de Benjamin L.
Corey
Nu trec prea multe
zile fără a-mi apărea în news-feed vreun soi de imagine cu textul „Stați lângă
Israel”. Și de fiecare dată când văd asta, mă întristez știind că mulți dintre
frații mei creștini s-au lăsat atrași de această nouă și periculoasă teologie
care îi amăgește să sprijine terorismul și opresiunea...toate în numele
Domnului.
Am crescut crezând
că Israelul este țara preferată a lui Dumnezeu (idee exprimată adesea prin
formula „evreii sunt poporul ales”) și centrul întregii activități a lui
Dumnezeu în ceea ce privește omenirea. Evreii nu doar că erau considerați a fi
poporul „ales”, dar eram învățați că nesprijinind poporul Israelului îl vom
mânia pe Dumnezeu, fie că era vorba de un individ sau o națiune întreagă. Acest
lucru a determinat Biserica Evanghelică Americană să dezvolte o poveste de
dragoste oarbă cu statul modern al Israelului, pe care aceasta îl privește
drept nucleul activității trecute și viitoare a Domnului Dumnezeu în lume.
Dispensaționalismul
este un sistem de interpretare a Bibliei sau o teologie care recunoaște o
distincţie între planurile lui Dumnezeu pentru Israel și relația cu Biserica. Cred
că această teologie dispensaționalistă/premilenistă care susține că biserica
este complet diferită și distinctă de Israel este una dintre cele mai
periculoase și mai distructive teologii din lumea de astăzi. Nu este asemănătoare
cu multe alte teologii „secundare” care reprezintă credințe păstrate la nivel
intim, ce nu au impact asupra altora în vreun fel sau altul. Dimpotrivă,
această teologie este cauza pentru care mulți creștini evanghelici îmbrățișează
violența, tolerează opresiunea, scuză tortura și de fapt creează terorism. În mod ironic, această teologie îl face pe om să
nu adopte un comportament creștinesc, ci unul care nu are nimic în comun cu
Isus.
Scopul acestui
articol este de a explica de ce această teologie „pro-Israel” este ridicol de
ne-biblică și cum acest „stau lângă Israel” îl determină pe om să i se opună de
fapt lui Dumnezeu. Voi face o scurtă trecere în revistă a principalilor piloni
ai acestei teologii, a felului în care a devenit atât de populară în rândul
Biserii Evanghelice Americane, de ce această teologie se opune în mod
ostentativ scripturilor și de ce este o cauză majoră a terorismului din lumea
de astăzi.
Ideea de bază a
acestei teologii este că Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam în Geneza,
12, când îi spune „Voi binecuvânta pe cei
ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate
familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Pornind de la acest
verset și de la alte pasaje din Vechiul Testament, această teologie pretinde că
există două legăminte, unul făcut urmașilor etnici ai lui Avraam și unul pentru
restul lumii. Practic, susține că Dumnezeu are două planuri, unul pentru evrei
și un altul pentru gentili (non-evrei). Ca o consecință, această teologie cere
ca toate promisiunile pe care Dumnezeu i le-a făcut lui Israel în Vechiul
Testament să fie împlinite prin descendenții etnici ai lui Avraam. Această teologie,
în esență, diferențiază planurile lui Dumnezeu pentru omenire în funcție de
rasă.
Adepții acestei
teologii privesc statul politic modern al Israelului ca recipientul promisiunii
pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam și ca rezultat, cred că trebuie să îl
sprijine necondiționat, altfel vor experimenta mânia lui Dumnezeu. Asemenea atitudini
au devenit adânc înrădăcinate în cultura evanghelică; mi-aduc aminte de o
postare pe Facebook a unui ministru care spunea că îl va vota pe candidatul cel
mai „pro-Israel”, iar competițiile de tipul „Stau lângă Israel” sunt destul de
obișnuite în sânul bisericilor evanghelice. Adesea, într-o asemenea cultură, nivelul
de susținere a Israelului poate fi folosit ca test unic pentru a arăta cât de
„creștin” ești.
Pentru cei care au
crescut în biserici ce predică distincția dintre Biserică și Israelul național
sau etnic, această teologie pare o parte normală a creștinismului ortodox și nu
este pusă niciodată la îndoială. Însă, adevărul este că această teologie este
una nouă și nu face parte din creștinismul ortodox.
Ea a fost
popularizată în anii 1800 de către evanghelicul anglo-irlandez denunțat ca
eretic John Nelson Darby. Darby este considerat părintele dispensaționalismului
premilenist, un modul al fundamentalismului creștin american, și personajul cu cel mai influent rol în
dezvoltarea progeniturii acestuia, Zionismul creștin. Dispensaționalismul este
o colecție de credințe extra-biblice (cum ar fi „răpirea”) care sunt cunoscute
pentru preocuparea față de sfârșitul lumii și pentru o viziune apocaliptică.
Printre ereziile lui Darby se numără ideea că Dumnezeu a avut două legăminte
simultane, unul pentru evrei și altul pentru gentili.
Însă teologia lui
Darby cu privire la Israel nu a prins cu adevărat rădăcini în cultura americană
decât după formarea statului politic Israel în 1948. Chiar și atunci, teologia
aceasta nu era atât de populară până când autori apocaliptici, cum ar fi Hal
Lindsay și Tim Lahaye au creat în anii 60 un gen de literatură cu totul nou. Odată
ce cărțile lor au devenit populare, această nouă teologie s-a răspândit cu o
asemenea fervoare, încât acum mulți presupun că a fost dintotdeauna o parte
centrală a creștinismului ortodox.
Dar nu a fost.
Este o teologie
nouă și dincolo de faptul că este o teologie extrem de rasistă, este o teologie
periculoasă și distructivă.
De ce este greșită din punct de vedere biblic și teologic
Da, este adevărat
că în Vechiul Testament Israelul era constituit dintr-un grup de oameni pe care
Dumnezeu i-a separat și prin care și-a îndeplinit promisiunea de a binecuvânta
lumea. Însă:
„Seminția lui Avraam” i-a inclus dintotdeauna și pe cei
din afara etniei evreiești.
Teologia pro-Israel
se bazează pe premisa că grupul numit „Israel” sau „seminția lui Avraam” era un
grup pur din punct de vedere rasial, dar lucrul ăsta nu a fost niciodată adevărat.
Adepții acestei teologii citesc VT prin niște lentile extrem de rasiste, chiar
dacă nu realizează că există astfel de lentile. Doar câteva exemple despre cum
Israelul era un grup diversificat rasial:
Exodul 12:38 spune
că Israelul includea „o mulțime de oameni de tot soiul” și că îi includea și pe
cei care nu erau urmașii lui Avraam din punct de vedere etnic, dar care s-au
convertit.
Iscoadele în Numere
32. Doar două erau credincioase și Caleb era un edomit.
Othniel, primul
dintre judecători, nu era evreu etnic.
Moise se găsea
într-o căsătorie interrasială cu o cușită.
Rahab era canaanită.
Ruth era moabită.
Estera 8:12 descrie
includerea de multe alte naționalități.
Zaharia capitolul 2
prezice că Israelul va include chiar mai multe naționalități în viitor.
Mai simplu spus,
Vechiul Testament nu face din „Israel” o chestiune de rasă, așa cum fac
majoritatea evanghelicilor, ci descrie un grup de oameni care au decis să-l
urmeze pe Dumnezeu. Orice persoană, din orice rasă, care hotăra să îl urmeze pe
Dumnezeu era inclus în Israel. Nu a fost niciodată o rasă, ci o comunitate
religioasă.
Noul Testament afirmă și propovăduiește că poporul lui
Israel nu este format din cei cu sânge evreiesc ci din cei care au decis să îl
urmeze pe Isus.
Romani 9:6-8 „Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără
putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt
Israel.
Și, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii
lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta
numele.”
Aceasta înseamnă
că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt
socotiţi ca sămânţă.”
Romani 2:29 „Ci iudeu este
acela care este iudeu înăuntru, şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh,
nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni,
ci de la Dumnezeu.”
Însă mișcarea „stați lângă Israel” respinge ceea ce spune scriptura și
insistă că Dumnezeu are o rasă anume, aleasă, pentru care are un plan special.
Această teologie creează un Dumnezeu rasist – care primește oamenii nu după
inimă ci după originea genetică a ADN-ului lor.
Noul Testament ne învață că
Isus a creat o nouă omenire.
Așa cum spune Pavel în Galateni 3:28
„Nu mai este nici iudeu, nici
grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească,
nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”
Pasajul acesta este poate cel mai clar, nu mai este nicio distincție
sau separare între evrei și gentili; bariera anterioară a fost înlăturată.
Mai mult, Pavel spune cât se poate de clar și în Efeseni 2: 11-16.
„De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere,
numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care
sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului,
aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos,
fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără
nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi
depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi
a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea
şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea
poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un
singur om nou, făcând astfel pace,
şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup,
prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.”
Deci vedem că a
fost intenția lui Dumnezeu de a înlătura complet orice separare ce a existat
odată între categoriile „evrei” și „gentili” și că în ceea ce-L privește pe
Dumnezeu, există o nouă omenire în care sunt incluși toți oamenii.
Însă mișcarea
„Stați lângă Israel” respinge aceste pasaje, insistând că o barieră încă există
și că Dumnezeu are un plan diferit pentru evreii etnici și un alt plan (legământ)
pentru gentili. Nu pot să-mi imaginez o poziție mai rasistă care să se opună
adevărului scripturii.
Isus a fost îndeplinirea Vechiului Testament, inclusiv
promisiunea lui Dumnezeu față de Avraam.
De fapt, chiar și
Avraam știa asta – în Ioan, Isus le spune liderilor religioși că Avraam „a
săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea.” Viața, moartea și învierea lui Isus
au fost o binecuvântare pentru lume mai mare decât orice alt eveniment din întreaga
istorie a omenirii – și aceasta a fost îndeplinirea promisiunii lui Dumnezeu de
a binecuvânta întreaga lume prin Avraam.
Însă falsa teologie
susține că promisiunea făcută lui Avraam nu a fost îndeplinită și că va fi
îndeplinită abia în viitor, prin linia sa de sânge. O asemenea concepție reduce
complet scopul și lucrarea lui Hristos, de parcă aceasta nu ar fi fost
suficientă pentru a îndeplini promisiunea făcută lui Avraam.
Deși există multe
alte argumente de natură teologică împotriva acestei viziuni, este important de
înțeles că:
a) Aceasta este o
teologie foarte nouă și nu face parte din creștinismul istoric, ortodox.
b) Aceasta este o
teologie bazată pe rasă, deși în VT Israelul nu era o rasă pură.
c) Aceasta este o
teologie ce impune ignorarea nenumăratelor învățăminte ale NT care afirmă
foarte clar că nu mai există o separare între evrei și gentili.
Dacă numai despre
asta ar fi vorba, nu ați auzi de nicio plângere din partea mea deoarece ar fi
vorba despre o teologie relativ nepericuloasă. Însă această teologie este una
dăunătoare care face ca lumea să fie mai periculoasă, mai violentă și mai
opresivă.
De ce teologia „Stați lângă Israel” este literalmente
distructivă
1. Afirmând că „stați
lângă Israel” spuneți, prin definiție, că „stați împotriva” poporului
palestinian. Isus ne învață să ne iubim vecinii, nu să stăm împotriva lor.
2. Susținând
Israelul, având în vedere faptul că acesta acaparează continuu pământul
poporului palestinian, contribuim la o criză masivă de refugiați fără de casă.
Acest lucru ne face să stăm lângă opresor, nu lângă oprimat, așa cum ne
poruncește scriptura.
3. Susținând expansiunea
coloniilor israeliene, susținem încălcarea legii de către Israel. Nu putem
spune că emigranții neînregistrați din țara noastră trebuie să „respecte legea”
și în același timp să sprijinim refuzul zilnic al Israelului de a se supune
legilor internaționale. Este ridicol de ipocrit.
4. Această teologie
ne cere să respingem rolul de „pacificatori”, așa cum ne poruncește Hristos. De
fapt, multe biserici din America donează bani pentru a ajuta finanțarea acestor
colonii ilegale și opresive. Acest tip de atitudine nu reflectă iubirea față de
Isus, rolul de „pacificatori” și nu este o atitudine creștinească.
5. Această teologie
ne cere să oprimăm alți creștini. Există mai mulți creștini care trăiesc în
Palestina decât în Israel și când sprijinim violența împotriva palestinienilor
și asuprirea lor, sprijinim persecutarea surorilor și fraților noștri.
6. Sprijinind
Israelul, sprijinim o națiune vinovată de torturarea copiiilor și de alte
încălcări ale drepturilor omului. Potrivit unui raport recent al UN, pe o
perioadă de 10 ani, mii de copii palestinieni au fost răpiți, torturați, folosiți
ca scuturi umane și uciși de către israelieni. În plus, s-a descoperit că au
sterilizat cu forța emigranții etiopieni pentru a reduce comunitatea etiopiană din
Israel. Dacă astfel de acțiuni s-ar petrece într-o altă țară, Statele Unite
i-ar impune sancțiuni sau i-ar declara război. Însă din cauză că această
teologie a fost imprimată în discursul național ca test decisiv pentru mulți
politicieni, continuăm să sprijinim această națiune abuzivă.
7. Această teologie
este una din cauzele problemei terorismului. De ce ne urăsc „teroriștii”? Ei
bine, nu din cauza „libertății”noastre, așa cum ne spun mulți politicieni – ci
din cauza politicii externe a Statelor Unite față de Israel. Israelul a devenit
un bătăuș, un agresor în Orientul Mijlociu, omorând și oprimând musulmani fără
să fie sancționat în niciun fel de către Vest. Lumea musulmană ne-a văzut sprijinind
un agresor în numele „Dumnezeului” nostru și a ajuns să ne urască. Această
teologie creează și alimentează terorismul.
Chiar așa, veți
întreba? Da, chiar așa. Puternicul vot evanghelic ce a fost impregnat cu
această falsă teologie insistă ca cei care beneficiază de pe urma acestui vot să
fie suporteri fermi ai Israelului.
8. Teologia „Stați
lângă Israel” determină bisericile din America să finanțeze activități
teroriste (cum ar fi extinderea coloniilor ilegale) în loc să folosească acei
bani pentru a-i ajuta pe cei săraci și năpăstuiți. Am fost păcăliți să păcătuim
folosindu-ne greșit de banii noștri și să-i neglijăm pe cei nevoiași. Numai în
anul 2010 creștinii americani au donat peste 100 de milioane de dolari
organizațiilor caritabile din Israel – sponsorizând terorismul și prigonirea.
Pe scurt, poate voi
sau alții ați fost prinși în capcana acestei teologii pro-Israel. Dacă este așa,
vă provoc să analizați dacă această poziție nu este incredibil de rasistă și
dacă acest lucru nu îl face și pe Dumnezeu rasist. Doar pentru că ați auzit
asta toată viața nu înseamnă că e și adevărat.
Dumnezeu nu are
două planuri, unul pentru o anumită rasă sau etnie și un altul pentru toți
ceilalți. Dumnezeu are un singur plan și numele acelui plan este Isus.
În timp ce alte
teologii „secundare” sunt inofensive, aceasta nu este. Îmbrățișarea acestei teologii
presupune îmbrățișarea lucrurilor care nu sunt de la Dumnezeu – violența,
opresiunea, furtul, tortura...
Să stăm lângă
Israel? Da... Dar NUMAI DACĂ acest lucru înseamnă să stam și alături de palestinieni,
sirieni, irakieni și oricine altcineva de pe lumea asta.
Dr. Benjamin L.
Corey este dublu licențiat al Seminarului Teologic Gordon-Cornwell, posesor
al diplomelor de masterat în Teologie și Misiune Socială a Bisericii și doctor
în Studii Interculturale al Seminarului Teologic Fuller.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu