50 de umbre ale dreptei

de Gideon Levy

Nu există nicio extremă stânga în Israel. O asemenea mișcare de stânga este anarhistă și unori chiar teroristă, așa ca în Europa și în America Latină. În Israel, unde până și Isaac Herzog este considerat „de stânga” și Yair Lapid „de centru” – când de fapt amândoi sunt moderați de dreapta – ceea ce trece drept extremă stângă este singura mișcare de stânga existentă aici, și anume stânga moderată. Restul sunt doar 50 de umbre ale dreptei, între care există un consens alarmant, ca într-o turmă de oi, și prea puțină diferență reală de opinie.

Toată lumea are aceeași părere despre toate războaiele, toată lumea se poziționează împotriva oricărei critici internaționale și între timp ocupația merge mai departe fără niciun fel de rezistență activă. Și, minunea minunilor, minoritatea neglijabilă din această harababură amalgamată, vâscoasă, care gândește altfel, specia pe cale de dispariție, reușește să stârnească un asemenea val de ură și furie încât ai crede că e majoritatea. O asemenea furie poate atesta un singur lucru: nesiguranța majorității în legătură cu justețea direcției sale.

Testul suprem nu este dacă te identifici cu stânga sau cu dreapta, ci dacă te identifici sau nu cu Zionismul, această valoare expirată, anacronică, înșelătoare, nedefinită care distinge între israelienii legitimi și restul. Ești de partea noastră sau a dușmanului? Spune „Zionist” și nu ești radical. Bun, ești salvat. Spune „ne-Zionist” și ai zburat. Păcat, ești mort, pa. Când Zionismul este o religie, dezacordul sau abaterea de la acesta este trădare. Oricine îndrăznește să submineze validitatea Zionismului este stângist radical, nelegitim și în ultima vreme, chiar criminal.

Încă o acuzație, mai grotescă decât toate celelalte, a fost adăugată: dreapta este la putere din cauza extremei stângi. Acea fărâmă de diferență din societatea israeliană, acel strop de gândire neînregimentată, acea voce plăpândă împotriva corului torențial, omogen, de urlete – este ceea menține dreapta la putere. Nu ai cum să ții pasul cu logica diformă a acestui raționament, dar Ari Shavit a reușit s-o facă (în articolul „Extrema stângă israeliană s-a sinucis și acum dreapta ne va ucide pe noi”, Haaretz, 29 august). Shavit îi numește pe stângiști „frații și surorile sale” – ce emoționant, eu am un singur frate și nu e Shavit – și spune că „suferă din cauza decăderii acestora”.

Extrema stângă s-a sinucis, s-a rupt de realitate, s-a separat de mândria israeliană, i-a discreditat pe palestinieni și, cel mai grav, și-a luat viața și acum ajută dreapta să ne curme vieților nouă, tuturor, scrie Shavit. Doi indivizi și jumătate sunt de vină pentru aproape orice. Benjamin Netanyahu este la putere – din cauza lui Yitzhak Laor; Miri Regev este aici din cauza Ilanei Hammermann; Herzog – din cauza lui Anat Matar și 800.000 de coloniști sunt aici din cauza lui Zeev Sternhell.

Înapoi la realitate. Suicidul a avut loc și a fost comis de stânga Zionistă care și-a pierdut direcția și a devenit o imitație ieftină a dreptei. De fapt, întotdeauna a fost așa. Moartea era inevitabilă – dreapta a avut dintotdeauna mai mult talent la a fi dreapta, originalul e întotdeauna superior imitației. Ziua în care stânga Zionistă a întemeiat proiectul colonist este ziua în care și-a declarat suicidul. Golda Meier, Yisrael Galili, Moshe Dayan, Yigal Allon și Shimon Peres sunt călăii stângii și mașiniștii dreptei. Succesorii lor au pronunțat decesul stângii.

Extrema stângă nu are niciun rol în asta. Merită apreciere și nu o predică, cu siguranță nu din partea lui Shavit. Este singura facțiune a stângii care spune adevărul și nu susține Zionismul. Și adevărul este că numai din cauza stângii Zioniste (și a dreptei, desigur) șansa soluției celor două state – pe care Israelul nu a intenționat să o aplice nicio secundă – a fost ratată. Și mai mult decât atât, adevărul este că democrația contrazice statul evreiesc și statul evreiesc contrazice democrația. Și, într-un final, adevărul este că numai una din două este posibilă: democrația sau apartheidul.

Kamikaze politic? Posibil. Uneori este singura soluție rămasă. Acesta este adevărul și singura care îl spune este extrema stângă.

Articolul poate fi citit în original aici: http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.739668