Rabinul extremist Yehuda Glick. Acesta a instigat în mai multe rânduri la vandalizarea moscheei Al-Aqsa și a făcut apel la demolarea acesteia pentru a se construi în locul ei un templu evreiesc.
„Întoarcerea la Munte” este un grup de activiști evrei de
extremă dreapta, ai cărui membri, potrivit cotidianului israelian Haaretz „se identifică cu mișcarea
extremistă, ultranaționalistă Kach întemeiată de răposatul rabin Meir Kahane”. Aceștia
fac parte dintr-un curent din ce în ce mai răspândit al cărui scop suprem este
distrugerea moscheei Al-Aqsa și a complexului înconjurător și înlocuirea
acesteia cu un templu evreiesc. Următorul text este o versiune prescurtată a
unui articol publicat de site-ul israelian de știri Walla! pe 23 octombrie, tradus pentru MEMO.
Mișcarea Hozrim Lahar (Reîntoarcerea la Munte)
care militează pentru promovarea construirii unui nou templu evreiesc și distrugerea
moscheilor de pe Muntele Templului, se bazează pe o ideologie extremistă iar activiștii
săi „pot genera aprinderea unui conflict răspândit, întemeiat pe motive naționaliste,
care poate avea consecințe grave” – aceste lucruri au fost afirmate pentru
prima oară de Curtea Supremă a Israelului
săptămâna aceasta. Această definiție vine ca urmare a unei hotărâri
judecătorești ce a respins petiția înaintată de doi activiști importanți ai
mișcării, președintele Raphael Moris și coordonatorul Yair Kehati.
La începutul lunii
octombrie, au fost emise ordine de restricție împotriva celor doi,
interzicându-le accesul în Ierusalim în timpul perioadei sărbătorilor. Ordinele
au fost emise de Shabak (Agenția de Securitate a Israelului) în baza Reglementărilor
de Urgență din 1945 (ale Mandatului Britanic), cu scopul „asigurării
securității de stat, siguranței publice și menținerii ordinii publice”. În petiția
înaintată prin avocatul Yitzhak Bam , cei doi solicitau nu doar anularea
ordinelor, ci și o declarație a Curții în legătură cu cazurile din trecut în
care s-au emis astfel de ordine.
„Ar trebui să ne
vedem de problemele noastre ca un stat independent și să facem ceea ce este
bine pentru noi...arabii vor înțelege aluzia și cine ne va accepta va rămâne,
cine nu, va pleca, așa cum s-a întâmplat în 1948.”
Hozrim Lahar este o mișcare
relativ nouă care se concentrează asupra Muntelui Templului și își propune conștientizarea
opiniei publice în legătură cu nevoia și obligația construirii celui de-al
Treilea Templu. Organizația a fost întemeiată acum patru ani ca inițiativă a
câtorva coloniști extremiști ultrareligioși care erau implicați în extinderea
coloniilor din Iudeea și Samaria (Cisiordania) și care au decis să-și
canalizeze energia asupra problemei templului.
„A fost de fapt
ideea soției mele și m-am alăturat acesteia”, a spus Moris, în vârstă de 21 de
ani. „Am început să analizăm situația concretă și am observat că mulți oameni
vorbesc despre Templu și Muntele Templului dar cam atât. Nu existau acțiuni și
nu se făceau apeluri către tineri – demonstrații, proteste și conștientizarea
problemei – așa că am luat chestiunea în mâinile noastre.”
„Spre deosebire de
mișcarea Muntele Templului care se ocupă de locul sfânt și de dreptul evreilor
de a se ruga la Muntele Templului alături de moschee – noi nu ne luptăm pentru
asta. Noi vorbim despre un Templu propriu-zis, așa cum este menționat în
scripturi, nu unul care să existe lângă moschee.”
„Desigur, voi fi
fericit dacă va exista libertate de rugăciune pentru evrei la Muntele Templului
și un loc de rugăciune ca soluție provizorie, dar nu acesta este țelul nostru,
nu pentru asta ne luptăm. Pentru mine aceasta este continuarea moștenirii
Zionismului. Dacă citiți scrierile fondatorilor acestui stat, puteți vedea cât
se poate de clar că pentru ei acesta era un stat evreiesc, că va exista un
Templu în el și că vom cuceri întreg teritoriul Pământului lui Israel (Eretz
Yisrael).”
„Din considerente
practice, ei au ascuns acest lucru și visul lor a fost uitat. Ei și-au
continuat drumul clădirii unui stat democratic și componenta evreiască a
acestuia a fost marginalizată. Nu vrem să se întâmple asta și cu Muntele
Templului, să obținem libertatea de rugăciune pentru evrei și gata, noi luptăm
pentru întemeierea Templului.”
Tânăra mișcare
funcționează pe bază de voluntariat și nu există colaboratori plătiți. Organizația
își finanțează activitatea prin mici donatori care contribuie la strângerile de
fonduri ce au loc din când în când peste tot în țară. Potrivit lui Moris, au
existat niște donatori „puternici” (termenul folosit de el), care au fost
interesați să contribuie cu sume importante, dar Shabak a prevenit asta. „Fiecare
donator mare, și au fost câțiva, a fost chemat de Shabak și a fost avertizat să
nu contribuie și așa că au dispărut (și-au întrerupt legăturile cu mișcarea).”
După spusele lui
Moris, impactul mișcării este puternic și vizibil. „Chiar și în locurile
seculare, chiar dacă nu sunt de acord cu metodele de acționare, există simpatie
pentru lupta în sine. Asta se întâmplă când există o confruntare față în față. O
schimbare majoră poate fi observată și în rândul publicului ultraortodox și
numărul ultraortodocșilor care merg la Muntele Templului este tot mai mare.”
În trecut, rabinii
ultraortodocși și o parte substanțială a rabinilor naționaliști religioși se
opuneau cu vehemență urcării Muntelui Templului din considerente halachice (religioase), dar lucrurile
sunt diferite acum, spune Moris. „Rabinii care în urmă cu zece ani se opuneau
cu hotărâre, chiar dacă nu permit urcarea Muntelui Templului, vor spune că
există cei în care se poate avea încredere în legătură cu această chestiune.”
Coloniștii extremiști
nu au personalități religioase sub instrucțiunile cărora să acționeze și
același lucru este valabil și în cazul mișcării Hozrim Lahar. Activiștii decid în mod independent modalitățile de
acțiune și se consultă cu rabinii Dov Lior, Yisrael Ariel și Menachem Makover
numai asupra chestiunilor religioase.
Moris a respins
declarațiile judecătorilor potrivit cărora „Muntele Templului este un butoi cu
pulbere care nu are nevoie decât de o mică scânteie pentru a exploda și a
aprinde întreaga regiune” și ne-a împărtășit crezul său: „Muntele Templului nu
este un butoi cu pulbere ci un butoi cu materie primă și totul depinde de felul
în care percepem asta. În momentul în care statul dă atenție fiecărui text
postat de arabi pe Facebook și se
agită în legătură cu asta, atunci avem o problemă. Pretențiile arabilor nu se
limitează la Muntele Templului ci la însăși existența statului Israel. Dacă pierdem
Muntele Templului, vom pierde totul până la urmă.”
Faptul că activismul
în direcția construirii templului în locul moscheilor ar putea, exprimându-ne în
termeni blânzi, să dezlănțuie furia musulmanilor nu îl tulbură pe Moris. „Noi
trebuie să ne vedem de problemele noastre ca stat independent și să facem ceea
ce este bine pentru noi. În momentul în care vom acționa în acest fel arabii
vor înțelege aluzia și cine ne va accepta va rămâne, cine nu, va pleca, așa cum
s-a întâmplat în 1948.”
Traducere de Ofer Neiman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu