Médecins du monde se află în Teritoriile palestiniene din 1995 şi îşi desfăşoară activitatea în mod permanent în Gaza din 2001. Responsabil al misiunii asociaţiei în Palestina, Régis Garrigues, medic specializat în urgenţe, face în Gaza muncă de evaluare medicală. El explică în acest interviu consecinţele incursiunilor militare israeliene în Teritoriile palestiniene. Un interviu de Didier François.
Reporter: Aţi notat o agravare netă a rănilor provocate în cursul ultimelor operaţiuni israeliene…
R. G. – După un tur complet în spitalele din Gaza pentru a vedea victimele ultimei incursiuni israeliene, am fost foarte surprinşi să constatăm leziuni de o gravitate absolut neobişnuită. Din 180 de victime civile, 35 prezentau amputări, esenţialmente ale membrelor inferioare. Cei mai mulţi dintre aceşti răniţi, inclusiv copiii, au fost mutilaţi de bombe în siturile atacurilor. În mod evident ne confruntăm cu utilizarea noilor arme extrem de violente. Astfel, la Deir al-Balah, cinci dintre cei zece răniţi în bombardament şi-ai pierdut unul sau chiar ambele picioare. Pe lângă leziunile clasice provenite de la schije, răniţii prezintă arsuri la cap şi la braţe, pe părţile descoperite ale corpului. În sfârşit, membrele afectate sunt puternic sfâşiate, ca şi cum ar fi fost atinse de suflul unei mine. Constatăm o asemănare cu efectele bombelor-ciorchine trase de drone, încărcate cu muniţie cu explozie întârziată, arme de război sofisticate care fac dezastre teribile şi care n-ar trebui să fie utilizate împotriva populaţiei civile.
Reporter: Israelul pledează în favoarea dreptului la autoapărare împotriva organizaţiilor teroriste care îi atacă teritoriul.
R. G. – Convenţia de la Geneva exclude utilizarea excesivă şi disproporţionată a forţei. Or, am constatat utilizarea armelor cu efecte foarte violente împotriva populaţiei civile. În plus, oamenii din serviciul de ambulanţă al Semilunii Roşii au fost atacaţi în timp ce ajutau bolnavii. În tabăra de refugiaţi de la Maghazi, patru brancardieri au fost răniţi în trei zile. Unul dintre ei a suferit o amputare. Ni s-a confirmat de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii că le-a fost imposibilă coordonarea cu armata israeliană a accesului la răniţi, precum şi protejarea ambulanţelor în timpul ultimelor incursiuni, scurte dar foarte violente. Militarii declară zonele de operaţiune închise civililor şi consideră fiecare persoană din sector ca fiind un combatant. Dreptul umanitar impune totuşi libertatea de acces şi de muncă, precum şi protejarea personalului sanitar vizibil, identificat, ca în cazul brancardierilor Semilunii Roşii.
Reporter: Sunteţi deci de acord cu afirmaţia coordonatorului programelor de urgenţă al ONU, care denunţă o “violare a dreptului umanitar” în Liban?
R. G. – Nu putem decât să avem aceeaşi părere. Dar simpla condamnare nu ajunge. Trebuie o acţiune puternică. Şi în condiţiile în care coridoarele umanitare sunt puse în practică în Liban, vor trebui să apară şi în Gaza. Lipsa de apă, de electricitate, de mâncare, de medicamente este aceeaşi ca şi în Liban. Dacă un vas cu ajutoare ajunge în Liban, poate să facă un ocol de 250 Km spre sud pentru a acosta în Gaza. Comunitatea internaţională trebuie să se mobilizeze.
Versiunea în limba franceză a acestui articol a fost publicată în cotidianul Libération.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu