vineri, octombrie 28, 2016

Activiștii mișcării „Întoarcerea la Munte” doresc distrugerea Al-Aqsei


Rabinul extremist Yehuda Glick. Acesta a instigat în mai multe rânduri la vandalizarea moscheei Al-Aqsa și a făcut apel la demolarea acesteia pentru a se construi în locul ei un templu evreiesc.


„Întoarcerea la Munte” este un grup de activiști evrei de extremă dreapta, ai cărui membri, potrivit cotidianului israelian Haaretz „se identifică cu mișcarea extremistă, ultranaționalistă Kach întemeiată de răposatul rabin Meir Kahane”. Aceștia fac parte dintr-un curent din ce în ce mai răspândit al cărui scop suprem este distrugerea moscheei Al-Aqsa și a complexului înconjurător și înlocuirea acesteia cu un templu evreiesc. Următorul text este o versiune prescurtată a unui articol publicat de site-ul israelian de știri Walla! pe 23 octombrie, tradus pentru MEMO.

Mișcarea Hozrim Lahar (Reîntoarcerea la Munte) care militează pentru promovarea construirii unui nou templu evreiesc și distrugerea moscheilor de pe Muntele Templului, se bazează pe o ideologie extremistă iar activiștii săi „pot genera aprinderea unui conflict răspândit, întemeiat pe motive naționaliste, care poate avea consecințe grave” – aceste lucruri au fost afirmate pentru prima oară de Curtea Supremă a Israelului  săptămâna aceasta. Această definiție vine ca urmare a unei hotărâri judecătorești ce a respins petiția înaintată de doi activiști importanți ai mișcării, președintele Raphael Moris și coordonatorul Yair Kehati.

La începutul lunii octombrie, au fost emise ordine de restricție împotriva celor doi, interzicându-le accesul în Ierusalim în timpul perioadei sărbătorilor. Ordinele au fost emise de Shabak (Agenția de Securitate a Israelului) în baza Reglementărilor de Urgență din 1945 (ale Mandatului Britanic), cu scopul „asigurării securității de stat, siguranței publice și menținerii ordinii publice”. În petiția înaintată prin avocatul Yitzhak Bam , cei doi solicitau nu doar anularea ordinelor, ci și o declarație a Curții în legătură cu cazurile din trecut în care s-au emis astfel de ordine.

„Ar trebui să ne vedem de problemele noastre ca un stat independent și să facem ceea ce este bine pentru noi...arabii vor înțelege aluzia și cine ne va accepta va rămâne, cine nu, va pleca, așa cum s-a întâmplat în 1948.”

Hozrim Lahar este o mișcare relativ nouă care se concentrează asupra Muntelui Templului și își propune conștientizarea opiniei publice în legătură cu nevoia și obligația construirii celui de-al Treilea Templu. Organizația a fost întemeiată acum patru ani ca inițiativă a câtorva coloniști extremiști ultrareligioși care erau implicați în extinderea coloniilor din Iudeea și Samaria (Cisiordania) și care au decis să-și canalizeze energia asupra problemei templului.

„A fost de fapt ideea soției mele și m-am alăturat acesteia”, a spus Moris, în vârstă de 21 de ani. „Am început să analizăm situația concretă și am observat că mulți oameni vorbesc despre Templu și Muntele Templului dar cam atât. Nu existau acțiuni și nu se făceau apeluri către tineri – demonstrații, proteste și conștientizarea problemei – așa că am luat chestiunea în mâinile noastre.”

„Spre deosebire de mișcarea Muntele Templului care se ocupă de locul sfânt și de dreptul evreilor de a se ruga la Muntele Templului alături de moschee – noi nu ne luptăm pentru asta. Noi vorbim despre un Templu propriu-zis, așa cum este menționat în scripturi, nu unul care să existe lângă moschee.”

„Desigur, voi fi fericit dacă va exista libertate de rugăciune pentru evrei la Muntele Templului și un loc de rugăciune ca soluție provizorie, dar nu acesta este țelul nostru, nu pentru asta ne luptăm. Pentru mine aceasta este continuarea moștenirii Zionismului. Dacă citiți scrierile fondatorilor acestui stat, puteți vedea cât se poate de clar că pentru ei acesta era un stat evreiesc, că va exista un Templu în el și că vom cuceri întreg teritoriul Pământului lui Israel (Eretz Yisrael).”

„Din considerente practice, ei au ascuns acest lucru și visul lor a fost uitat. Ei și-au continuat drumul clădirii unui stat democratic și componenta evreiască a acestuia a fost marginalizată. Nu vrem să se întâmple asta și cu Muntele Templului, să obținem libertatea de rugăciune pentru evrei și gata, noi luptăm pentru întemeierea Templului.”

Tânăra mișcare funcționează pe bază de voluntariat și nu există colaboratori plătiți. Organizația își finanțează activitatea prin mici donatori care contribuie la strângerile de fonduri ce au loc din când în când peste tot în țară. Potrivit lui Moris, au existat niște donatori „puternici” (termenul folosit de el), care au fost interesați să contribuie cu sume importante, dar Shabak a prevenit asta. „Fiecare donator mare, și au fost câțiva, a fost chemat de Shabak și a fost avertizat să nu contribuie și așa că au dispărut (și-au întrerupt legăturile cu mișcarea).”

După spusele lui Moris, impactul mișcării este puternic și vizibil. „Chiar și în locurile seculare, chiar dacă nu sunt de acord cu metodele de acționare, există simpatie pentru lupta în sine. Asta se întâmplă când există o confruntare față în față. O schimbare majoră poate fi observată și în rândul publicului ultraortodox și numărul ultraortodocșilor care merg la Muntele Templului este tot mai mare.”

În trecut, rabinii ultraortodocși și o parte substanțială a rabinilor naționaliști religioși se opuneau cu vehemență urcării Muntelui Templului din considerente halachice (religioase), dar lucrurile sunt diferite acum, spune Moris. „Rabinii care în urmă cu zece ani se opuneau cu hotărâre, chiar dacă nu permit urcarea Muntelui Templului, vor spune că există cei în care se poate avea încredere în legătură cu această chestiune.”

Coloniștii extremiști nu au personalități religioase sub instrucțiunile cărora să acționeze și același lucru este valabil și în cazul mișcării Hozrim Lahar. Activiștii decid în mod independent modalitățile de acțiune și se consultă cu rabinii Dov Lior, Yisrael Ariel și Menachem Makover numai asupra chestiunilor religioase.

Moris a respins declarațiile judecătorilor potrivit cărora „Muntele Templului este un butoi cu pulbere care nu are nevoie decât de o mică scânteie pentru a exploda și a aprinde întreaga regiune” și ne-a împărtășit crezul său: „Muntele Templului nu este un butoi cu pulbere ci un butoi cu materie primă și totul depinde de felul în care percepem asta. În momentul în care statul dă atenție fiecărui text postat de arabi pe Facebook și se agită în legătură cu asta, atunci avem o problemă. Pretențiile arabilor nu se limitează la Muntele Templului ci la însăși existența statului Israel. Dacă pierdem Muntele Templului, vom pierde totul până la urmă.”

Faptul că activismul în direcția construirii templului în locul moscheilor ar putea, exprimându-ne în termeni blânzi, să dezlănțuie furia musulmanilor nu îl tulbură pe Moris. „Noi trebuie să ne vedem de problemele noastre ca stat independent și să facem ceea ce este bine pentru noi. În momentul în care vom acționa în acest fel arabii vor înțelege aluzia și cine ne va accepta va rămâne, cine nu, va pleca, așa cum s-a întâmplat în 1948.”

Traducere de Ofer Neiman.



Niciun comentariu: