Să-i lăsăm deoparte pe israelienii care susţin ideologic deposedarea poporului palestinian, sub-produs al adagiului “Tu ne-ai ales (printre toate naţiunile)”. Să-i lăsăm deoparte pe judecătorii care justifică orice politică militară de omor şi distrugere. Să-i lăsăm deoparte pe şefii militari care întemniţează cu bună ştiinţă un popor întreg în ţarcuri mărginite de ziduri, de observatoare fortificate, de mitraliere, de garduri de sârmă ghimpată, de proiectoare orbitoare. Să-i lăsăm deoparte pe miniştri. Toţi aceştia nu se numără printre colaboratori. Ei sunt arhitecţii, promotorii, inventatorii de concepte, executanţii.
Dar mai sunt şi ceilalţi. Istoricii şi matematicienii, marii editori, starurile media, psihologii şi medicii de familie, juriştii care nu sunt simpatizanţi ai lui Guş Emunim sau ai Kadimei, profesorii şi educatorii, amatorii de plimbări şi de cântece intonate în cor, virtuozii înaltei tehnologii. Unde sunteţi voi? Şi ce s-a ales de voi, cercetători specializaţi în nazism şi genocid, antisemitism şi gulaguri sovietice? Este posibili să susţineţi legi metodic discriminatorii? Legi care prevăd că arabii din Galileea nu vor primi aceleaşi despăgubiri pentru distrugeriile aduse de război ca şi cele la care vor avea dreptul vecinii lor evrei (Aryeh Dayan, Haareţ, 21 august 2006).
Este posibil să susţineţi cu toţii o lege rasistă a cetăţeniei care interzice unui israelian arab să trăiască la el acasă, cu familia sa? Să fiţi de partea exproprierii de noi pământuri şi a devastării de noi livezi pentru a se mai oferi încă un cartier coloniştilor, încă o şosea la care să aibă acces în exclusivitate evreii? Este cu putinţă să sprijinţi tirurile de obuze şi rachetele care omoară bătrâni şi copii în Fâşia Gaza? Se poate să fiţi cu toţii de acord ca o treime din teritoriul Cisiordaniei (Valea Iordanului) să fie interzisă palestinienilor? Să sprijiniţi politica israeliană care împiedică mii de palestinieni, cetăţeni ai unor ţări străine, să-şi viziteze familia din Teritorii?
Vă este într-atât de spălat creierul de scuza securitară, în virtutea căreia se interzice studenţilor din Gaza să meargă să studieze ergoterapia în Bethlehem şî medicina la Abu Dis, sau bolnavilor din Rafah să primească îngrijiri la Ramallah? V-aţi ascuns şi voi în spatele explicaţiei “nu ştiam de asta”? Nu ştiam că discriminarea practicată în distribuţia apei (o distribuţie aflată sub control israelian) lasă fără apă mii de case palestiniene în timpul lunilor de vară, nu ştiam că atunci când armata israeliană bloca intrarea în sate, împiedica în egală măsură şi accesul la puţurile şi la cisternele de apă.
Dar nu este posibil să nu vedeţi porţile metalice aflate de-a lungul şoselei 443 din Cisiordaina, porţile care barează accesul dinspre satele palestiniene aflate de-a lungul ei. Nu este posibil să susţineţi faptul că mii de agricultori palestinieni să fie împiedicaţi să ajungă la pământurile şi la livezile lor, să susţineţi blocada Gazei care împiedică intrarea de medicamente pentru spitale, să susţineţi întreruperea furnizării de energie electrică şi distrugerea distribuţiei de apă pentru 1,4 milioane de oameni, sau închiderea timp de luni de zile a singurei ieşiri pe care o au spre lume.
Este cu putinţă să nu ştiţi ce se petrece la un sfert de oră de catedrele voastre universitare sau de birourile voastre? V-ar veni în cap să susţineţi un sistem în care soldaţi evrei, la barajele instalate în inima Cisiordaniei, aliniază zeci de mii de persoane, în fiecare zi, sub un soare de plumb, ore în şir, şi triază: locuitorii din Tulkarem şi din Napluz nu sunt autorizaţi să treacă; cei care au 35 de ani sau mai puţin, yalla, înapoi la Jenin; pentru locuitorii din Salem, este total interzis să fie aici; o femeie bolnavă care trece înaintea câtorva persoane trebuie să înveţe bunele maniere şi va fi reţinută timp de câteva ore, voluntar.
Site-ul Machsom Watch este deschis tuturor. Se pot găsi acolo nenumărate mărturii asemănătoare sau mai dure: viaţa de zi cu zi. Nu, nu este cu putinţă ca cel care strigă cât îl ţine gura pentru fiecare swastikă desenată pe un mormânt evreiesc în Franţa sau pentru orice titlu antisemit apărut într-un ziar local spaniol, să nu ştie cum poate avea acces la această informaţie, să nu fie şocat şi să nu strige cât poate de mult.
În calitate de evrei, beneficiem cu toţii de privilegiile pe care statul Israel ni le acordă. Suntem din această cauză cu toţii nişte colaboraţionişti. Întrebarea este ce facem fiecare dintre noi, într-un mod cu adevărat activ, direct şi cotidian, pentru a limita colaborarea cu un regim de deposedare şi de opresiune care nu cunoaşte saţ. Să semnezi o petiţie şi să emiţi o interjecţie dezaprobatoare nu este suficient. Israelul este o democraţie pentru evrei. Viaţa noastră nu este pusă în pericol dacă protestăm, nu vom fi trimişi în lagăre de prizonieri, veniturile noastre nu vor fi afectate, nu ni se va întâmpla nimic în momentele noastre de destindere în inima naturii sau în cursul escapadelor în străînătate. În aceste condiţii, greutatea colaboraţionismului şi a responsabilităţii directe este doar incomensurabil de copleşitoare.
Acest articol a apărut în cotidianul israelian Haareţ, ediţia din 31 august 2006, versiunea în limba ebraică.
Cf. versiunea in limba engleza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu