de Jonathan Cook
Lansat luna aceasta
în timp ce lumea era în vacanță, planul lui Avigdor Lieberman pentru
palestinieni – acela de a reutila ocupația israeliană – a primit puțină atenție.
Ministru al
Apărării începând cu luna mai, domnul Lieberman dorește cu nerăbdare accelerarea
procesului de anexare pe furiș a Cisiordaniei.
Tactica sa a
„morcovului și a bățului” are trei componente. În primul rând, își propune să
submineze Autoritatea Palestiniana (PA) în favoarea unei noi conduceri locale. Aceasta
se vrea a fi constituită din „oameni de seamă” aleși cu grijă de către Israel.
Preferând să
„elimine intermediarul”, după cum s-a exprimat ministrul, acesta va deschide un
dialog cu palestinieni chipurile mai responsabili – oameni de afaceri,
academicieni și primari.
Apoi, va stabili un nou birou de comunicații care se va adresa palestinienilor de rând în limba arabă, trecând peste reprezentanții PA în Cisiordania și peste rivalii Hamas în Gaza.
O campanie online –
căreia i se va acorda un buget estimat la 2,6 milioane de dolari – va căuta să-i
convingă de bunele intenții ale Israelului. Problemele palestinienilor,
potrivit ministrului Lieberman, sunt cauzate de o conducere națională coruptă și
intrigantă, nu de ocupație.
Și, într-un final,
ministerul Apărării va realiza o hartă a Cisiordaniei pe care vor fi marcate cu
verde și roșu zone unde trăiesc palestinieni „buni” și, respectiv, „răi”. Pedepse
colective vor fi aplicate în orașele și satele marcate cu roșu, zonele din care
au fost lansate atacuri palestiniene. Cel mai probabil se vor înmulți raidurile
nocturne și demolările de case, în timp ce blocade vor restricționa și mai mult
libertatea de mișcare.
Palestinienii din
zonele marcate cu verde vor primi recompense economice pentru buna lor purtare.
Vor primi permise de muncă în Israel și în colonii și vor beneficia de pe urma
proiectelor de dezvoltare, inclusiv a zonelor industriale controlate de Israel.
Sună ca niște
contemplări coloniale de secolul 19 ale celor mai eficiente metode de prevenire
a revoltelor indigenilor. Ahmed Majdalani, un consilier pe lânga Mahmoud Abbas,
le-a spus ziariștilor de la Haarezt că
noile aranjamente presupun că palestinienii sunt „proști și fără respect de
sine” și că pot fi „cumpărați cu beneficii economice”.
Scopul pe termen lung
al domnului Lieberman este convingerea palestinienilor – și a comunității
internaționale – că aspirațiile acestora la autodeterminare sunt nerealiste și
imposibil de atins.
Israelul a mai
încercat această abordare și înainte, așa cum au subliniat oficialii
palestinieni. Cu zeci de ani în urmă, Israelul a încercat să administreze
ocupația cu ajutorul colaboratorilor ce făceau parte din așa numitele „Village
Leagues”. Acestea erau dotate cu armament de către armata israeliană și aveau
ca scop distrugerea activismului politic și a suportului față de PLO (Organizația
pentru Eliberarea Palestinei).
Însă experimentul a
fost abandonat la începutul anilor 1980, deorece palestinienii au refuzat să
accepte conducerea coruptă și autocrată a ligilor. O revoltă, cea de-a doua
Intifadă, a izbucnit la puțin timp după.
Acordul Israelului
pentru crearea Autorității Palestiniene sub auspiciile procesului Oslo la mijlocul
anilor 1990, a reprezentat, în parte, o acceptare a faptului că teritoriile
ocupate aveau nevoie de un furnizor de securitate mai credibil, de data aceasta
sub forma unei conduceri naționale palestiniene.
Orice ar susține
domnul Lieberman și alții, guvernările palestiniene din Cisiordania și din Gaza
sunt ultimele ce dețin vina pentru recentul val de tulburări în rândul
palestinienilor. Atacurile au fost comise în mare parte în mod spontan, de către
așa-numiții „lone-wolves” (indivizi care acționează pe cont propriu), nu de către
grupuri organizate. Multe au loc în Ierusalim, unde este îngrădită orice fel de
activitate politică.
Domnul Abbas a
descris „colaborarea de securitate” cu Israelul ca fiind „sacră”, conștient de
faptul că Autoritatea Palestiniană sub conducerea sa nu va supraviețui prea
mult dacă nu-și va dovedi utilitatea pentru Israel. Serviciile de securitate
ale PA au îngenuncheat rezistența palestiniană mai eficient decât armata
israeliană.
Lipsită de aliați
regionali și de o strategie credibilă, până și Hamas a ales tăcerea de când
Israelul a lansat Operațiunea Protective Edge, ofensiva distrugătoare din Gaza din
2014. A păstrat micuța enclavă blocată. Aruncarea cu rachete – una dintre
metodele, chiar dacă mai mult simbolice, de a confrunta Israelul – a încetat și
aceasta acum multă vreme.
Tăcerea din Gaza a
fost întreruptă pentru scurt timp cam acum o săptămână, când o rachetă a fost
lansată de către o mică facțiune legată de ISIL. În ciuda dezavuării atacului
de către Hamas, domnul Lieberman și-a flexat din nou mușchii și a bombardat
amplasamentele guvernamentale din Gaza, într-o demonstrație de forță cum nu s-a
mai văzut în ultimii doi ani. Inutilitatea acestei abordari – a învinovăți
conducerea oficială pentru frustrarea clocotindă și pentru resentimentul celor
pe care îi conduc de formă – ar trebui să fie evidentă.
Palestinienii obișnuiți,
nu oficialii, îndură expansiunea nesfârșită a coloniilor și furtul constant de
pământ. Palestinienii obișnuiți, nu conducătorii lor, se confruntă zilnic cu
abuzuri la punctele de control și cu raiduri militare. În weekend-ul trecut
soldații israelieni împușcau tineri în genunchi în mod intenționat, pentru a-i
schilodi pe viață.
Razii, tortură,
tribunale militare care întotdeauna găsesc acuzatul a fi vinovat – acesta este
ritualul pentru palestinienii din Cisiordania. Pentru palestinienii din Gaza,
este cel al morții prin înfometare, al traiului fără adăpost și al ploii
haotice cu proiectile.
O strategie
israeliană care a eșuat acum zeci de ani – înainte ca PA să fi existat măcar –
nu va avea succes acum. Câteva campanii media și niște pomeni de doi bani nu
vor convinge palestinienii că nu sunt mai mult decât o problemă umanitară.
Nu își vor suspenda
visele de eliberare doar pentru că domnul Lieberman îi colorează în roșu și
verde.
Articolul poate fi citit în original aici: http://www.thenational.ae/opinion/comment/carrot-and-stick-carve-up-will-not-work-for-israel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu