de Gideon Levy
Trebuie să te
ciupești ca să-ți dai seama dacă visezi sau nu. Un jurnalist israelian care se
autodefinește ca nefiind nici religios, nici naționalist a scris că „poporul
lui Mercaz Harav și Gush Emunim nu a furat nimic de la nimeni. Tot ce face
acesta de 49 de ani încoace este să educe, ceea ce este un lucru impresionant
și să mobilizeze și să recruteze, ceea ce este exaltant.” (Ari Shavit, 11
august)
Suntem în anul 2016 și crima a fost mușamalizată; a devenit chiar un exemplu pedagogic. Victoria a fost pronunțată.
O mișcare ce
aproape că nu a făcut nimic altceva în afară de a fura, stârnește admirația
unui om care se declară „radical-centrist”. O mișcare a cărei existență este
bazată pe expulzare, fraudă și corupție nu doar că a devenit legitimă, ci și
„exaltantă” și „impresionantă” în ochii unei persoane care se consideră
luminată. O mișcare bazată pe manipularea credințelor religioase este admirată
de către o persoană ce se consideră adepta secularismului.
Sigur că putem alege
să nu luăm în serios lucrurile acestea; e greu de crezut că pot fi mai mult
decât niște halucinații scriitoricești. O persoană nu poate fi și seculară și în
același timp să creadă în dreptul biblic al lui Shiloh și Itamar; o persoană nu
poate fi ne-naționalistă și totodată impresionată de mănunchiul de colonii Gush
Etzion și de Ieșiva Mercaz Harav.
Educație pentru ce,
mai exact? Un om nu poate fi și moral dar să și sprijine cel mai mare proiect
criminal din istoria acestei țări. Dar faptul că aceste lucruri au fost scrise
așa, printre altele, ca și când ar fi evidente, arată nivelul de decădere al
Israelului. Un plan care a fost conceput de niste hoți pe întuneric s-a
dezvoltat într-un proiect de hoție în plină lumină a zilei și a devenit nu doar
legitim ci și admirabil.
Ce e de admirat la
Gush Emunium? Ce te poate entuziasma în legătură cu asta? Shavit este înflăcărat
de Israel Harel, cel care a întemeiat colonia Ofra, 58% dintre casele căreia au
fost construite pe pământ privat furat și restul pe pământ național furat.
Ați înțeles? Furtul
de pământ ca distracție. Și-ar putea imagina Shavit ce s-ar fi întâmplat dacă pământul
său, proprietate personală, ar fi fost furat și niște străini și-ar fi
întemeiat niște case pe el cu forța? Harel, scrie Shavit, este singurul
editorialist al ziarului Haaretz care
a schimbat realitatea. E adevărat, a desfigurat realitatea până în inima
acesteia. Fără acțiunile sale, fără acțiunile lui și ale prietenilor lui,
Israelul ar fi fost într-un punct diferit – cu siguranță unul mai moral și
probabil și mai sigur.
E ok să fii entuziasmat
în legătură cu Ofra. Pentru unii oameni crimele au avut dintotdeauna un soi de
șarm. Poți chiar să cazi în fund de admirație pentru preluarea centrilor puterii
de către Zioniștii religioși fără să realizezi că este vorba de o preluare
ostilă. Dar după toate astea, nu poți să te mândrești cu secularismul și
liberalismul tău.
Nu, Ari, lucrurile
astea nu se pupă. Prin vorbele tale te-ai declarat naționalist, religios și
neluminat. Nu poți să beneficiezi de ambele lumi. Această inițiativă care te dă
pe tine pe spate nu a contribuit cu mai nimic la acest stat. Cu ce a
contribuit? Cu un și mai mare număr de soldați înregimentați în armată? Asta nu
a făcut decât să ne aducă în miezul celui mai mare dezastru. Cu ce anume a
contribuit Zionismul religios? Proiectele liderului colonist Ze’ev Hever și
organizația sa Amana și șmecheriile acesteia?
Ce a crescut din
brazdele coloniilor și din solul avanposturilor militare? Doar comunități păzite
și înarmate, cu o industrie și o agricultură neglijabilă, suburbii existând în
mod artificial numai datorită cantității nebunești de bani de care beneficiază.
În termeni de spirit intelectual aproape nimic nu s-a ivit de acolo. Și nu e
surprinzător. O mișcare coruptă nu poate produce creativitate.
Da, coloniștii au
învins, cel puțin pentru moment. Faptul că sunt idolatrizați nu face decât să
ilustreze asta. Țara e plină de oamenii lor, cipilici tricotate în fiecare
poziție de putere, fervoare religioasă arzând la fiecare colț – lucrurile astea
se întâmplă deja – dar tigrul ăsta încă se poate dovedi a fi din hârtie.
S-a mai întâmplat o
dată, în Gaza, în 2005. Când totul este construit pe putreziciune, foarte rar
durează. Dar pentru asta este nevoie de forță opozantă și nici asta nu există
și nici nu se întrezărește la orizont. Nimic nu ilustrează asta mai tare decât
articolul lui Ari Shavit.
Articolul poate fi citit în original aici: http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.736726
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu