Transformarea coloniștilor israelieni în victime este cea mai cutremurătoare manifestare a tupeului prim-ministrului. Singura epurare etnică în masă care a avut loc aici a fost în 1948, când 700.000 de arabi au fost siliți să-și părăsească pământurile.
de Gideon Levy
Israelul știe una,
două chestii despre epurarea etnică. Prim-ministrul Benjamin Netanyahu știe
una, două chestii despre propagandă. Clipul pe care l-a postat vineri pe pagina
sa de Facebook dovedește ambele lucruri. Ce spune Netanyahu în clipul său (încă
o dovadă de tupeu israelian)? Că evacuarea coloniștilor din Cisiordania (care
nu s-a întâmplat niciodată și cel mai probabil nu se va întâmpla niciodată)
este epurare etnică.
Da, statul care a
înfăptuit marea epurare din 1948 și care, în adâncul sufletului său, nu a
abandonat niciodată visul purificării etnice, și care nu s-a oprit niciodată
din a pune în aplicare microepurări metodice în Valea Iordanului, în dealurile
vestice ale Hebronului, în Ma’aleh Adumim și în Negev – acel stat numește
îndepărtarea coloniștilor epurare etnică. Acel stat compară invadatorii din teritoriile
ocupate cu copiii pământului care se agață de casele și pământurile lor.
Netanyahu a
demonstrat încă o dată că e cel mai tare, miezul miezului, cel mai autentic
reprezentant al „israelității” care și-a creat o realitate proprie:
transformând noaptea în zi, fără rușine și fără niciun sentiment de vinovăție,
fără niciun fel de inhibiție.
În Israel, mulți
oameni, poate majoritatea, vor lua de bune aceste lucruri. Coloniștii din Fâșia
Gaza au devenit „cei alungați”, îndepărtarea lor „deportare”. Nu doar că o acțiune
agresivă și violentă – cea de a coloniza – este legitimă, dar agenții săi sunt
victime.
Evreii ca victime. Mereu
evreii, numai evreii. Un prim-ministru israelian mai puțin nerușinat și arogant
ca Netanyahu nu ar îndrăzni să pronunțe termenul „epurare etnică”, dată fiind
bârna din ochiul propriu. Puține campanii de propagandă ar îndrăzni să meargă
atât de departe. Și totuși, ocazional, realitatea se impune.
Și realitatea e
tăioasă ca briciul. Singura epurare etnică ce a avut loc aici s-a întâmplat în
1948. Când 700.000 de ființe umane au fost silite să-și abandoneze casele,
proprietățile, satele și pământul care a fost al lor de secole. Unii au fost
expulzați cu forța, urcați în camioane și îndepărtați; alții au fost înspăimântați
cu intenție, pentru a pleca; alții poate că au plecat fără să fie nevoie. Nu li
s-a permis niciodată să se întoarcă acasă, cu excepția câtorva, foarte puțini,
nici măcar pentru a-și recupera lucrurile.
Interdicția de
reîntoarcere a fost mai rea decât expulzarea. A dovedit că epurarea a fost
intenționată. Nici măcar o singură comunitate de arabi nu a rămas între Jaffa
și Gaza și toate celelalte zone purtau cicatricile rămășițelor satelor,
vestigiilor vieții. Asta se numește purificare etnică – nu există niciun alt
termen pentru ea. Mai mult de 400 de sate și orașe au fost șterse de pe suprafața
pământului, ruinele lor acoperite de comunități evreiești, păduri și minciuni. Adevărul
a fost ascuns evreilor israelieni și urmașilor deportaților li s-a interzis să-i
comemoreze – niciun monument și niciun mormânt, ca să-l parafrazez pe Yevgeny
Yevtushenko.
Acum, numărul
coloniștilor îl depășește pe cel al expulzaților. Au invadat un pământ care nu
era al lor, cu sprijinul guvernelor israeliene succesive și în ciuda opoziției
întregii lumi și ei știu că demersul lor a fost construit pe gheață. Ei și
guvernele israeliene nu doar că au violat cu grosolănie legea internațională,
care nu beneficiază de niciun fel de respect în Israel. Au încălcat și legea israeliană,
cu sprijinul unui sistem judecătoresc subjugat.
Furtul de pământ
este o violare chiar și a legii practicate în Israel și în teritorii. Pe măsură
ce israelienii, și lumea, au început să se obișnuiască cu situația, să o
accepte ca inevitabilă, vine prim-ministrul și își duce tupeul la un nou nivel:
coloniștii sunt de fapt victime. Nu cei pe care i-au alungat, nu cei care au
fost dezmoșteniți de pământul lor. Pentru Netanyahu, coloniile care au fost
construite cu scopul excluderii acordurilor cu palestinienii nu sunt un
obstacol și compară cu she’erit haplita (refugiații evrei) – restul palestinienilor care au rămas în Israel, pentru a împrumuta
un termen de după holocaust.
Limbajul poate fi
distorsionat cu diverse scopuri, de la propagandă la orice fel de pervertire
morală. Rămas bun, realitate, nu mai ești relevantă aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu