vineri, august 18, 2006

Tâmpenii à la Euronews (de Radu Iliescu)

În general sunt mulţumit de ştirile difuzate de Euronews. Nu sunt cu mult mai proaste decât pot fi niste ştiri obişnuite, adica nişte texte debile care îţi spun că Ion i-a tras cu sapa în cap lui Gheorghe, dar nu şi că Gheorghe dăduse în prealabil foc casei lui Ion, îi violase soţia şi-i omorâse copiii. Ultimele fapte, petrecute în urmă cu două, respectiv patru săptămâni “nu mai sunt de actualitate”, nu sunt nişte “ştiri”, deci nu au loc în buletinele informative.

Ca de obicei, am luat şi azi o gură de ştiri concoctate de Euronews. Sunt adicted. Prilej cu care am auzit un nene din specia jurnalistus endemicus spunând că "luptătorii Hizballah s-au făcut una cu pământul, probabil deghizaţi în populaţia civilă". N-am râs. Nici nu mi s-a tăiat respiraţia de nervi. Nici n-am zappat pe alt canal. Am ramas stoic să vad jurnalul până la sfârşit.

De ce nenea cu hizballahii deghizaţi în râul, ramul - duşmani ai Israelul - e bou? Pentru că, înainte de a prelua în ştirile lui un leit-motiv al propagandei israeliene, ar fi trebuit să ia în consideraţie definiţia unei grupări de guerrila. Conform definiţiei, aceste forţe paramilitare sunt formate din plugari, cizmari, băieţi de prăvălie, învăţători de ţară – cu toţii în part-time, la cererea clientului. Trebuie să fii Olmert & Co. pentru a-ţi imagina că cererea de “a alunga Hizballah la nord de râul Litani” este altceva decât o dorinţă de-a Alicei din Ţara Minunilor. Iar de-alde Olmert, Pereţ, Haluţ nu constituie nici măcar pentru un om modest foarte un ideal de inteligenţă. In opinia lor, preluată de jurnaleul de la Euronews, guerilleros fac cerere să fie primiţi în Hizballah prin scrisoare recomandată, participă la concurs de dosare, acumulează skilluri în sesiuni lungi şi plicticoase, şi tot aşa, lung ca circuitul apei în natura. Singurul lucru cu adevărat lung în această fantasmagorie este drumul parcurs de un jurnalist de la contemplarea realităţii şi până la înţelegerea ei.

Hizballah este o parte din Liban. Reciproc, Libanul se manifestă (şi) sub forma Hizballahului. Când e de luptat, un guerilleros are arma în mână. Când intervine un armistiţiu, schimbă kalaşu’/racheta pe sapă, ac de cusut sau stilou. E ca şi cum s-ar bărbieri sau şi-ar lăsa barba să-i crească. Niciunui om normal nu i-ar trece prin cap să spună că un bărbat se deghizează când se bărbiereşte, sau îşi lasă barbă. Excepţie, desigur, unui dummy de la Euronews.

În rest, ştirile lor sunt bune. Cu mult mai bune decât tâmpeniile debitate în jurnalele televiziunilor româneşti.

Niciun comentariu: