duminică, octombrie 23, 2016

Da, cuvântul „Zionist” este o acuzație




                       Camerele parlamentului, Marea Britanie.



de Asa Winstanley

Un raport întocmit de comitetul special al Casei Comunelor publicat săptămâna trecută conținea un atac fără precedent la adresa libertății de exprimare din Marea Britanie. În ciuda acestui fapt, mass-media pur și simplu a folosit raportul pentru a-și alimenta interminabila și obsesiva campanie împotriva liderului Partidului Laburist, Jeremy Corbyn. Cel mai tulburător aspect al raportului a fost, așadar, îngropat.

Ancheta privind antisemitismul elaborată de comitetul special al afacerilor interne a recomandat ca, în anumite circumstanțe, folosirea cuvântului „Zionist” într-un context critic să poată fi tratată ca ofensă condamnabilă potrivit legislației infracțiunilor motivate de ură. Raportul recunoaște că în jur de trei sferturi din incidentele antisemitice comunicate vin din surse de extremă-dreapta și totuși – în mod uluitor – autorii ignoră aproape în totalitate antisemitismul caracteristic extremei drepte. În schimb, documentul se concentrează pe două ținte principale ale stângii: Corbyn și președinta Uniunii Naționale a Studenților, Malia Bouattia. Acest lucru demonstrează în mod categoric abordarea regretabilă și foarte părtinitoare a comitetului dominat de conservatori.

Într-o declarație făcută duminica trecută, Corbyn spunea că acest comitet a neglijat să analizeze combaterea antisemitismului în alte partide politice. „Politizarea antisemitismului – sau folosirea sa ca o armă în controversele dintre și în interiorul partidelor politice – face un deserviciu luptei împotriva acestuia”, a insistat Jeremy Corbyn.

Însă, ceea ce foarte puțini par să critice, este uluitoarea tentativă a comitetului de a – mai mult sau mai puțin – declara ilegală critica adusă Zionismului în Marea Britanie. „În scopul investigațiilor infracționale sau disciplinare”, afirmă raportul, „folosirea cuvântului ‘Zionist’ sau ‘Zio’ într-un context acuzator sau abuziv ar trebui să fie considerată instigatoare și potențial antisemitică.”

De-a lungul anului 2016, a avut loc o adevărată vânătoare de vrăjitoare și o panică morală în legătură cu „antisemitismul” care, zice-se, ar devora Partidul Laburist. Deși Partidul Laburist și alte partide de stânga nu sunt, desigur, imune la realitatea antisemitismului, toate dovezile empirice arată că nivelul rasismului antisemitic în cadrul acestui partid este de fapt mai scăzut decât în general, în societate.

Și totuși, povestea falsei, în întregime fabricatei „crize antisemitice laburiste” a dăinuit, deoarece a reprezentat o unealtă prea folositoare și la îndemână pentru a-i face rău liderului stângist al partidului laburist. Acest lucru este valabil atât în cazul laburiștilor de dreapta și al lobby-ului pro-Israel precum și al aliaților acestora din mass-media.

De-a lungul acestei povești, a existat o oarecare dezbatere despre Zionism, ce înseamnă de fapt și care este diferența dintre anti-Zionism și antisemitism. Chiar și unele figuri influente pro-Corbyn ale stângii au căzut în capcană și au spus că „ar trebui să încetăm să mai vorbim despre Zionism”.

Dimpotrivă, eu cred că pentru ca identifica în mod corect problema nedreptății din Palestina, trebuie să ne ducem la sursă. Problema este ideologia fondatoare a statului israelian: Zionismul.

Autorii comitetului special susțin că ar trebui să criticăm „guvernul israelian” și nu Zionismul, dar acest lucru nu ține cont de problemele mai adânci din Palestina ocupată. El sugerează că problema se află doar la guvernul actual, puternic de dreapta, al Israelului.

De fapt, guvernele israeliene de stânga au fost la fel de ostile față de drepturile palestinienilor, dacă nu chiar mai ostile. Nakba, ocuparea Cisiordaniei și a Gazei în 1967, geneza și extinderea cea mai pronunțată a coloniilor ilegale, toate acestea s-au întâmplat sub conducerea stângii Zioniste (Partidul Laburist israelian sau descendenții săi ideologici).

Așa cum scria Ben White în aprilie, ceea ce lipsește din majoritatea dezbaterilor, este realitatea istorică și contemporană a ceea ce înseamnă Zionismul pentru palestinieni, care sunt principalele victime ale opresiunii și crimelor de război israeliene.

Zionismul este ideologia fondatoare a statului Israel. Așa cum a formulat profesorul de economie al London School și totodată activistul Jonathan Rosenhead, Zionismul a însemnat comiterea de grave nedreptăți față de poporul palestinian, așa că, în acest sens, fiecare folosire a cuvântului „Zionist” este o acuzație.

Da, Zioniștilor, vă acuzăm de sprijinirea unei ideologii opresive.

Zionismul este o ideologie violentă, și adepții săi – Zioniștii – au planificat și săvârșit purificarea etnică a 750.000 de palestinieni ca act fundamental al întemeierii statului Israel între 1947 și 1948, eveniment comemorat de palestinienii de peste tot ca Al-Nakba, Catastrofa.

Zionismul este o ideologie rasistă care neagă dreptul de reîntoarcere la casele lor acelor refugiați palestinieni și urmașilor lor, doar pentru că nu sunt evrei.

Zionismul este o ideologie colonialistă care, în continuare, construiește colonii exclusiv evreiești pe pământul palestinian din Cisiordania ocupată, confiscat prin violență.

Zionismul este o ideologie a apartheidului care neagă votul și drepturile umane celor 4,5 milioane de palestinieni din teritoriile ocupate (Gaza și Cisiordania) și îi tratează pe palestinienii din Israel (în jur de 20% din populație) ca cetățeni de mâna a doua sau a treia care nu au drepturi egale potrivit legii, politicilor și practicilor israeliene.

Tentativele draconice precum cea a comitetului special al afacerilor interne de a scoate în afara legii criticarea Israelului nu vor funcționa niciodată; nu poți suprima critica adusă unei ideologii politice injuste.

Este adevărat că unii adepți ai extremei drepte folosesc cuvântul „Zionist” ca termen codificat pentru „evreu”, camuflându-și în felul acesta antisemitismul. Asta face cu atât mai importantă distingerea între cele două: iudaismul este o religie din care s-a dezvoltat o identitate etnică evreiască; Zionismul este o ideologie politică de tip colonialist. Nu toți evreii sunt Zioniști și nu toți Zioniștii sunt evrei.

Raportul Chakrabarti are multe recomandări apreciabile pentru Partidul Laburist în legătură cu problema antisemitismului (așa încât este păcat că acest comitet special a ales să-l atace atât pe el cât și pe autorul său). Printre ele se află și recomandarea de a se folosi cuvântul Zionist cu grijă și matură chibzuință, dar a renunța în totalitate la el ar fi o greșeală uriașă. Ar fi o prea mare concesie făcută extremei drepte și statului israelian și aliaților săi (care organizează cu nerușinare, în toată lumea, campanii de denunțare a oricărei critici adresate Israelului ca „antisemitică” și fac lobby pentru legislație locală în acest sens).

În acest context, este remarcabil că principalii susținători ai falsei ecuații „Zionist = evreu” sunt a) statul Israel și b) antisemiții neo-fasciști.

Așa cum spunea Yasser Arafat în faimosul său discurs în fața Consiliului General al Națiunilor Unite în 1974: „Zionismul este o ideologie imperialistă, colonialistă, rasistă; este profund reacționar și discriminant; este unit cu antisemitismul în dogmele sale retrograde și este, în definitiv, o altă față a aceleiași monede.” Cu alte cuvinte, Zionismul are nevoie de antisemitism. Înfruntați-l pe primul și veți face niște pași importanți spre a-l eradica pe cel din urmă.


Niciun comentariu: