duminică, septembrie 25, 2016

Netanyahu are dreptate: ocupația poate continua la nesfârșit


Forțele israeliene percheziționând palestinieni în Hebron, 20 septembrie 2016. Foto: Hazem Bader AFP


de Gideon Levy

Dați-i Cezarului ce este al Cezarului: prim-ministrul Benjamin Netanyahu are dreptate. Are dreptate când spune că lumea se află în buzunarul Israelului. Are dreptate când spune că Israelul are un viitor strălucit la Națiunile Unite. Are dreptate când își face apariția vesel, arogant și mai optimist ca niciodată, cu siguranță nu din postura de prim-ministru. Are toate motivele să se simtă astfel. Netanyahu are dreptate – și este un dezastru.

Suntem dezamăgiți. Este descurajant pentru oricine a crezut în lumea asta, pentru oricine a crezut în președintele Barack Obama sau în Europa, pentru oricine a crezut în capacitatea opiniei publice vestice de a influența guvernele. Este descurajant pentru oricine a crezut că nu va mai exista colonialism în secolul 21, că un regim brutal de ocupație militară nu va mai continua și în a treia sa generație. Toate profețiile sfârșitului ce erau o sursă de speranță pentru cei ce cred că ocupația israeliană trebuie să ia sfârșit, s-au risipit.

Ni s-a promis presiune internațională și sancțiuni; izolare globală și stoparea ajutorului financiar american; boicotări și ostracizare. În schimb, ne-am ales cu un regim de ocupație ce n-a fost nicicând mai înrădăcinat și cu un Israel ce n-a fost nicicând mai puternic.

Ni s-a promis că nu poate dura la nesfârșit, dar am descoperit că adevărat este exact opusul. De ce? Pentru că Israelul poate, pentru că e puternic; pentru că Israelul este departe de a fi izolat. Să recunoaștem, ocupația israeliană este mai generalizată decât era acum 10 ani și sfârșitul său nici măcar nu se întrevede la orizont. Trebuie să admitem lucrul acesta.

Trebuie să admitem și că palestinienii sunt izolați, divizați și mai uitați ca niciodată de când și-au făcut apariția pe scena lumii. Arabii sângerează, musulmanii sunt demonizați, emigranții sunt temuți – și ocupația israeliană nu are decât de câștigat de pe urma acestor lucruri. Lumea și-a pierdut interesul față de un conflict ce poate fi cel mai periculos pentru propria-i siguranță, unul ce creează cele mai mari valuri de șoc. Și-a pierdut interesul față de un conflict căruia i-ar putea pune capăt relativ ușor.

Nu există niciun alt conflict față de care să existe un asemenea consens global. Niciun alt subiect nu unește lumea mai tare ca subiectul ocupației israeliene. Din India până-n Africa, din Beijing la Washington și Moscova, toată lumea spune că i se opune – și totuși, nimeni nu face mare lucru în legătură cu asta. E un morman de contradicții. Niciun alt stat nu este atât de dependent de comunitatea internațională precum Israelul, și totuși, Israelul își permite să o sfideze cum puțini îndrăznesc.


Prim-ministrul Benjamin Netanyahu la Consiliul General al UN, 22 septembrie 2016. Foto: Mike Segar, Reuters


Singurii jucători care au rămas sunt societățile civile și organizațiile de tip BDS. Ele nu au renunțat și muncesc cu o determinare uriașă pentru a combate o situație în care milioane de oameni trăiesc sub o ocupație străină crudă. Dar sunt pe cont propriu.

Se pare că puterea opiniei publice în democrațiile vestice este limitată, cu siguranță atunci când vine vorba de Israel. Până și mass-media internațională se întoarce, treptat, în favoarea Israelului – lucru care favorizează ocupația – sau își pierde interesul – ceea ce favorizează tot ocupația. Universitățile clocotesc, stânga europeană este pe baricade, liberalii americani protestează, dar guvernele tergiversează soluționarea conflictului. Enunță fraze pompoase dar goale, și tot îl invită cu fast pe Netanyahu în țările lor – așa cum s-a întâmplat recent în Olanda, țara cu o imagine atât de iluminată și liberală. De ce să inviți pe cineva care a declarat că nu are nicio intenție de a pune capăt nedreptății? Și apoi, desigur, există ajutorul militar acordat de SUA.

Această minune – o țară atât de dependentă de lume care se poartă de parcă lumea n-ar exista – nu are nicio explicație logică. Toate argumentele obișnuite, de la vina față de holocaust la anxietatea față de islamiști, nu sunt suficiente pentru a explica un comportament ce se opune întru totul valorilor și intereselor declarate ale comunității internaționale. Trebuie să recunoaștem acest lucru. Trebuie să recunoaștem și că Netanyahu are dreptate când promite Consiliului General al UN că, în câțiva ani, și mai multe țări vor vota pentru Israel. Trebuie să recunoaștem că lumea nu va mișca un deget pentru a-i elibera pe palestinieni (și pe israelieni) de ocupația malignă. Trebuie să recunoaștem că Netanyahu are motive serioase să fie atât de îngâmfat.

Mingea se află acum în terenul Israelului, unde, din păcate, domnește indiferența și este aproape părăsit.




Niciun comentariu: