luni, septembrie 19, 2016

Cu noul ajutor acordat Israelului, Obama este patronul ocupației




de Gideon Levy


Barack Obama este un președinte rău pentru Israel. Dacă ajutorul militar pe care tocmai l-a aprobat este cel mai mare de până acum, atunci, ca președinte, este cel mai rău cu putință pentru Israel. Israelul nu are nevoie de și mai multe arme, asta îl va împinge spre și mai multe acte violente. Dar Obama este președinte într-o țară în care fiecare casă are un micuț container – precum cutiile cu albastru și alb ale Fondului Național Evreiesc – în care fiecare cetățean al SUA trebuie să pună câteva monede ca un gest caritabil față de săracul, nevoiașul Israel, plăpând ca o frunză în vânt.

Trei sute de dolari de căciulă, pentru fiecare plătitor american de taxe pentru următorii zece ani. Nu către nevoile sociale considerabile ale Americii, nu pentru a ajuta țările cu adevărat nevoiașe – imaginați-vă ce ar însemna pentru Africa 38 de miliarde de dolari – ci pentru a furniza arme unei armate care este deja una dintre cele mai puternice din lume, una ai cărei principali dușmani sunt fetițele care flutură foarfeci; pentru a finanța o armată care nu luptă acum cu nicio armată serioasă; armata unei țări cu care puține țări pot concura la capitolul obrăznicie și tupeu, țară care în mod sistematic sfidează Statele Unite și comunitatea internațională. Și, cel mai rău, această țară va primi din nou un cadou, fără a fi nevoită să dea nimic în schimb. Banii sunt destinați exclusiv pentru înarmare, ceea ce va duce la și mai multă agresiune. Acesta este acordul și nu a existat nicio dezbatere serioasă în legătură cu el, nici în Israel, nici în SUA.

În America sunt puțini cei care se întreabă de ce. Pentru ce? Până când? Ce primesc în schimb? Și nici măcar ce interes american este servit de această uriașă cheltuială a plătitorului de taxe american. Dar să lăsăm America americanilor. Singurul lucru care se discută în Israel este dacă americanii pot fi storși de și mai mulți bani. Bine că s-au oprit la 38 de miliarde. Membrul Knessetului Shelly Yacimovich (Uniunea Zionistă) a spus că prim-ministrul deja le-a șoptit oficialilor securității că pot „să-și facă de cap”. Mai mulți bani ar fi însemnat și mai multă nebunie. O parte din bani va merge către sistemele de apărare dar o altă parte este destinată menținerii ocupației și în special finanțării acțiunilor violente în Gaza și Liban și inutilelor, grandomanelor exerciții militare împotriva pericolelor imaginare.

„Portavionul american în Mediterana”, așa cum le place americanilor (Alexander Haig) și israelienilor (Moshe Ya’alon) să numească Israelul, va continua să lanseze bombe și proiectile, fără reținere, în numele plătitorilor de taxe americani și al banilor acestora. Asta vrea Obama? Acesta este rezultatul politicii sale. Acest ajutor generos, cum nu primește nicio altă țară, face ipocrizia americană și mai ridicolă, pe măsură ce Israelul continuă să sfideze Washingtonul. Proteste americane, furie în Departamentul de Stat, mânie la Casa Alba – toate astea sunt glume.

Dacă acesta este un portavion american, atunci coloniile, încălcarea legii internaționale, crimele, raidurile și războaiele pe care America le minimalizează cu atâta grijă, sunt săvârșite la bordul propriului portavion. Fiecare balcon care se mai construiește la fiecare casă dintr-o colonie este Made în USA. Fiecare ucidere a femeilor și a copiilor în Gaza este „Born in the USA”. Obama este patronul ocupației și ducă-se naibii ipocrizia și fățărnicia.

Israelienii nu ar trebui să fie recunoscători față de generozitatea americană; este dăunătoare țării lor. Pentru ce are nevoie Israelul de mai multe arme? De ce are nevoie să se războiască cu desculții din Gaza și cu tinerii din Cisiordania?

Un om de stat israelian curajos și cinstit ar fi spus cu mult timp în urmă: nu, mulțumesc. Acești bani nu sunt buni pentru noi. Chiar și fără acești bani, IDF-ul este mult prea mare pentru nevoile Israelului. Dar ritualul continuă, America plătește și Israelul ocupă și bombardează, de parcă nu ar exista altă cale. Aceasta este victoria pirică a Israelului. Și este de asemenea victoria personală a prim-ministrului Benjamin Netanyahu: toate acuzațiile despre năruirea relațiilor cu Statele Unite sunt complet lipsite de temelie. Relațiile n-au fost nicicând mai bune – doar uitați-vă la cifre.

Nimic nu s-a distrus în această relație și este păcat. Cu asemenea prieteni, ce nevoie mai ai de dușmani. Israelul își poate vedea de treaba lui, cecul este în alb și America plătește, nu trebuie oferit nimic în schimb, cel puțin pentru încă 10 ani de acum înainte. Există vești mai proaste pentru Israel?



Niciun comentariu: