Foto: Alex Levac
de Gideon Levy și Alex Levac
Iată care este
misiunea soldaților ce fac parte din Forțele Israeliene de Apărare (IDF), neînfricați
și virtuoși până în măduva oaselor – tineri bărbați dintr-o unitate de elită
instalați în Hebron: stau pe marginea drumului, toată ziua și toată noaptea, păzind
casa lui Aref Jaber. Ca parte din misiunea lor operațională, îi împiedică pe cei
din afară să intre în clădire și blochează orice tentativă din partea oricui,
inclusiv a locatarilor, chiar și a copiilor, de a se urca pe acoperiș.
De ce? Soldații știu doar că lui Jaber i s-a interzis
să continue construirea casei sale, dar habar nu au de ce. Aceștia susțin că au
în buzunar un ordin de la general care declară că respectiva clădire cu două
etaje este o „zonă militară închisă”, dar nu au voie să îl arate nimănui. Ordinul
este secret.
Luni, de exemplu, stăteau
acolo doi tineri soldați cu înfățișare plăcută, zâmbitori, foarte cordiali, foști
chibuțnici (membri ai chibuțurilor), unul din Yehiam și celălalt, sergentul,
din Ma’aleh Hahamisha. Soarele bătea deasupra lor. Purtau șepci kaki, erau
înarmați până-n dinți, purtau în spate echipament solid de comunicații și erau
pregătiți să-și execute cât mai bine curajoasa misiune. Din când în când
ofereau câte o acadea sau un baton copiilor de pe stradă.
Dintr-odată au
devenit încordați. A fost observat un copil care urca scările spre acoperiș. Era
Amir, fiul de 12 ani al lui Jaber. Cei doi soldați au acționat hotărât,
neezitând nici pentru o secundă. Au traversat strada și l-au avertizat
politicos pe Jaber să-și dea jos băiatul de pe acoperiș, altfel vor chema
întăriri și fiul său va fi arestat. Tatăl i-a ordonat băiatului și acesta a
coborât.
La puțin timp după,
s-a ivit o altă amenințare de securitate, purtând pericolul unui dezastru
similar: o echipă de televiziune palestiniană a încercat să pătrundă în perimetru
strecurându-se prin curte pentru a intervieva proprietarul. Forțele de
securitate au inițiat acțiunea. Din nou cei doi soldați cordiali au traversat
strada și din nou au avertizat politicos proprietarul și echipa de televiziune.
Reporterul a cerut să vadă ordinul. Soldații au replicat că îl au dar că nu au
voie să îl arate. Informație secretă.
Întreaga scenă
nebunească a avut loc deoarece un colonist din zona Tel Rumeida a chemat
autoritățile Administrației Civile a armatei, care apoi au interzis construirea
etajului suplimentar. Este ocupația în forma sa cea mai absurdă.
Soldat IDF păzind colonia evreiască din Hebron. Foto: Reuters
Ne aflăm în cartierul lui Jaber din Hebron, unde casele sunt răspândite pe ambele părți ale străzii principale ce trece prin Kiryat Arba până la Mormântul Patriarhilor și până în colonia evreiască din Hebron. Coloniștii numesc strada „Drumul Zion” dar aceasta trece printr-un cartier palestinian. Este o arteră de circulație accesibilă doar evreilor în acest district non-apartheidic. Niciun vehicul palestinian nu are voie să intre pe această stradă. Întreg traficul, toate transporturile și aprovizionările, întreg accesul la case și la magazine se face doar pe jos sau cu ajutorul măgarilor sau al catârilor. Ambulanțele palestiniene au voie să intre doar după o prealabilă punere de acord cu autoritățile israeliene. Acum patru luni o femeie a născut pe stradă deoarece a durat prea mult până s-au făcut aranjamentele pentru o ambulanță.
În condițiile în
care singurele vehicule care trec prin acest cartier palestinian sunt cele ale
coloniștilor evrei și ale IDF-ului, cartierul moare încet, exact cum își doresc
coloniștii: brutalitatea lor a fost cea care a închis strada din start.
Posibil ca aceasta
să fie singura stradă din lume unde oamenii care trăiesc pe ambele părți ale
sale nu au voie să circule pe ea. Unele apartamente au fost abandonate, la fel
și majoritatea magazinelor. Este un cartier fantomatic, dar chiar și așa, mai
puțin spectral decât mai la vale, în Orașul Vechi și în Casbah, unde coloniștii
stăpânesc absolut totul. În acest cartier muribund, oricine pleacă, plecat
este.
Aref Jaber nu a
plecat. El, împreună cu soția sa și cu cei șase copii, trăiesc la al doilea
etaj al clădirii care aparține familiei sale. Frații lui și familiile lor
locuiesc în celelalte apartamente ale clădirii din piatră – 22 de oameni în
total. Stăm cu Jaber în afara casei, pe stradă, așa cum este ordinul militar,
cu mormane de materiale de construcție în jur, materiale care au fost aduse în
căruțe trase de catâri. Acum însă, nu are voie să le folosească.
Jaber este oficial
în cadrul Autorității Palestiniene, activist social în cartier și voluntar al
organizației israeliene pentru drepturile omului B’Tselem. A apărut ca martor în procesul lui Elor Azaria, soldatul
care a împușcat letal palestinianul rănit ce zăcea la pământ în Hebron în luna
martie – Jaber a fost cel care a fotografiat strângerea de mână dintre Azaria și
Baruch Marzel, rezidentul ultra-naționalist din Hebron, după ce Azaria a tras
focul de armă.
Acum două săptămâni,
Jaber a organizat o demonstrație non-violentă solicitând ca drumul ce trece
prin cartierul său să fie deschis vehiculelor palestiniene. Ca replică, a
primit un telefon de la poliția din Kiryat Arba care îl informa că permisul său
de a intra în Israel a fost revocat. Ne-a pus o înregistrare a conversației
avute cu polițistul.
„Nu trăim doar sub
ocupație, trăim în cele mai extreme condiții”, spune Jaber referindu-se la coloniștii
din Hebron care fac un iad viața rezidenților palestinieni ai cartierului.
„Soldații sunt de
treabă de obicei”, adaugă el. „Vin din Tel Aviv și spun că le pare rău pentru
ce fac dar nu au încotro deoarece coloniștii fac legea aici. Baruch Marzel și
Ofer Ohana, Haim și Bentzi – pe toți îi știu. Coloniștii vor să ne alunge de
aici și spun că Hebronul aparține doar evreilor.”
Puțin mai în josul
drumului se află o clădire mare. Este „Beit Hashalom” (casa păcii) sau „Beit
Hameriva” (casa disputei) – construcția palestiniană pe care coloniștii au obținut-o
prin diferite mijloace – legitimitatea achiziției a fost afirmată de un
tribunal israelian, desigur, după ani de litigiu. Îmbrăcată în steaguri
israeliene de jos până sus, clădirea pare cel puțin parțial goală. Este păzită
de soldații de pe stradă și o barieră galbenă de fier împiedică accesul
palestinienilor.
Cu un an în urmă,
Jaber a obținut o aprobare de la Municipalitatea din Hebron pentru a mai adăuga
un etaj casei sale. Cei doi fii ai săi crescuseră și vroia să construiască
apartamente pentru ei înainte să se căsătorească. În iulie a depus o cerere la
Administrația Civilă pentru a aduce niște materiale de construcție. Nimeni nu
s-a deranjat să-i răspundă. A adus 10 tone de ciment, 20 de tone de nisip, 30
de tone de balast și 15 tone de piatră pentru fațadă – totul costând
aproximativ 50.000 de șecheli (13.250 $) – totul fiind transportat de căruțe
atașate măgarilor și catârilor. În august a început munca la cel de-al treilea
etaj, ajutat de fiii săi și de vecini.
Primele patru zile
de construcție au decurs fără incidente. În a cincea zi, a apărut un colonist din
Tel Rumeida, numit Haim. Jaber nu îi știe numele de familie, dar are o fotografie
cu el în telefon. I-a ordonat lui Jaber să se oprească din construcție și să
mute materialele de construcție din locul acela. Israelienii au amenințat că
vor aduce un buldozer și vor dărâma întreaga clădire.
Cu un cărucior care
scârțâie, un muncitor cară o saltea uriașă în sus pe strada abruptă. Un alt
muncitor târăște un dulap dintr-un magazin de tâmplărie. Mașina unui colonist
trece pe lângă ei în viteză.
Jaber a depus o
cerere la sediul palestinian solicitând un permis de construcție de la Israel.
A atașat documentele de proprietar și permisul de la Municipalitatea din
Hebron. Oficialii palestinieni i-au spus că din câte știu ei poate să-și
continue construcția fără probleme. Avocatul său a încuviințat și el. Pe 28
august a reluat munca la casă. Haim din Tel Rumeida a venit fix în aceeași zi,
urmat la câteva minute de Administrația Civilă. Au plecat după ceva timp.
Joia trecută Jaber
a adus stinghii de fier. A început să lucreze la acoperiș. Haim a sosit
împreună cu încă un colonist și în urma lor – surpriză, surpriză – trupele IDF,
Administrația Civilă și poliția. L-au informat
că de acum înainte casa lui a fost declarată zonă militară închisă. Așa încât
intrarea era permisă doar ocupanților iar accesul pe acoperiș era interzis
tuturor.
Purtătorul de
cuvânt al unității IDF a dat replica săptămâna aceasta, ca urmare a
întrebărilor puse de Haaretz: „În anumite zone ale orașului Hebron, este nevoie
de un permis din partea forțelor de securitate pentru construirea etajelor adiționale,
potrivit acordului Hebron din 1977, din motive evidente de securitate. În cazul
clădirii cu pricina, construcția a violat acea directivă. În numele păstrării
securității, a fost emis un ordin care interzice activitățile de construcție nepermise,
cu scopul împiedicării muncitorilor de a intra în locul respectiv pentru a
continua munca, după ce proprietarul a ignorat clarificarea primită. Trebuie subliniat
că proprietarul și familia sa au voie să intre în clădire. Autoritățile de
securitate vor continua să păstreze contactul permanent cu elementele
palestiniene relevante.”
Protectorul Israelului
nu se odihnește și nu doarme. De vinerea trecută, soldații sunt prezenți pe
stradă în fiecare zi, de dimineața devreme până la 10 seara. Săptămâna aceasta,
când doi chibuțnici din Batalionul 50 au amenințat că-l arestează pe Amir, fiul
lui Jaber, pentru că s-a urcat pe acoperiș, tatăl le-a spus într-o ebraică
stricată „Ăsta este băiețel, asta casa lui”. Soldații au încercat să-i explice:
„Ordin militar”. Unul dintre ei mi-a spus după aceea, „Nu știu dacă asta e sababa (în regulă) sau nu, dar astea sunt
ordinele.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu