de Ramona Wadi
Vizita de stat în
Olanda a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu a fost o dovadă de
manipulare absolută politică și psihologică. Nu doar că Netanyahu a nu făcut
diferența între țelurile poporului palestinian și cele ale Autorității
Palestiniene (PA); hegemonia israeliană a fost discutată și ea în relație cu Europa
și cu țările europene. O asemenea beligeranță servește doar pentru a demonstra
felul în care țările europene au devenit subordonate Israelului în timp ce
alocarea de atenție palestinienilor vine ca o consecință a și mai extinsei
colaborări cu Tel Avivul.
Îndepărtându-se de
smiorcăiala obișnuită despre palestinienii care își doresc „Acre, Jaffa și Tel
Aviv”, Netanyahu a insistat că: „Palestinienii și [președintele PA Mahmoud] Abbas
nu sunt de acord cu existența Israelului.” Așa cum l-a citat Times of Israel, Netanyahu a mai
declarat că: „Problema lor nu este Cisiordania, ci însăși existența noastră.”
O fărâmă de adevăr
se poate spicui din ultimul enunț al lui Netanyhu cu privire la existența
Israelului în contextul paradigmei celor două state impuse palestinienilor. Însă,
a înscena un refuz de recunoaștere a Israelului ca preocupare constantă nu este
doar un gest ipocrit ci și unul ce are intenția de a induce în eroare.
Acceptarea din
partea PA a compromisului celor două state reprezintă mai degrabă un indiciu al
consimțirii existenței Israelului decât o manifestare a presupusei opoziții. Acțiunile
lui Abbas (și ale altor oficiali din cadrul PA) conțin destule dovezi cu
privire la loialitatea sa și față de cine este îndreptată. Pentru palestinieni,
orice aparență a acceptării existenței Israelului este rezultatul beneficiului
economic în cazul elitei palestiniene sau al unei penetrante culturi a fricii în
cazul palestinienilor ale căror vieți au devenit o metaforă a tragediei
supraviețuirii.
Acestea fiind
spuse, o adevărată luptă anti-colonială, care până acum nu a fost posibilă din
cauza exageratei importanțe acordate diplomației corupte, ar trebui să conțină
în mod evident o respingere a Israelului, altfel nu are niciun sens a milita
împotriva compromisului a două state și a ramificațiilor sale.
Însă comunitatea
internațională – inclusiv Europa – a creat multe versiuni paralele despre cum
ar trebui să arate lupta palestiniană și în ce ar trebui să consiste. BDS, care a
câștigat destul teren cât să irite Israelul, este poate cel mai vizibil exemplu
în legătură cu ce poate obține solidaritatea internațională cu Palestina. Există
însă niște capcane, una dintre ele fiind o lipsă completă a unei poziții clare
anti-coloniale. Așa încât, pentru comunitatea internațională, BDS-ul se poate
mișca între cele două zone, punând presiune pe companii să pună stop relațiilor
comerciale cu Israelul, dar rămânând la câțiva pași distanță de respingerea
categorică a Israelului, exact din cauza distingerii pe care o face între 1948 și 1967.
Aceste două date
importante mai degrabă au întărit Israelul decât amintirea palestiniană,
deoarece și comunitatea internațională a beneficiat de pe urma ambiguității
asociate, până în punctul în care Europa este dispusă să își aplice politica externă
față de Israel influențată de prezența colonială manifestată în Palestina și de
narativele acesteia. Așa încât Netanyahu întâmpină foarte puțină opoziție
politică atunci când pretinde că „Israelul nu doar că se protejează pe sine,
dar protejează și Europa”. Deși Israelul, în mod necesar și până la un anumit
punct, se poate lipsi de Europa, i s-a acordat suficientă impunitate de către
comunitatea internațională pentru a-și proiecta narativa cu privire la securitate
și a fost asigurat că ea va fi asimilată. Este la fel de clar că simetria, în
acest caz a face ca palestinienii să devină o entitate de care se poate lipsi,
nu este deloc dezagreabilă pentru Israel. De aceea este important ca smiorcăiala
neîncetată a lui Netanyahu despre cum existența Israelului este un impediment, să
devină o realitate care în cele din urmă va forma o luptă palestiniană
anti-colonială internaționalistă coerentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu