joi, septembrie 01, 2016

Tactica „morcovului și bățului” nu va funcționa pentru Israel



Ministrul israelian al Apărării, Avigdor Lieberman. Foto:  Petros Karadjias / AP


de Jonathan Cook

Lansat luna aceasta în timp ce lumea era în vacanță, planul lui Avigdor Lieberman pentru palestinieni – acela de a reutila ocupația israeliană – a primit puțină atenție.

Ministru al Apărării începând cu luna mai, domnul Lieberman dorește cu nerăbdare accelerarea procesului de anexare pe furiș a Cisiordaniei.

Tactica sa a „morcovului și a bățului” are trei componente. În primul rând, își propune să submineze Autoritatea Palestiniana (PA) în favoarea unei noi conduceri locale. Aceasta se vrea a fi constituită din „oameni de seamă” aleși cu grijă de către Israel.

Preferând să „elimine intermediarul”, după cum s-a exprimat ministrul, acesta va deschide un dialog cu palestinieni chipurile mai responsabili – oameni de afaceri, academicieni și primari.

Apoi, va stabili un nou birou de comunicații care se va adresa palestinienilor de rând în limba arabă, trecând peste reprezentanții PA în Cisiordania și peste rivalii Hamas în Gaza.

O campanie online – căreia i se va acorda un buget estimat la 2,6 milioane de dolari – va căuta să-i convingă de bunele intenții ale Israelului. Problemele palestinienilor, potrivit ministrului Lieberman, sunt cauzate de o conducere națională coruptă și intrigantă, nu de ocupație.

Și, într-un final, ministerul Apărării va realiza o hartă a Cisiordaniei pe care vor fi marcate cu verde și roșu zone unde trăiesc palestinieni „buni” și, respectiv, „răi”. Pedepse colective vor fi aplicate în orașele și satele marcate cu roșu, zonele din care au fost lansate atacuri palestiniene. Cel mai probabil se vor înmulți raidurile nocturne și demolările de case, în timp ce blocade vor restricționa și mai mult libertatea de mișcare.

Palestinienii din zonele marcate cu verde vor primi recompense economice pentru buna lor purtare. Vor primi permise de muncă în Israel și în colonii și vor beneficia de pe urma proiectelor de dezvoltare, inclusiv a zonelor industriale controlate de Israel.

Sună ca niște contemplări coloniale de secolul 19 ale celor mai eficiente metode de prevenire a revoltelor indigenilor. Ahmed Majdalani, un consilier pe lânga Mahmoud Abbas, le-a spus ziariștilor de la Haarezt că noile aranjamente presupun că palestinienii sunt „proști și fără respect de sine” și că pot fi „cumpărați cu beneficii economice”.

Scopul pe termen lung al domnului Lieberman este convingerea palestinienilor – și a comunității internaționale – că aspirațiile acestora la autodeterminare sunt nerealiste și imposibil de atins.

Israelul a mai încercat această abordare și înainte, așa cum au subliniat oficialii palestinieni. Cu zeci de ani în urmă, Israelul a încercat să administreze ocupația cu ajutorul colaboratorilor ce făceau parte din așa numitele „Village Leagues”. Acestea erau dotate cu armament de către armata israeliană și aveau ca scop distrugerea activismului politic și a suportului față de PLO (Organizația pentru Eliberarea Palestinei).

Însă experimentul a fost abandonat la începutul anilor 1980, deorece palestinienii au refuzat să accepte conducerea coruptă și autocrată a ligilor. O revoltă, cea de-a doua Intifadă, a izbucnit la puțin timp după.

Acordul Israelului pentru crearea Autorității Palestiniene sub auspiciile procesului Oslo la mijlocul anilor 1990, a reprezentat, în parte, o acceptare a faptului că teritoriile ocupate aveau nevoie de un furnizor de securitate mai credibil, de data aceasta sub forma unei conduceri naționale palestiniene.

Orice ar susține domnul Lieberman și alții, guvernările palestiniene din Cisiordania și din Gaza sunt ultimele ce dețin vina pentru recentul val de tulburări în rândul palestinienilor. Atacurile au fost comise în mare parte în mod spontan, de către așa-numiții „lone-wolves” (indivizi care acționează pe cont propriu), nu de către grupuri organizate. Multe au loc în Ierusalim, unde este îngrădită orice fel de activitate politică.

Domnul Abbas a descris „colaborarea de securitate” cu Israelul ca fiind „sacră”, conștient de faptul că Autoritatea Palestiniană sub conducerea sa nu va supraviețui prea mult dacă nu-și va dovedi utilitatea pentru Israel. Serviciile de securitate ale PA au îngenuncheat rezistența palestiniană mai eficient decât armata israeliană.

Lipsită de aliați regionali și de o strategie credibilă, până și Hamas a ales tăcerea de când Israelul a lansat Operațiunea Protective Edge, ofensiva distrugătoare din Gaza din 2014. A păstrat micuța enclavă blocată. Aruncarea cu rachete – una dintre metodele, chiar dacă mai mult simbolice, de a confrunta Israelul – a încetat și aceasta acum multă vreme.

Tăcerea din Gaza a fost întreruptă pentru scurt timp cam acum o săptămână, când o rachetă a fost lansată de către o mică facțiune legată de ISIL. În ciuda dezavuării atacului de către Hamas, domnul Lieberman și-a flexat din nou mușchii și a bombardat amplasamentele guvernamentale din Gaza, într-o demonstrație de forță cum nu s-a mai văzut în ultimii doi ani. Inutilitatea acestei abordari – a învinovăți conducerea oficială pentru frustrarea clocotindă și pentru resentimentul celor pe care îi conduc de formă – ar trebui să fie evidentă.

Palestinienii obișnuiți, nu oficialii, îndură expansiunea nesfârșită a coloniilor și furtul constant de pământ. Palestinienii obișnuiți, nu conducătorii lor, se confruntă zilnic cu abuzuri la punctele de control și cu raiduri militare. În weekend-ul trecut soldații israelieni împușcau tineri în genunchi în mod intenționat, pentru a-i schilodi pe viață.

Razii, tortură, tribunale militare care întotdeauna găsesc acuzatul a fi vinovat – acesta este ritualul pentru palestinienii din Cisiordania. Pentru palestinienii din Gaza, este cel al morții prin înfometare, al traiului fără adăpost și al ploii haotice cu proiectile.

O strategie israeliană care a eșuat acum zeci de ani – înainte ca PA să fi existat măcar – nu va avea succes acum. Câteva campanii media și niște pomeni de doi bani nu vor convinge palestinienii că nu sunt mai mult decât o problemă umanitară.

Nu își vor suspenda visele de eliberare doar pentru că domnul Lieberman îi colorează în roșu și verde.



Niciun comentariu: