebui să fie prioritatea
numărul unu dacă visul nostru este eliberarea Palestinei. Toți palestinienii
trebuie să aibă un rol și un cuvânt de spus în proiectare și organizare pentru
a construi noua eră și fiecare instituție trebuie să fie adusă în acest
proiect, cu cât mai repede cu atât mai bine. Organizarea și caracterul acestuia
pot fi revizuite, dar principiul întocmirii unui corp reprezentativ extins este
un pas către materializarea libertății și dreptății pentru palestinieni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu