de Gideon Levy
O iluzie în care
trăiesc majoritatea israelienilor îi face să inventeze scuze idioate bazate pe
realitatea virtuală pe care și-au construit-o. Potrivit acestei aberații,
statul Israel își controlează doar cetățenii săi, majoritatea dintre ei evrei,
desigur, dar nimeni nu ia în considerație milioanele de alți oameni care se
află sub control israelian cel puțin la
fel de mult, poate și mai mult. Aceștia sunt invizibili.
Acesta este
singurul mod în care cineva poate discuta în mod confortabil și în cunoștință
de cauză dacă Israelul este sau nu un stat evreiesc și democratic. Discuția este
una fascinantă din punct de vedere intelectual, dar are o singură problemă:
și-a pierdut de mult relevanța. O țară în care jumătate din locuitorii săi nu
sunt evrei, nu poate fi evreiască. Dacă insistă prin forță să fie evreiască,
atunci nu este democratică.
Un stat în care
jumătate dintre subiecți nu au drepturi nu poate fi democratic. Într-un stat
care nu intenționează să-și schimbe granițele sau natura regimului de conducere,
această discuție este doar o parte din iluzia de a defila în permanență în
fundul gol dar a te simți complet îmbrăcat.
Două popoare egale
ca mărime trăiesc sub regim israelian: în jur de 6,3 milioane de evrei și 6,3
milioane de arabi. Jumătate-jumătate. Acesta este rezultatul a 50 de ani de
viață într-un stat binațional, neevreiesc și nedemocratic. La cei 1,8 milioane
de cetățeni arabi, trebuie adăugate cele 2,7 milioane de palestinieni ce trăiesc
sub regim militar israelian direct, în Cisiordania și cei aproximativ 1,8
milioane ce trăiesc sub regim militar israelian indirect în Gaza.
Soarta tuturor
acestor oameni, de la înregistrarea certificatului de naștere la moneda pe care
o folosesc și la majoritatea drepturilor lor este stabilită în Israel. Sunt subiecții
guvernării acestuia; sunt parte a statului.
Israelul încearcă
să se descotorosească de subiecții săi palestinieni atunci când i se pare
convenabil. Noaptea le invadează casele și ziua pretinde că nu se află sub
controlul său. Dar nu poți să le ai pe amândouă. Nu poți susține că palestinienii
nu sunt o parte integrală a marelui Israel; ocupați și deposedați, dar parte
integrală.
Faptul că această
realitate le-a fost impusă cu forța de către armată și că nu fac parte din democrația
parțială a Israelului nu înseamnă ca nu aparțin acestuia. Coloniștii israelieni
din Cisiordania fac parte din Israel dar vecinii lor palestinieni nu? E imposibil,
chiar dacă majoritatea evreilor israelieni ar prefera să fie așa.
Într-un articol de
luna aceasta din Haaretz, ediția în
ebraică, atunci când Gadi Taub aplaudă Israelul evreiesc democratic își bazează
argumentul pe ideea că arabii sunt o „minoritate” și luminatul stat îi tratează
bazându-se pe acordul UE pentru protecția minorităților. Sună minunat, doar că
e complet neadevărat.
Minorități? Cei 5,5%
de suedezi din Finlanda sunt o minoritate, musulmanii din Franța și cei 450.000
de aborigeni din Australia sunt minorități. Dar jumătate din populație nu este
o „minoritate”.
Arabii sunt o minoritate doar dacă te bazezi pe falsele prezentări ce ignoră existența majorității lor. Exact așa cum se măsoară audiențele TV israeliene plasându-se peoplemetere doar în casele evreiești pentru că așa le convine evreilor, Taub calculează doar o mică parte a „minorității” pentru că așa este convenabil pentru el. Palestinienii nu sunt o minoritate, sunt jumătate din populație. Nu sunt emigranți, sunt localnici.
Tot în ediția în
ebraică a Haaretz din această lună,
Tzvia Greenfield îi numără așa cum face Taub și astfel poate să ridice în slăvi
democrația evreiască. Dar Roni Schocken, în articolul său îndepărtează
camuflajul ce acoperă substanța statului, care nu este nici evreiască, nici
democratică.
Pe măsură ce epoca soluției celor două state se apropie de sfârșit și în pragul abaterii discuției de la adevărata problemă – drepturile în cadrul statului binațional care există de ceva vreme – este timpul să încetăm să mai vorbim despre palestinieni ca despre o minoritate.
Oricine își dorește
ca aceștia să fie o minoritate ar fi trebuit să se retragă din Cisiordania acum
multă vreme. Iar oricine își dorește să păstreze Cisiordania ar trebui să
renunțe să mai vorbească despre o majoritate evreiască. Nu ai cum s-o dai la
întors, nici măcar cu ajutorul a mii de articole ce preamăresc iluzia
democrației evreiești.
Articolul poate fi citit în original aici: http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.738457
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu