Forțele israeliene pregătindu-se de un raid în moscheea Qibli din complexul Al-Aqsa, 26 iunie 2016.
de Dr. Daud
Abdullah
Deși presa este
aproape mută, evenimentele care au loc în realitate confirmă că bătălia pentru
Ierusalim și pentru moscheea Al-Aqsa a intrat într-o fază nouă și periculoasă. În
trecut, oficialii din ambele tabere susțineau că Palestina-Israel este doar o
„dispută politică”; credințele religioase, insistau aceștia, nu reprezintă un
factor important. Nu mai este cazul; moștenirea și drepturile religioase domină
acum discursul și modelează desfășurarea evenimentelor.
Când mii de evrei s-au
adunat acum mai bine de o săptămână în Ierusalimul ocupat pentru a marca ceea
ce ei consideră a fi distrugerea celui de-al Doilea Templu de către romani în
anul 70 e.n., mesajul a fost cât se poate de clar. Ministrul adjunct al
Apărării Eli Dahan le-a confirmat intențiile: „Suntem aici pentru a anunța că
ne-am întors în Ierusalim și că ne pregătim inimile pentru a ne reîntoarce la
Muntele Templului și a reconstrui Templul.” Ca un avertisment, a adăugat: „Nu
ne rușinăm cu asta: vrem să construim cel de-al Treilea Templu pe Muntele
Templului.” „Muntele Templului” este, desigur, locul Nobilului Sanctuar, Haram
al-Sharif, găzduiește moscheea Al-Aqsa și renumita Cupolă a Stâncii și este al
treilea cel mai sfânt loc al Islamului.
Remarcile lui Dahan
nu erau fanfaronadele unui nebun, ci oglindirea concepției dominante din cadrul
sistemului politic israelian; aceea că Templul este esențial pentru poporul
evreu și fără de care acesta nu poate exista. Pentru ei, moscheea Al-Aqsa este
un obstacol incomod în calea demersului lor.
Răposatul Meir
Kahane, care a fondat și a condus mișcarea teroristă Kach, susținea că cea mai
mare greșeală a Israelului a fost că nu a distrus Al-Aqsa în 1967 când
Ierusalimul a fost ocupat în timpul Războiului de Șase Zile. Așa încât, de
fapt, pentru evrei problema este o afacere neterminată.
Liga Arabă nu își
face niciun fel de iluzii în legătură cu consecințele grave pe care le-ar naște
orice fel de daune aduse moscheei Al-Aqsa. Adjunctul secretarului general al
Ligii, Ahmad Bin Hilli, a avertizat că activitățile ilegale ale Israelului în
Ierusalim vor duce la și mai multe tensiuni și ciocniri violente și vor
deschide ușa unui conflict religios al cărui rezultat nimeni nu va putea să-l
controleze sau să-l determine.
Până acum,
condamnările săptămânale ale acțiunilor Israelului din partea Ligii, a
Autorității Palestiniene și a Organizației pentru Cooperare Islamică au eșuat
în a-i îndepărta pe israelieni de politica pe marginea prăpastiei dusă de aceștia.
De fapt, cum ar fi putut să aibă vreun efect, când oficiali importanți din
țările arabe, în trecut și prezent, au acceptat invitațiile Israelului de a fi
sărbătoriți în Ierusalimul ocupat? Oricine poate vedea că actualele amenințări
israeliene și profanarea moscheei Al-Aqsa sunt o consecință naturală a
comportamentului împăciuitor arab.
În mod evident
încurajat de către aceste vizite publice, ministrul israelian al afacerilor Ierusalimului,
Ze’ev Elkin, s-a simțit suficient de încrezător încât să ignore recentele
îngrijorări exprimate de către regele Iordaniei Abdullah și să le considere
vorbe goale, de ochii lumii. Potrivit Tratatului de Pace din 1994 dintre
Iordania și Israel, cel din urmă a căzut de acord să respecte rolul istoric
special al Iordaniei de custode al locurilor sfinte musulmane din Ierusalim. Deci,
regele Abdullah și-a reînnoit declarația săptămâna aceasta și a spus că
„Moscheea Al-Aqsa este islamică și nu va avea loc nicio divizare a acesteia,
nici nu va fi împărțită cu nimeni.”
Este de la sine
înțeles că situația din Ierusalim necesită un răspuns oficial și popular pe
măsura gravității amenințării. Însă problema cu autoritățile iordaniene și cele
arabe care au aceleași păreri este că ele își doresc să aibă relații normale cu
Israelul și în același timp să respingă ocupația. Nu se poate să le aibă pe
amândouă și, pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, au desconsiderat cu nepăsare
dorința cetățenilor lor cu privire la aceste chestiuni. Oamenii din regiune și-au
exprimat foarte clar sentimentele ; nu va exista nicio normalizare cu Israelul,
la niciun nivel, până când ocupația nu va lua sfârșit și palestinienii își vor
recăpăta drepturile. În Iordania, parlamentul a votat cu mai multe ocazii în
favoarea abrogării Tratatului de Pace (Wadi Araba), doar pentru a fi respins de
prerogativa regală.
Când următoarea
conflagrație va izbucni – și va izbucni fără doar și poate dacă lucrurile
continuă în felul acesta – există și alții care trebuie să-și asume vina. Guvernele
vestice care închid ochii în fața activităților așa-ziselor organizații
caritabile și filantropice care finanțează rețelele coloniale israeliene sunt
la fel de culpabile. La fel cum Vestul nu poate vorbi serios în legătură cu luarea de măsuri pentru ca tinerii musulmani să nu se îndrepte către extremism, în timp ce
guvernele sale susțin tacit ororile zilnice comise de către coloniștii ilegali
în moscheea Al-Aqsa și în locurile sfinte musulmane din Ierusalim.
Dat fiind faptul că
atacurile continue israeliene asupra sfintei moschei reprezintă încălcări ale
legii internaționale, lucrul cel mai mărunt pe care democrațiile vestice îl pot
face este să închidă organizațiile „caritabile” ce finanțează ocupația, așa cum
fac cu organizațiile caritabile musulmane acuzate de finanțarea „terorismului”.
A durat cinci ani
pentru a înăbuși Intifada care a erupt în urma intruziunii provocatoare a lui
Ariel Sharon în Nobilul Sanctuar în 2000. Până când și dacă nu se fac niște
eforturi serioase la nivel global pentru a înfrâna extremismul israelian de
orice tip și pentru încetarea brutalei ocupații militare a Palestinei, vor
exista mult mai multe consecințe de suportat ca urmare a distrugerilor aduse
moscheei Al-Aqsa de către evreii fanatici.
Articolul poate fi citit în original aici: https://www.middleeastmonitor.com/20160818-jerusalem-is-a-religious-inferno-waiting-to-happen/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu