vineri, septembrie 09, 2016

Chiar a colonizat Israelul Statele Unite?




de Badruddin Khan

În mod normal ne gândim la colonizatori ca la niște țări mari și la colonizați ca la niște națiuni mai mici și mai slabe. Dar nu întotdeauna este valabil. Colonizarea nu presupune întotdeauna și ocupația. Presupune doar subjugarea colonizatului. Cu ambiție, informație superioară și chibzuire și cu mentalitatea potrivită, națiunile mai mici pot (și au făcut-o în trecut) coloniza și domina țări mai mari și mai puternice.

India a fost colonizată cu succes de micuța Britanie în secolul 18. Vehiculul pentru colonizare a fost Compania Indiilor de Est. Abia după rebeliunea indiană britanicii au acționat direct și au trimis trupe pentru a stabili Rajul Britanic. Pentru următorii 200 de ani India a fost golită de bogățiile sale, economia sa a fost restructurată pentru a susține nevoile și ambițiile globale ale Angliei și oamenii săi au fost instruiți să lupte și să moară pentru Coroana Britanică. Liderii indieni care au rămas au fost cei care au participat de bunăvoie la această acțiune; cei care s-au opus au fost distruși sau marginalizați.

Într-un mod similar, Israelul este astăzi în plin proces de colonizare a Statelor Unite ale Americii, lucru vital pentru proiecția sa globală și pentru exercițiul puterii. Pașii pe care îi face Israelul sunt vizibili pentru toți (așa cum a fost și cazul planurilor britanice pentru India) și totuși este deosebit de dificil a uni punctele pentru a avea imaginea de ansamblu în timp ce procesul se desfășoară. Sau a face ceva în legătură cu asta.

Colonizarea nu presupune controlul absolut asupra tuturor lucrurilor

Presupune controlul absolut al tuturor lucrurilor care contează. Britanicii erau interesați de bogățiile indiene și de o armată permanentă de indieni dispuși să moară pentru războaiele lor. Nu le păsa nici cât negru sub unghie de politicile neînsemnate ale Indiei care nu le influențau nici direct, nici indirect misiunile. O strategie eficientă de „dezbinare și cucerire” i-a întors pe indieni unii împotriva altora și a descurajat orice fel de replică sau revoltă. Britanicii au profitat de „avantajul celui din afară” pentru a strânge informații cu care să anticipe și să calculeze în mod obiectiv ce prinți indieni să susțină în bătălii și cu care să comploteze. Precum piesele pe tabla de șah, liderii indieni își epuizau forțele prin bătălii interne și recurgeau la ajutor furnizat de britanici. Puțină influență poate schimba rezultatele (așa cum a demonstrat lobby-ul israelian AIPAC, în drumul său de dominare a Congresului și a politicilor locale/regionale americane) și de-a lungul anilor, britanicii au fost capabili să controleze și să alinieze India Coroanei Britanice. Mai puțin de 10.000 de englezi controlau India colonială, care la vremea respectivă avea o populație de 300 de milioane de locuitori.

Marea Britanie era o țară prea mică pentru a conta în ultimă instanță doar prin ea însăși, dar dominând India, englezii puteau să caute să-și realizeze ambițiile globale. India era „Bijuteria din Coroana (Britanică)”.

Astăzi, Israelul controlează politica Statelor Unite în Orientul Mijlociu și are obiective similare. S-a scris mult despre controlul exercitat de Israel asupra Congresului. Acum Israelul caută să obțină controlul și asupra ramurii executive a SUA, cu ambii candidați la președinție susținuți de miliardari pentru care Israelul este numărul 1 pe agendă (Saban și Adelson). O treime din Curtea Supremă va fi evreiască și judecătorii au legături familiale și comunitare evreiești. Așa cum a demonstrat Israelul prin intimidarea reușită a magistratului Goldstone, juriștii sunt oameni și fiecare are prețul său.

„Forța de ocupație” a Israelului în SUA a inclus de mult AIPAC-ul (The American Israel Public Affairs Committee) și densa rețea de organizații comunitare la nivel local și de stat. Prin relații care au fost dezvoltate de-a lungul anilor și cu fonduri nelimitate la dispoziție, lobby-ul israelian se asigură că voturile merg acolo unde trebuie și că oponenții sunt striviți atunci când Israelul cere consens. În 2003, la începutul războiului din Irak al lui George Bush, această forță de ocupație a fost multiplicată prin includerea zioniștilor creștini.

Cei care critică lobby-ul israelian sunt marginalizați prin orice fel de mijloace, inclusiv prin a fi catalogați drept antisemiți. Lobby-ul a fost eficient în a se asigura că Israelul primește pachete uriașe de ajutor financiar chiar dacă valorile PIB-ului pe cap de locuitor în Israel le depășesc pe cele ale câtorva țări europene. Prioritățile de top ale Israelului sunt prioritățile de top ale Statelor Unite. Există, desigur, momente în care acest lucru nu se întâmplă ( cum ar fi Iranul) dar indiciile ne conduc spre o direcție în care lațul colonial se va strânge și mai tare în anii ce vor urma.

Trei probleme ale presei: stabilirea credințelor și a narativelor

Colonizatorul trebuie să fie un „obiect sacru” care se situează deasupra criticii și a analizei obiective, iar criticii periculoși trebuie fie distruși, fie marginalizați. Niciun englez din India nu vorbea de țara mamă și de politicile sale altfel decât cu reverență, chiar dacă în perioada Rajului Britanic Anglia era răvășită. În Anglia exista o presă liberă și o dezbatere activă; dar în India lucrul acesta nu era permis, nu în legătură cu Marea Britanie. Singura postură acceptabilă era reverența.

Astăzi, Israelul are o presă liberă și sunt ușor de citit traducerile presei de limbă ebraică. Comentatorii israelieni îl compară pe Netanyahu cu Hitler, Israelul este numit un stat rasist de apartheid în baza dovezilor iar violența extremă și abuzurile continue la adresa palestinienilor sunt relatate în detaliu. Dar, aceleași conversații sunt interzise în SUA. Niciun ziar nu o să scrie așa ceva și asemenea subiecte nu fac parte din conversația politicoasă. Cei care încalcă aceste convenții sunt etichetați drept antisemiți, chiar dacă sunt evrei sau nu.

În SUA de astăzi, boicoturile sunt considerate o formă non-violentă a libertății de exprimare. Cetățenii au dreptul să boicoteze orice doresc, de unde doresc, fără a risca pedepsirea. Singura excepție este Israelul.

Excepționalitatea

Cuceririle britanice erau „pentru Dumnezeu și țară” și deci, justificate. Britanicii erau superiori, nativii inferiori. Aceste concepții au structurat justificarea morală pentru măcelul pe care l-au săvârșit britanicii colonizând Asia și Orientul Mijlociu. La vremea aceea oamenii nu erau născuți egali și a fost nevoie de Constituția Statelor Unite ca să stabilească faptul evident.

Israelul caută să se întoarcă la zilele acelea, purtându-se ca și când viețile arabilor ar fi inferioare și (mai recent) promovează islamofobia pentru a servi aripa sa zionistă creștină. În 2003, ultra-Zionistul Bernard Lewis a pozat în „expert în arabi” și l-a informat pe președintele Bush că singura limbă pe care o înțeleg arabii este forța. Acest lucru a ajutat la justificarea războiului din Irak, ca parte a planului neocon de a „distruge în mod creativ” statele arabe suverane din vecinătatea Israelului, pentru a facilita dominanța Israelului.

Astăzi, evreii israelieni se află în procesul de a distruge societatea palestiniană și a șterge cultura palestiniană de pe suprafața pământului, cu impunitate. Biserici și moschei sunt nimicite, deși Israelul preferă să păstreze lumina reflectoarelor pe moschei, pentru a stârni un război religios între islam pe de o parte și creștini și evrei pe de cealaltă parte.

În timp ce presa israeliană înregistrează și dezbate comportamentul negativ al Israelului, americanilor li se interzice să dezbată în public comportamentul Israelului în mod critic.

Trei exemple recente:

1/ În timpul dezbaterii în Congres despre acordul cu Iranul pe care l-a negociat președintele Obama, senatorul Chuck Schumer a spus că el ar vota „împotrivă”... nu din cauza vreunei analize independente, ci pentru că asta dorea Netanyahu. Cu alte cuvinte, a afirmat în public că ar asculta de îndrumările prim-ministrului israelian, nu de cele ale propriului președinte. Deoarece, așa cum a mărturisit, este „gardianul Israelului”.

Un senator al SUA în mandat și-a afirmat supunerea față de o țară străină și nimeni nu i-a cerut demisia!

2/ Prim-ministrul israelian s-a adresat în fața Congresului SUA pentru a face lobby împotriva acordului nuclear cu Iranul. Când acordul este semnat, Israelul cere și mai mult ajutor de la SUA. Și, cel mai probabil, îl va primi. Putem încerca diferite definiții ale cuvântului „șantaj” pentru a vedea care se potrivește mai bine.

Președintele SUA este impotent când vine vorba de a discuta cu Israelul. Așa numitul lobby pro-Israel funcționează ca un agent al Israelului. Lobby-ul israelian joacă rolul pe care Compania Indiilor de Est l-a jucat în colonizarea britanică a Indiei.

3/ Lobby-ul israelian interferează masiv cu politica externă americană în zonă. Presa mainstream, ca de exemplu New York Times, face așa încât să reflecteze viziunile Israelului. Războiul din Irak a costat peste 1 miliard de dolari și mii de vieți americane, a creat ISIS-ul și a fost împins de la spate de lobby-ul israelian.

Colonizarea Statelor Unite de către Israel devine tot mai explicită. Este din ce în ce mai „normal” să existe un standard dublu: unul pentru Israel, altul pentru restul lumii. Mișcarea de boicotare a Israelului este un exemplu: poți boicota orice și pe oricine, dar nu Israelul. Aceasta este adevărata putere și fața colonizării.



Niciun comentariu: