duminică, octombrie 30, 2016

Israelul este un stat imprevizibil și agresiv; iată de ce


Tunahan Kuzu, membru al parlamentului olandez, refuzând să dea mâna cu prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu


de Ibrahim Hewitt


După orice evaluare rezonabilă, orice stat care tratează legile și convențiile internaționale cu dispreț, le ia în râs cu regularitate și pe deasupra menține și un regim brutal de ocupație militară, intră în categoria statelor imprevizibile și agresive. Israelul este un asemenea stat.

Chiar înainte de a-și declara „independența” în 1948, milițiile care au fost predecesoarele armatei israeliene au comis masacre în rândul civililor și alte atrocități teroriste. Acestea au inclus atacuri asupra forțelor britanice, asasinarea unui ministru britanic, Lordul Moyne, și aruncarea în aer a sediului din Ierusalim al autorităților Mandatului Britanic aflat la vremea respectivă în hotelul King David; 91 de oameni au fost uciși și 45 au fost răniți în acel atac.

Toate acestea sunt ascunse sub preș de către politicienii din Westminster care se îngrămădesc să se numească „Prieteni ai Israelului”; este chiar uluitor, având în vedere că Israelul nu a fost niciodată un „Prieten al Marii Britanii”, și nici al nimănui, ca s-o spunem pe aia dreapta. Statul există pentru sine însuși; acționează numai conform propriilor interese, în permanență, indiferent de consecințele asupra altora; și insistă asupra propriului excepționalism. Faptul că i se permite să acționeze cu impunitate și să scape basma curată cu crimele comise, sugerează că „prietenii” săi din locuri precum Westminster și mai ales Washington sunt de acord că Israelul este diferit de alte state.

Și chiar este. Așa cum a subliniat colegul meu Nasim Ahmed în mai 2015, „Israelul este unic pentru aderența sa dogmatică la o ideologie de stat...” Acea ideologie este Zionismul, un amestec nociv de rasism și naționalism care depinde la modul cel mai rușinos de antisemitism pentru a-și atinge obiectivele de „stat evreiesc”. „Istoria”, adaugă Ahmed, „este presărată cu exemple ale ororilor ce urmează atunci când statele devin instrumente pentru propășire ideologică, mai ales unul care este înrădăcinat în etnicitate și religie.” Milioane de palestinieni ce trăiesc sub ocupație israeliană, suferind sub asediul Fâșiei Gaza și strămutați în țări vecine vor confirma adevărul acestei afirmații.

Israelul pretinde că este o democrație, dar rezervă drepturi cetățenești complete numai pentru membrii unui anumit grup etnic, evreii; cei 1,7 milioane de cetățeni arabi ai săi nu beneficiază de drepturi depline și sunt discriminați de legi, practici și obiceiuri. În ciuda acestui fapt, i se face o reclamă zgomotoasă atât de politicienii vestici cât și de mass-media, cum că ar fi „singura democrație din Orientul Mijlociu”. Aceștia par a fi orbi în fața faptului că nu e suficient să ai niște alegeri ca să te numești democrație și că ei aplică standarde duble de fiecare dată când niște alegeri libere și corecte pun în fruntea popoarelor oameni pe care Vestul nu îi place. De aici ochii închiși în fața loviturii militare din 2013 în Egipt pentru a-l da jos pe președintele Mohamed Morsi și participarea la izolarea și asedierea guvernului condus de Hamas, ales de popor, în Palestina de după 2006. Blocada Gazei, apropo, este singurul exemplu la care mă pot gândi – și sunt deschis la corectare – în care victimele unei ocupații militare ilegale și imorale sunt asediate în vreme ce ocupatorii lor nu doar că sunt sprijiniți, dar sunt și răsplătiți pentru acțiunile lor cu miliarde de dolari ca ajutor militar și înțelegeri comerciale favorabile.

Cu ce are Israelul la mână Vestul așa încât să-și permită să se poarte ca un copil răzgâiat în familia națiunilor? „Cum”, se întreabă autorul israeliana Jeff Halper, „scapă Israelul basma curată?” Cartea sa „Războiul împotriva oamenilor” (Pluto Press, 2015) încearcă să răspundă întrebării. „Fără o ocupație”, explică el, „Israelul nu ar avea nici imboldul și nici condițiile pentru a dezvolta, a instala, a testa și a exporta armament de ultimă oră și modele de control”...Ocupația, crede Harper, nu este o povară pentru Israel, ci o „resursă” care îi permite să testeze arme pe ființe umane vii și apoi să le exporte ca „testate în condiții concrete” țărilor din lumea întreagă. Acest aspect este explorat cu brio și de Yotam Feldman în filmul său „Laboratorul”; laboratorul eponim este, fără exagerare, chiar teritoriul palestinian ocupat, mai ales Gaza și locuitorii săi.

Pe scurt, Israelul este o componentă cheie a complexului militar-industrial global, care câștigă în jur de 8 miliarde de dolari în fiecare an. Armatele străine stau la rând pentru a cumpăra mereu tot mai ingenioasele metode israeliene de a omorî oameni. Harper numește asta „politica securității”, element esențial pentru „pacificarea globală” pe măsură ce guvernele caută să micșoreze populațiile în curs de creștere. Israelul, se pare, a acaparat piața de nișă a „armelor, sistemelor de securitate, modelelor de control al populației și tacticilor fără de care nu ar fi capabil să concureze pe piețele internaționale de armament și securitate”. Acesta este, subliniază Harper, ceea ce oferă Israelului „un statut internațional printre hegemonii globali pe care altfel nu l-ar fi deținut.”

Așa că, data viitoare când auziți un „Prieten al Israelului” pretinzând că Israelul are „dreptul de a exista”; că „este singura democrație din Orientul Mijlociu”; și că „ne împărtășește valorile”, amintiți-vă care este adevăratul motiv pentru care poate defila țanțoș pe scena mondială și deține mai multă influență decât ar sugera-o dimensiunile sale așa încât să manipuleze politicile vestice după pofta inimii. Masivul său arsenal militar – care include arme nucleare – nu există pentru autoapărare; este o expoziție pentru cumpărătorii de arme din toată lumea, și palestinienii aflați sub ocupație – atât în Teritoriile Ocupate cât și în Israel – sunt cobaii pe care aceste arme sunt testate.

Israelul este un stat imprevizibil și agresiv; acționează în afara normelor, legilor și convențiilor la care alte state trebuie să adere (sau suferă sancțiuni, invazii și război dacă nu o fac). Trebuie să-i denunțăm pe suporterii săi din Vest pentru sprijinirea activității sale criminale care are loc zi după zi pe teritoriile pe care le ocupă în mod ilegal. Dacă Israelul vrea să fie tratat ca un stat normal, trebuie să înceapă să se poarte ca unul. Până atunci, merită să fie izolat și boicotat, la fel ca și companiile vestice care beneficiază de pe urma ocupației israeliene din Palestina. O campanie completă de boicotare, falimentare și sancționare este cel mai mărunt lucru pe care îl putem face.



Niciun comentariu: