marți, octombrie 18, 2016

Pacea este dreptate și dreptatea nu are nevoie de un partener



 Israelul nu este în poziția de a solicita un partener pentru a pune capăt ocupației. El trebuie să pună capăt ocupației, punct. Nu are dreptul de a emite pretenții înainte de a face asta.


 Activiști pro-palestinieni protestând în New York împotriva ocupației israeliene. Foto: Anadolu Agency


de Gideon Levy

Unul dintre principalele lucruri pe care le pretinde propaganda israeliană este și unul dintre cele mai rele – acela că nu există un partener pentru pace. De fapt, a fost, este și va fi un partener. Dar să lăsăm asta la o parte. Nu e nevoie de niciun partener.

Ei își doresc atât de mult două state și sunt atât de împotriva ocupației, spun mulți israelieni ipocriți – și apoi vine oftatul sfâșietor, purtând întreaga tristețe a destinului evreiesc – dar nu există un partener. Dacă ar exista unul, ce bine ar fi! Dacă. Vedeți voi, Israelul este disperat după pace, dar nu are cu cine să o facă. Așa că este nevoit, e silit împotriva voinței proprii, sărmana victimă, să continue ocupația. În anii recenți, această șmecherie a devenit trucul principal al propagandei zioniste. Cu excepția extremei drepte, care spune în mod deschis că își dorește un apartheid permanent deoarece națiunea evreiască este superioară, toată lumea îl folosește.

Adevărul este că nu există un partener pentru continuarea ocupației. Nu există un partener pentru tergiversarea interminabilă a Israelului și pentru tacticile sale de respingere. Nu există un partener pentru discursul ridicol al Israelului care pretinde recunoașterea sa ca stat evreiesc, așa cum nu există un partener pentru alte pretenții absurde ale Israelului. Nu există un partener pentru chutzpah-ul incredibil al pretențiilor Israelului de a negocia „fără precondiții”, în timp ce mama tuturor precondițiilor, întreprinderea colonială, dăinuie cu nerușinare.

Nu există partener pentru Ierusalimul unit pentru veșnicie și nu va exista niciodată. Nu există partener pentru nesfârșitele pretenții de securitate ale Israelului, de parcă el ar fi partea mai slabă, mai strivită, a cărei siguranță și existență s-ar afla în pericol, și nu poporul palestinian, asupra căruia Israelul comite acțiuni care nu pot fi descrise altfel decât criminale.

E puțin probabil să existe un partener pentru demilitarizarea unilaterală, tot o mostră de chutzpah; cu siguranță nu va exista un partener care să îi lase pe majoritatea coloniștilor acolo unde sunt.

Nu a existat partener atunci când Israelul a refuzat ani la rând să vorbească cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO) și nu va exista un partener atâta vreme cât Israelul continuă să țină oamenii din Gaza închiși într-o cușcă. Nu a existat un partener atunci când Israelul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l distruge pe Yasser Arafat, președintele palestinian de atunci și nu există partener după ce Israelul a făcut totul pentru a-l transforma pe succesorul acestuia, pe Mahmoud Abbas, într-o glumă tristă în ochii poporului său. Și nici nu va exista un partener câtă vreme persistă ocupația – și nu există nimic mai violent decât ocupația – și nici pentru pretenția Israelului de încetare a rezistenței violente.

Pe scurt, nu există un partener. Precum omul care și-a omorât părinții și apoi cerșește milă în baza faptului că este orfan – Israelul a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a nu exista un partener și apoi schelălăie că nu există unul.

De fapt, nici nu e nevoie. Pentru a face dreptate, nu e nevoie de un partener. Israelul nu se află în postura de a-și permite să solicite un partener pentru a pune capăt ocupației. El trebuie să pună capăt ocupației, punct. Nu are niciun drept să emită pretenții înainte de a face acest lucru. În ceața densă a propagandei israeliene, aceste adevăruri fundamentale au fost ascunse vederii și uitate. Simplul fapt că adevărata victimă este poporul palestinian a fost uitat. El este cel care se află în pericol existențial și el este cel care trăiește în condiții inumane, lucru care trebuie schimbat mai înainte de orice altceva. Nu pot fi puse condiții pentru a returna o parte din pământul unui popor, libertatea și demnitatea sa. Trebuie să fie invers. Mai întâi faceți dreptate (parțială) palestinienilor și apoi putem să vorbim și despre restul. Israelul nu a avut niciodată un om de stat care să răstoarne totul și să pledeze pentru sfârșitul ocupației înainte de orice altceva. Întotdeauna se începe cu o sumă a pretențiilor emise de Israel. Întotdeauna se sfârșește cu faptul că nu există un partener.

Partenerul va apărea după aceea. Din moment ce majoritatea, nu întregul, poporului palestinian își dorește să trăiască în pace cu Israelul – scriind de 30 de ani despre subiectul ocupației m-am convins de acest lucru, dincolo de orice îndoială – este foarte probabil să se găsească un partener pentru sfârșirea ocupației. Și dacă nu, foarte rău pentru Israel. Dar nici măcar asta nu îl poate scuti de datoria sa de a pune capăt nedreptății și nenorocirilor suferite de palestinieni.


 



Niciun comentariu: