În unele raiduri ale armatei israeliene, a pleca cu mâna goală nu este o opțiune

          Casa familiei Abu al-Haija din Jenin. Credit: Alex Levac.

de Gideon Levy și Alex Levac

Următoarea este o listă cu lucrurile pe care Armata Israeliană de Apărare (IDF) le-a confiscat săptămâna trecută într-unul dintre raidurile nocturne efectuate în casa familiei Abu al-Haija din tabăra de refugiați Jenin: două televizoare, un cuptor cu microunde, 10 huse protectoare pentru măslini, patru ceasuri, două lanțuri de aur, o pereche de cercei, șase tablete, două computere, 20 de telefoane mobile și un Seat Ibiza din 2013.

O duzină de soldați înarmați, majoritatea mascați, a percheziționat fără avertisment casa joia trecută, spărgând și năpustindu-se pe ușă la ora 3 și jumătate dimineața și petrecând acolo următoarele două ore. Nu departe, în orașul Jenin, în nordul Cisiordaniei, un alt grup de forțe armate israeliene, la fel de îndrăzneț și determinat, a percheziționat o altă casă și a plecat cu niște lucruri.

Când pare că am văzut tot ce se putea vedea când vine vorba de viața sub ocupație, autoritățile vin cu noi măsuri draconice, unele chiar mai grotești decât cele ce le-au precedat. Mai nou, se pare că IDF-ul a început să opereze ca un recuperator pe piața gri.

Faceți cunoștință cu ICF: Forțele Israeliene de Colectare. Soldații săi își riscă viața lor și pe a altora, terorizează copii și bătrâni în operațiuni ridicole ce vizează confiscarea prăjitoarelor de pâine. Da, este grotesc. Vin să confiște bani pe care îi suspectează că provin de la Hamas sau de la Jihadul Islamic și când nu găsesc bani capturează orice le cade sub mână. A pleca cu mâna goală nu este o opțiune.

Suntem familiarizați cu locuința familiei Abu al-Haija. Am vizitat-o prima oară acum 13 ani. Ambii părinți erau atunci în închisoare și cei cinci copii ai lor se ocupau de casă, abandonați în vrerea sorții. Tatăl, Sheikh Jamal Abu al-Haija, care își pierduse un braț în invazia la scară largă a taberei pentru refugiați de către forțele IDF cu un an înainte, fusese condamnat la nouă ani de închisoare pentru rolul pe care l-a avut în coordonarea unui atac sinucigaș în Galileea de Sus în 2002. Soția sa, Asmaa, a fost băgată la închisoare pentru 9 luni fără proces și fără o explicație. Fiul cel mai mare, Abel al-Salam, era și el în închisoare, executând o sentință de 18 luni pentru implicarea în mișcarea Hamas, iar cei mici au rămas acasă.

                                         Magazinul familiei Abu al-Haija în Jenin.

Aceasta este o familie dedicată în totalitate mișcării Hamas. Sheikh Jamal fusese capul mișcării în tabăra de refugiați. Casa lor a fost distrusă în invazia armată din 2002 și reconstruită puțin mai târziu; avea câteva etaje pentru a găzdui părinții și copiii lor căsătoriți și familiile acestora. Cel mai mic dintre copii, Hamzi, care atunci avea 11 ani, a fost ucis 11 ani mai târziu, aflându-se pe lista neagră israeliană. Soldații au venit să-l aresteze și să-l omoare aproximativ acum doi ani. Ne-am întâlnit cu el cu câteva zile înainte de a fi lichidat. De atunci, n-am mai fost la casa lor situată pe povârnișul taberei de refugiați.

Acum, casa familiei este un mausoleu în memoria fiului și fratelui mort și un monument pentru tatăl care este închis pe viață și nu are dreptul la vizitatori nici măcar din partea familiei. Afișe mari și plăci comemorative din lemn de măslin se află peste tot în camera de zi împânzită cu fotografiile bărbosului tată care pare să observe camera din toate unghiurile și ale chipului distrus al fiului mort.

Toți fiii au ieșit acum din închisoare: Amad a ieșit acum două luni, după ce a fost închis timp de 18 luni și Assam a fost eliberat acum patru luni după ce a servit o sentință de 20 de luni. Abed al-Salam este liber și el. Sheikh Jamal se află în închisoarea Eshel, în Be’er Sheva. Hamzi este mort. (Mai există și o soră).

Acum două luni, Assam a deschis un magazin de telefoane mobile în partea frontală a casei, numit Abu al-Haija Communications. Acum magazinul este gol și distrus – nu mai există nimic de vânzare. Assam aducea telefoanele și celelalte obiecte în casă în fiecare seară și trupele IDF le-au găsit și le-au confiscat. Familia spune că au fost 60 sau 70 de soldați. Copiii au izbucnit în lacrimi. Soldații i-au înghesuit pe frați într-o cameră înainte de a percheziționa întreaga casă. Au cerut să li se spună unde sunt ascunși banii. I-au amenințat, spunând că dacă nu sunt găsiți banii, vor arunca în aer casa. Potrivit fraților, soldații nu au oferit nicio explicație pentru acțiunile lor și nu au prezentat niciun mandat. Au întors casa cu fundul în sus, scoțând și aruncând pe podea absolut totul din dulapuri, despicând cu cuțitul două canapele și spărgând câteva obiecte de sticlă. Familia are fotografii.

Negăsind bani – în afară de 20 de dinari iordanieni (28 $) – soldații au început să confiște lucruri și să le încarce în vehiculele parcate mai jos pe stradă. Frații au cerut să vorbească cu un ofițer al serviciului de securitate Șin Bet, pentru a înțelege ce se întâmplă, dar li s-a refuzat acest lucru. Soldații le-au spus: „Noi suntem IDF și am venit să luăm aceste lucruri. Puteți merge la tribunal.”

Forțele israeliene au înmânat familiei un formular scris de mână, care enumera obiectele luate, cu o semnătură indescifrabilă mâzgălită în josul hârtiei, fără un nume identificabil al ofițerului comandant.

Formularul este intitulat (în ebraică): „Ordin de Annex V. Confiscare.” Merge către stat (în arabă): „Sub Ordonanța de Apărare (Urgență) 1945 și sub Legea 60 (Iudea și Samaria) și potrivit informației de securitate intrată în posesia forțelor de apărare în ceea ce-l privește pe Assam Abu al-Haija...care pe lângă primirea de fonduri de la mișcarea Hamas, a fost deposedat de bunurile menționate mai sus. Puteți apela la biroul de consultanță juridică, la numărul de fax...Pentru a vă asigura că faxul a fost primit, sunați la acest număr...” Mai jos erau detaliile ofițerului, cu ceva mâzgăleli lângă și semnătura comandantului cu încă niște mâzgăleli lângă și apoi semnătura persoanei căreia i-au fost confiscate bunurile – acolo unde Assam Abu al-Haija a scris „Nu sunt de acord.”

Acesta este cel de-al patrulea raid efectuat de IDF în casa familiei de când frații au fost eliberați din închisoare, dar prima dată când s-au confiscat bunuri. Au angajat un avocat și așteaptă să vadă ce poate fi făcut pentru a-și recupera proprietățile.

În exact același timp în care soldații plecau cu cerceii femeilor din familia Abu al-Haija, un alt grup al IDF sosea în casa lui Majed Arukh, 24, care trăiește în Jenin. Arukh, care s-a căsătorit acum 10 săptămâni, lucrează în zona industrială a orașului, reprezentată de nu mai mult de câteva ateliere de reparat mașini. Anul trecut, a petrecut șase luni în închisoare, după ce s-au găsit asupra lui 900 de dinari despre care Șin Bet-ul susținea că provin de la Hamas. Arukh a negat acest lucru, explicând că banii erau pentru a-și plăti taxa la Universitatea Al-Quds din Amman, dar a fost condamnat la închisoare. A fost prima oară în viața lui când a fost judecat pentru ceva sau închis.

Soldații și-au făcut apariția după ora 3 dimineața. Mai întâi au intrat în apartamentul vecinilor, au urcat până la apartamentul tatălui lui Arukh de la etajul al treilea, și până la urmă l-au găsit pe tânărul bărbat în apartamentul său de la etajul al doilea. Era un grup mai mic acesta, 20 de soldați, printre ei și două femei. Și aici au dărâmat ușa. Un ofițer IDF care s-a identificat ca Rami Fares l-a întrebat pe Arukh unde sunt banii. Acesta a răspuns că nu avea bani în casă. Ofițerul Fares a insistat spunând că știe că Arukh a primit o sumă mare de bani de la Hamas, înainte de alegerile municipale programate în octombrie. Arukh și-a rugat soția să aducă toți banii existenți în casă. Aceasta s-a întors cu 120 de șecheli (31 $) și opt dinari (11 $). Ofițerul Fares a declarat că soldații vor confisca bunuri în locul banilor pe care nu i-au găsit.

Au luat un TV cu ecran LCD, două celulare, două modemuri, două routere pentru WiFi, un prăjitor de pâine și o pușculiță cu monede. I-a fost înmânat lui Arukh același formular „Annex V. Confiscare”, ce enumera lucrurile confiscate. Arukh spune că nu au fost notate toate lucrurile luate. Ce va face? Ofițerul i-a răspuns „Dumnezeu știe”.

La câteva ore după ce au plecat soldații israelieni, au sosit reprezentanți ai forțelor de securitate preventivă ale Autorității Palestiniene. I-au spus lui Arukh să-i însoțească și l-au închis în regim celular. „Ați venit să terminați ce au început israelienii?” i-a întrebat Arukh. L-au întrebat de ce au venit soldații la el acasă. A fost eliberat după patru ore.

Operațiuni similare de confiscare a proprietății au avut loc recent în orășelele vecine: în Burkin au fost confiscate bunuri din casa lui Mahmoud Abeidi, care se află în închisoare, și din case din Silat al-Harithiya și din Jab’a.

Rugat să comenteze aceste lucruri, purtătorul de cuvânt al IDF a declarat: „Forțele IDF operează pe mai multe planuri împotriva organizațiilor teroriste din Iudeea și Samaria. Lupta include capturarea și confiscarea fondurilor ce sunt folosite la finanțarea acțiunilor teroriste și a proprietății echivalente fondurilor teroriste de la oamenii care primesc astfel de fonduri. Trebuie subliniat că de fiecare dată când sunt capturate fonduri sau proprietăți, acestea sunt examinate în detaliu. După capturarea proprietăților sau a banilor și înainte de confiscarea acestora, proprietarul poate depune o reclamație.”

„Dacă ne-ar aresta ar fi una, dar ceea ce au făcut ei aici se numește furt”, spune Assam Abu al-Haija. El știe că soldații se vor întoarce.

Articolul poate fi citit în original aici: http://www.haaretz.com/israel-news/.premium-1.738729