Adevăratul conducător al Israelului: Sheldon Adelson

                       Sheldon Adelson și Binyamin Netanyahu

de Uri Avnery

Cine este conducătorul Israelului?

Prim-ministrul Binyamin Netanyhu, desigur.

GREȘIT.

Adevăratul conducător al Israelului este un anume Sheldon Adelson, 81 de ani, evreu american, rege al cazinourilor, care a fost evaluat drept al treilea cel mai bogat om din lume, însumând o avere de 37,2 miliarde de dolari la ultima numărare. Dar cine stă să numere?

Dincolo de cazinourile sale din Las Vegas, Pennsylvania, Macao și Singapore, acesta mai deține și partidul republican al SUA și, în ultima vreme, ambele Camere ale Congresului american.

De asemenea, îl deține și pe Binyamin Netanyahu.

Legătura lui Adelson cu Israelul este personală. S-a îndrăgostit de o israeliancă.

Miriam Farbstein s-a născut în Haifa, a urmat o școală prestigioasă, și-a făcut stagiul militar la institutul israelian care se ocupă cu războiul biologic și este un om de știință multilateral. După ce unul dintre fiii săi (din prima sa căsătorie) a murit în urma unei supradoze, s-a dedicat luptei împotriva drogurilor, în special a cannabisului.

Amândoi Andelsonii sunt suporteri fanatici ai Israelului. Nu ai oricărui Israel, ci ai unui Israel de extremă-dreapta, supremaționist, arogant, violent, expansionist, anexaționist, colonialist, intolerant.

În „Bibi” Netanyahu și-au găsit omul. Prin Netanyahu aceștia speră să conducă Israelul ca pe fieful lor privat.

Pentru a se asigura de acest lucru, au făcut un lucru extraordinar: au înființat un ziar israelian devotat în întregime intereselor lui Bibi Netanyahu. Nu ale partidului Likud, nu ale unei politici anume, ci intereselor personale ale lui Netanyahu.

Cu ani în urmă am inventat cu cuvânt în ebraică pentru ziarele care sunt distribuite gratis. „Hinamon” înseamnă, aproximativ, „ziar de șters la fund”. Dar nu mi-am imaginat că ar putea exista un asemenea monstru ca Israel Hayom („Israelul astăzi”) – un ziar cu fonduri nelimitate, distribuit gratis în fiecare zi pe străzile și în mallurile din toată țara, de către sute, poate mii de tineri plătiți să facă asta.

Israelienii adoră să primească lucruri gratis. Israel Hayom este acum cotidianul cu cea mai mare distribuție în Israel. Își colectează cititorii și câștigurile de pe urma publicității de la singurul său rival – Yedioth Ahronot („Ultimele știri”), care a deținut acest titlu până la apariția lui Israel Hayom.

Yedioth a reacționat cu furie. A devenit un dușman feroce al lui Netanyahu. Yossi Werter, un analist al ziarului de centru-stânga Haaretz (care are o circulație mult mai redusă) crede că însăși alegerile se vor reduce la un concurs între cele două ziare.

Este o exagerare. Judecând după conținutul politic și social, nu există diferențe prea mari între cele două. Ambele sunt super-patriotice, instigatoare la răfuială și de dreapta. Aceasta este rețeta jurnalistică ideală pentru a atrage masele peste tot în lume.

Yedioth este deținut de familia Moses, un clan cu o minte croită pentru afaceri. Actualul director, de a treia generație, este Arnon („Noni”) Moses, șeful din umbră al unui mare imperiu economic fondat pe acest ziar. Ziarul îi servește interesele financiare, dar el nu are vreun interes anume pentru politică.

Andelson este unic.

În Israel pariurile sunt interzise prin lege. Nu avem cazinouri și poliția efectuează razii în locurile secrete unde au loc jocuri de noroc. Când eram tineri am fost învățați că mogulii cazinourilor sunt oameni răi, aproape ca vânzătorii de arme. Iau banii bieților dependenți, ducându-i la disperare și chiar la suicid. A se vedea Dostoievski.

Israelienii citesc Israel Hayom (e un lucru gratuit, până la urmă) dar nu înseamnă că neapărat îl plac pe om și metodele sale. Așa încât câțiva membri ai Knessetului au fost încurajați să propună o lege care să interzică distribuția de ziare gratuite.

Netanyahu și partidul Likud au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a obstrucționa trecerea acestei legi. Dar la votul preliminar (necesar pentru propunerile membrilor independenți) au fost învinși într-un mod incredibil. Până și membri ai coaliției de guvernare a lui Netanyahu au votat pentru acest proiect de lege. Camerele l-au surprins pe Netanyahu literalmente alergând pe holul parlamentului pentru a-și ocupa locul înainte ca votul să înceapă.

Voturile au fost 43 cu 23. Aproape jumătate dintre membrii partidului Likud au lipsit. Ministrul Avigdor Lieberman și partidul său au votat în favoarea legii. La fel și miniștrii Ya’ir Lapid și Tzipi Livni.

De la votul preliminar până la adoptarea finală, un asemenea proiect de lege trebuie să treacă prin diferite etape. Era suficient timp pentru ca proiectul să fie îngropat într-una dintre comisii. Dar Netanyahu a fost furios. La câteva zile după vot, i-a dat afară pe Lapid și pe Livni din cabinet, cauzând o ruptură a coaliției și o dispersare a Knessetului.

De ce a făcut Netanyahu un lucru atât de prostesc la mai puțin de jumătate din al treilea său mandat? Nu poate exista decât o singură explicație logică: Adelson i-a ordonat asta, pentru a preveni adoptarea legii.

Dacă e așa, Adelson este legiuitorul nostru șef. Poate că este și șeful guvernului nostru.

Banii joacă un rol tot mai important în politică. Propaganda electorală se face la televizor și costă mult. Atât în Israel cât și în SUA, fonduri legale și ilegale sunt turnate în campanii, direct și indirect. Corupția este ajutată sau tolerată de tribunale. Cei foarte bogați (cunoscuți eufemistic în America drept cei „înstăriți”) își exercită influența excesivă.

La ultimele alegeri prezidențiale din SUA, Adelson a turnat râuri de dolari in joc. L-a sprijinit pe Newt Gingrich, apoi pe Mitt Romney, cu sume colosale de bani. Pentru alegerile prezidențiale de anul acesta Adelson a început din vreme. I-a chemat pe toți candidații republicani la cazinoul său HQ din Las Vegas și i-a supus unui interogatoriu sever pentru a le testa loialitatea față de el – și față de Netanyahu. Nimeni nu a îndrăznit să refuze convocarea. Ar fi refuzat un senator roman convocarea Cezarului?

În Israel, astfel de ritualuri sunt superflue. Andelsonii – atât Miri cât și Sheldon – știu cine este omul lor.

Ziarul Israel Hayom este, desigur, o uriașă mașinărie de propagandă, devotată în totalitate realegerii lui Netanyahu. Totul cât se poate de legal. Într-o democrație, cine îi poate spune unui ziar pe cine să sprijine? Doar suntem într-o democrație, nu?

Pare ciudat ca o țară să-i permită unui străin, care nu a trăit niciodată în țara respectivă, să aibă o asemenea putere asupra viitorului său, și , într-adevăr, chiar asupra existenței sale.

Aici intră în scenă Zionismul. Potrivit crezului Zionist, Israelul este statul evreilor, al tuturor evreilor. Fiecare evreu din lume aparține Israelului, chiar dacă temporar locuiește în altă parte. Doar a spus-o Netanyahu însuși că reprezintă nu doar statul Israelului ci și întreg „poporul evreu”. Nu e nevoie să-i întrebe și pe ei.

Astfel încât, Adelson nu este chiar un străin. El este unul de-al nostru. E adevărat, nu poate vota în Israel, deși soția sa probabil că da. Dar mulți oameni, inclusiv Adelson, cred că dacă el este evreu, are tot dreptul să se amestece în afacerile noastre și să ne domine viețile.

De exemplu, numirea ambasadorului Israelului în SUA. Ron Dermer este american, născut în Miami, activ în partidul republican. Să numești un funcționar american al partidului republican drept ambasadorul Israelului într-o administrație democrată poate părea ciudat. Nu atât de ciudat dacă Netanyahu a acționat potrivit ordinelor lui Sheldon Adelson.

Dacă Andelson este în spatele lui Netanyahu, se explică toate acțiunile acestuia privind Casa Albă, sfidarea lui Obama, discursul anti-Obama susținut de către Netanyahu. Din perspectiva intereselor vitale ale Israelului, pare a fi curată nebunie provocarea președintelui SUA, cel care controlează fluxul de armament către Israel și puterea americană de veto în Consiliul Națiunilor Unite. Dar privind din perspectiva lui Andelson, care și-a dorit un președinte republican în 2016, toate aceste acțiuni capătă sens. Ce poate fi mai clar decât amenințarea ca va investi sume nelimitate de bani pentru a împiedica realegerea oricărui senator sau reprezentant care nu se regăsește în discursul lui Netanyahu?

Oare joacă cineva la ruletă viitorul nostru?

Articolul poate fi citit în original aici: http://www.counterpunch.org/2015/02/13/the-real-ruler-of-israel-sheldon-adelson/