Milo Yiannopoulos
de Gilad Atzmon
Lui Milo Yiannopoulos
(n.t. jurnalist britanic, Breibart) nu
îi plac musulmanii sau Islamul. Nu îi vrea în Europa.
Precum vânzătorii
de hasbara, Yiannopoulos are capacitate
zero când vine vorba de gândire istorică. La fel ca Zioniștii, pentru
Yiannopoulos „problema” începe în momentul în care se identifică cu statutul de
victimă. „Homosexual fiind, sunt terifiat de emigrarea masivă a musulmanilor în
Europa”, declară acesta.
Mă întreb, oare este
la fel de tulburat, „homosexual fiind”, de faptul că guvernele noastre vestice
au bombardat musulmanii omorând milioane de oameni nevinovați? Ca „suporter al
războiului din Irak”, nu-și poate da seama Yiannopoulos că, încă o dată, ne-am
adus dezastrul asupra noastră? Nu este valul de musulmani ce migrează spre
Europa rezultatul războaielor imperiale vestice? Am distrus țările arabe una
după alta.
„De ce suntem
mirați că musulmanii aruncă în aer chestii, cu asta se ocupă ei”, spune
Yiannopoulos. Să mori tu?!? Oare musulmanii din Siria și din Irak aruncau în
aer „chestii” înainte de a se confrunta cu realitatea letală a imperialismului
Zionizat? Palestinienii se aruncau în aer înainte să fi cunoscut realitatea
statului rasist evreiesc?
Spre deosebire de
Zio-conii politicoși care trasează o linie de demarcație înșelătoare între
„musulmanii cușer” și „islamismul diabolic”, Yiannopoulos recunoaște că el
urăște toți musulmanii. Nu e vorba de Isis. Ceva este „fundamental greșit” în
legătură cu Islamul, de exemplu „nu este o mișcare pacifistă”.
Yiannopoulos îi
acuză practic pe musulmani că nu au reușit să fie evrei. Politicile evreiești
sunt excepțional de eficiente în a forma și a controla dezacordul cu politicile
evreiești. Făcând asta, instituțiile politice evreiești se ocupă de disensiunea față de diverse elemente culturale problematice asociate culturii evreiești. Musulmanii
nu joacă jocul opoziției controlate. Musulmanii sunt în general imuni la
politicile identitare. Spre deosebire de Yiannopoulos care vorbește „din
postura de homosexual”, musulmanii foarte rar vorbesc „din postura de
musulmani” deoarece Islamul nu este un sistem de identificare, este o chestiune
de credință. Cei care cred în Allah SUNT musulmani, nu au nevoie să se
identifice cu „postura de musulmani”. Credincioșii nu văd niciun motiv pentru
care să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile altor credincioși. În mod
similar, prietenul meu, rabinul Yaakov Shapiro, nu vede vreo nevoie ca „evreu
fiind” să se scuze pentru acțiunile Israelului. Pentru el, Israelul n-are nimic
în comun cu iudaismul său sau cu valorile sale iudaice.*
Pentru Yiannopoulos,
Islamul este incompatibil cu democrația liberală modernă și „va da timpul înapoi”.
Cine e de vină? Răspunsul lui Yiannopoulos este empatic de simplist și de
înșelător: „stânga regresivă”. Nu prea. Oare nu „stânga progresistă” evreiască
este cea care a condus de decenii campania pro-emigrare? Oare nu așa-zișii
„stângiști regresivi”, marxiștii ortodocși și staliniștii au fost cei care s-au
opus de fapt marxismului cultural și politicilor identitare realizând că aceste
experimente sociale erau menite a diviza clasa muncitorească?
Dar Yiannopoulos nu
se înșală în întregime. Este corect în critica sa adusă marxiștilor culturali și
tiraniei corectitudinii ce a promovat falsa idee că „modelând limbajul poți
suprima intoleranța”. Însuși Yiannopoulos demonstrează cât de greșită este
mantra aceasta. Yiannopoulos operează ca un vânzător al politicilor identitare
în timp ce împrăștie ură la adresa Islamului și a musulmanilor. În cea mai
autocontradictorie manieră, el sfârșește prin a susține că societatea
civilizată înseamnă a trăi „unul cu celălalt în ciuda prejudecăților și diferențelor”,
însă, continuă acesta, „reușeam acest lucru de minune până când am început să
importăm musulmani”. Acesta este Yiannopoulos articulând cea mai banală formă a
mantrei Zio-cone. Trebuie să-l iubești pe „Celălalt”, trebuie să-l respecți pe
„Celălalt” dar să te asiguri mai întâi că ne lași pe noi să decidem cine este
acel Celălalt. Yiannopoulos îi dezumanizează pe musulmani. Vorbește despre ei
ca despre niște mărfuri sau produse „importate”. Această viziune a societății
nu are nimic de-a face cu toleranța vestică și cu valorile sale. Este o formă
radicală de excepționalism.
Viziunea sa asupra
toleranței vestice este fantasmagorică și incorectă din punct de vedere
istoric. I-a luat Vestului multă vreme pentru a lăsa femeile să voteze. I-a
luat Vestului multă vreme pentru a-și deschide inima homosexualilor și
drepturilor acestora. Sclavia nu este complet eradicată în Vest, deși se
transformă în permanență pentru a-și ascunde simptomele abjecte.
Nu ar trebui ca
Yiannopoulos să acorde un pic de timp și dialectici pentru a permite ca pacea
dintre Vest și Est să triumfe? Până la urmă, noi, Vestul, am fost cei care am
declarat un război criminal Islamului în numele Războiului Împotriva Terorii.
*desigur, mulți
alți rabini ortodocși insistă că Israelul este întruchiparea gândirii iudaice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu