O teză centrală a cărţii mele, Beyond Chutzpah este că de fiecare dată când Israelul se confruntă cu o catastrofă a imaginii proprii pe scena mondială apologeţii săi declanşează alarma pericolului unui “nou antisemitism”. Deci, absolut predictibil, imediat după ce Israelul a întâmpinat o nouă problemă de imagine din cauza distrugerii ucigaşe perpetrate împotriva Libanului, un grup format din toate partidele parlamentare, condus de cunoscutul susţinător al Israelului Denis MacShane (membru al parlamentului din partea partidului laburist), a făcut public încă un raport care avertizează asupra resurgenţei antisemitismului (Report of the All-Party Parliamentary Inquiry Into Antisemitism, septembrie 2006).
Singura noutate a proiectului, care prelucrează în special afirmaţii fără sens respinse deja în Beyond Chutzpah, est noul prag al idioţeniei pe care îl sparge. Să analizăm metodologia desfăşurată în sprijinul demonstrării noului antisemitism. Raportul defineşte un incident antisemitic ca orice ocazie “percepută” ca fiind antisemitică de către “comunitatea evreiască”. [2] Pe acelaşi principiu se poate spune că plouă în absenţa oricărei precipitaţii, doar pentru că eu simt că plouă. Este filosofia onirică a paranoicilor – a celor deosebit de raţionali, pentru care presupusa victimizare aduce servicii politice. Raportul include în rubrica incidentelor antisemitice nu doar acte violente şi discursuri incendiare, dar şi “conversaţii, discuţii sau afirmaţii făcute public sau în cadru privat, care depăşesc limita admisibilităţii”, precum şi “atitudinea şi tonul cu care se discută despre evrei”. Este de mirare că nu se trec în revistă şi fanteziile libidinale de represiune antisemitică. [3] În categoria afirmaţiilor inerent antisemitice raportul include “comparaţiile dintre politica israeliană contemporană şi cea a naziştilor” (doar comparaţiile dintre politica arabă contemporană şi cea a naziştilor sunt permise) şi “teorii despre influenţa evreiască sau zionistă asupra politicii externe americane” (chiar dacă organizaţiile evreieşti şi zionişte clamează această influenţă). [4]
Cea mai mare parte a dovezilor despre antisemitismul atotpătrunzător britanic pune la grea încercare credulitatea. Singurul articol care apare în ameninţătoarea categorie “Calomnii sângeroase” este un serial sirian de televiziune “pe care telespectatorii din UK ar fi putut să-l urmărească… dacă ar fi avut echipamentele de recepţie prin satelit corespunzătoare.” [5] Raportul mai notează şi “cazul [neraportat în instanţă] al unui lector universitar evreu care a fost ţinta unei tirade antisemite din partea unui student în mijlocul unei conferinţe şi ulterior i s-a cerut să explice autorităţilor universitare de ce-l supărase pe student.” [6] Este antisemitic să te întrebi dacă nu cumva e vorba de o păcăleală? Şi apoi citează avertismentul London Assembly Conservative Group conform căruia “există un risc ca în anumite zone ale politicului evenimentele internaţionale, aproape inconştient, să conducă la atitudini în mod subtil diferentiate şi la nivele de apropiere diferite în funcţie de anumite grupuri minoritare.” [7] Chestiunea noului anti-semitism trebuie să fie deosebit de anapoda dacă englezii conservatori încep să vorbească precum Lacan. În cele din urmă, este antisemitic pentru organizaţiile studenţeşti să sprijine un boicot al mărfurilor israeliene pentru că “ar restricţiona posibilitatea de a găsi mâncare kosher în campus”. [8] Poate este în măsură Israelul să organizeze paraşutarea unor colete cu ştiucă umplută.
Deşi se pretinde că, în lupta împotriva antisemitismului, “nimeni dintre cei care au adus mărturie nu doreşte să vadă periclitat dreptul la exprimare liberă”, şi “doar în circumstanţe extreme ar fi sprijinit intervenţia legii”, [9] raportul recomandă autorităţilor universitare “să manifeste un interes activ în combaterea actelor, discursurilor, literaturii şi evenimentelor care cauzează anxietate sau alarmă printre studenţii evrei”, şi înregistrează nemulţumire pentru faptul că "lucrări clasice şi moderne antisemite sunt accesibile liber pe site-ul amazon.com”, şi că “îndeosebi Statele Unite au fost foarte lente când s-a pus problema” închiderii “site-urilor internet antisemitice”. [10] În asemenea momente, chiar cei mai puţin patrioţi dintre oameni pot fi mândri că sunt americani.
Note:
1. Declaraţia raportului conform căreia “nu am primit dovada niciunei acuzaţii de antisemitism care să fi fost gresit fondată de principalii lideri şi organizaţii ale evreilor britanici” (para. 79) are în vedere probabil mai degrabă selecţia mărturiilor decât realitatea.
2. Report, para. 3; cf. para. 73.
3. Construcţiile sunt citate din “Sumarul” Raportului. Informaţiile poliţiei despre o creştere a incidentelor antisemite dovedesc prea puţine în sine, aşa cum recunoaşte şi raportul, din cauza faptului că acest lucru ar putea fi datorat multor incidente care ţin de înăsprirea vieţii britanice în general, precum şi “creşterii implicării” în conflictul israeliano-palestinian (Report, paras 28, 29, 59, 64, şi Beyond Chutzpah, pp. 81ff.). În schimb, sunt puţine dovezile atacurilor antisemitice “organizate”, “motivate politic”. Nu există nici o evidenţă asupra faptului că autorii atacurilor antisemitice ar fi în mod disproporţionat musulmani, iar cei mai mulţi dintre suspecţii acestor incidente au fost adolescenţi (Report, paras. 55, 56, 58, 151). Pentru 2005 raportul citează două incidente care au fost “potenţial” periculoase pentru vieţile umane (para. 61). Nu se citează informaţii comparative despre alte minorităţi din Marea Britanie, deşi se recunoaşte în mod tacit că “nivelul prejudecăţilor şi a discriminării evreilor în UK rămâne scăzut”, o afirmaţie considerabilă (para 17). Într-o notă, deplânge că “mai puţin de unul din zece incidente [antisemite] aduse la cunoştinţa poliţiei conduce la acuzarea unui suspect” (para. 69), dar nu citează date comparative în funcţie de care să rezulte că această raţie este aberantă.
4. Report, para. 84, 119; cf. para. 148. Într-o notă raportul exprimă îngrijorarea pentru faptul că “utilizarea limbajului şi a imageriei Holocaustului au început să fie puternic răspândite în legătură cu conflictul israeliano-palestinian” (para. 93). Desigur, noutatea legată de această imagerie este faptul că Occidentul nu o mai utilizează numai în legătură cu arabii.
5. Report, para. 99.
6. Report, para, 101.
7. Report, para. 104.
8. Report, paras. 203, 204.
9. Report, paras. 74, 75.
10. Report, paras. 183, 189, 220.
Cf. versiunea in limba engleza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu