de Jonathan Ofir
„Ceea ce ne
distinge de vecinii noștri este că noi denunțăm și condamnăm criminalii din
mijlocul nostru și îi urmărim până la capăt, în timp ce ei își numesc piețele
publice după ucigașii de copii” a spus prim-ministrul israelian Benjamin
Netanyahu în august 2015, la două zile după ce familia Dawabshe din orașul cisiordanian
Duma a fost incendiată de teroriști evrei, întreaga familie decedând, cu
excepția unui copilaș. A susținut același lucru și cu un an în urmă, când
Muhammed Abu Khdeir, un alt tânăr palestinian, a fost incendiat în Ierusalim,
murind și el.
În mod istoric,
Israelul a fost implicat nu doar în terorism, ci și în atacuri teroriste sub
steag fals. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al „afacerii Lavon”
din 1954 (numit după ministrul apărării de atunci, Pinchas Lavon), în care
Israelul a încercat să însceneze Egiptului acte teroriste comise împotriva
țintelor britanice și americane pentru a-i determina pe aceștia să acționeze împotriva
Egiptului. Israelul a negat povestea vreme de 50 de ani. Dar în 2005, a decis
să îi răsplătească pe autori cu distincții de onoare: „Deși încă este o
situație delicată, am decis acum să ne exprimăm respectul pentru acești eroi” a
spus președintele Moshe Katsav la ceremonia din Ierusalim (Katsav, care,
apropo, între timp a fost condamnat ca violator în serie).
Mergând mai departe
în istorie, putem să menționăm și bombardarea hotelului King David din
Ierusalim în 1946 de către banda lui Menachem Begin, gruparea paramilitară
Irgun, atac ce a avut ca țintă sediul oficialilor britanici din Palestina. În 2006,
la a șaizecea aniversare a atacului terorist, Centrul Patrimonial Begin a
dezvelit o placă în onoarea teroriștilor. Așa cum remarca Tom Segev, „nu există
nicio condamnare.” Teroriștii sunt priviți ca „luptători Etzel [Irgun].” La evenimentul
comemorativ, unul dintre teroriști, care încă își folosește numele de luptă
„Danny” a declarat că „bombardarea sediului britanic [din hotelul King David] a
fost cel mai important eveniment din perioada prestatală. A dus la întemeierea
statului. Am ajutat să scoatem afară Imperiul Britanic, deoarece britanicii au
realizat că noi evreii eram în stare să luptăm și am făcut-o. Și aș face-o din
nou, într-o clipită.”
Există și străzi în memoria lui Begin în Holon, Ramat Gan, Tel Aviv, Petach Tikva și Rehovot. Există și un Centru Memorial Begin în Ierusalim. Ițac Shamir și Ariel Sharon sunt alți doi criminali de război vinovați de masacre cumplite, Ițac Shamir preluând chiar conducerea organizației teroriste Lehi după ce britanicii l-au ucis pe Stern, lucru ce nu i-a împiedicat să devină miniștri în guvernul israelian și apoi să fie comemorați prin monumente și nume de străzi.
JJ Goldberg a prezentat o lungă listă de teroriști evrei care sunt comemorați cu cinste –
străzile primind numele lor. El se axează în principal pe cartierul din
Ierusalim, East Talpiot:
„Aproape toate străzile
din East Talpiot sunt denumite după evrei condamnați și spânzurați ca teroriști
de britanici înainte de 1948. Exact: străzile israeliene sunt denumite după
teroriști. Au fost 12: nouă erau membri ai grupării Irgun și trei ai grupului
Stern sau Lehi. Doi au fost spânzurați pentru asasinarea ministrului britanic
lordul Moyne la Cairo în 1945. Unul a atacat fără succes un autobuz cu civili
arabi în Galileea în 1938. Trei au participat la evadarea din închisoarea Acra
în 1947. Restul au atacat ofițeri de securitate britanici. Pe lângă străzile
denumite după fiecare individ, drumul principal al cartierului are același nume
prin care sunt amintiți ei în mod colectiv: Olei HaGardom, „cei care au urcat
pe eșafod.” Zeci de alte orașe din Israel au o stradă Olei HaGardom. Două alte
străzi din East Talpiot sunt denumite după Shmuel Azar și Moshe Marzouk, evrei
egipteni spânzurați la Cairo în 1955 pentru bombardarea bibliotecilor americane
și britanic. Peste tot în Israel există străzi botezate Hirsh Lekert, spânzurat
la Vilna în 1902, pentru tentativă de asasinat asupra guvernatorului țarist; sau
Sholom Schwartzbard, care a mărturisit că l-a ucis pe liderul rebel ucrainean
Simon Petlura la Paris în 1926, dar a fost achitat de un juriu francez; sau
Herschel Grynszpan, care a asasinat un diplomat nazist în Paris în noiembrie
1938 declanșând Noaptea de cristal.”
Monument închinat organizației teroriste Irgun, în Ramat Gan
Pe un deal din colonia Kiryat Arba, de unde se poate vedea întregul oraș palestinian al Cisiordaniei, Al-Khalil (Hebron), se află un mormânt-monument în memoria lui Baruch Goldstein. De sărbătoarea evreiască Purim, pe 25 februarie 1994, Goldstein, la vremea aceea un ofițer în rezervă al armatei israeliene, a intrat în moscheea Ibrahimi și a deschis focul asupra musulmanilor care se rugau. Au fost omorâți 29 de oameni și 125 au fost răniți înainte ca supraviețuitorii să reușească să îl dezarmeze pe Goldstein și să îl ucidă pe loc. Pentru mulți dintre evreii israelieni de extremă dreapta și mai ales pentru coloniști, Goldstein a fost un martir pentru cauza Zionismului religios. Mormântul său dintr-o piațetă comemorativă a devenit loc de pelerinaj și sărbătorire. Parcul din acea piațetă este închinat lui Meir Kahane, un rabin născut în Statele Unite care a fost fondatorul partidului fascist Kach, un partid atât de rasist că până la urmă a fost interzis în Israel.
Piatra comemorativă în onoarea lui Baruch Goldstein
Inscripția în limba ebraică de pe mormântul lui Goldstein spune: „Onorabilul doctor Baruch Kapel Goldstein, fiul Israelului. Și-a dat sufletul pentru poporului lui Israel, pentru Tora și pentru Pământ. Mâinile sale sunt curate și inima sa este bună...A fost asasinat pentru Sanctitatea lui Dumnezeu.”
Acestea sunt câteva
exemple, iar acum declarația lui Netanyahu este contestată într-un loc neașteptat
– la supermarket.
O pungă de cumpărături
din nylon, care îl înfățișează pe Elor Azarya,
medicul-soldat care a omorât palestinianul grav rănit și neputincios Abdel
Fattah Al Sharif în Al-Khalil (Hebron) în martie anul trecut, este distribuită
gratis în lanțul de supermarket-uri Rami Levy, unul dintre cele mai mari lanțuri din
Israel.
Punga este
imprimată cu portretul lui Azarya, care a fost condamnat recent pentru omor din
culpă (după ce inițial fusese acuzat de omor cu premeditare), zâmbind în timp
ce ține o pușcă semi-automată în poziția pregătit pentru tragere. Textul de pe
pungă spune: „Punga este gratis. ELOR PLĂTEȘTE PENTRU NOI TOȚI. La mulți ani.
Dragoste din partea națiunii Israelului” [adică a evreilor].
Fondatorul lanțului
de supermarket-uri Rami Levy a pretins că nu a știut despre această inițiativă,
dar a lăudat-o în termeni exuberanți: „Fiecare soldat care merge în armată este
fiul tuturor [‘fiul tuturor’ a devenit un slogan clasic în ceea ce-l privește
pe Azarya] – la bine și la rău, vorbim de o inițiativă pozitivă din punctul meu
de vedere și nu am nicio intenție de a o deranja și cu siguranță nu mă opun
distribuirii gratuite a acestor pungi în supermarket-urile noastre.”
Într-o răsturnare
bizară, o organizație ecologistă israeliană s-a plâns ministerului protecției
mediului că inițiativa încalcă o lege nouă, împotriva distribuției gratuite de
pungi. Legea solicită supermarket-urilor să ceară măcar 10 agoroți (cenți)
pentru o pungă. Organizația spune că deși vede protestul politic ca pe unul
legitim, distribuția gratuită violează legea.
Ministerul protecției
mediului a trimis o scrisoare către Rami Levy, exprimându-și îngrijorarea, după
cum relatează Ynet. Ziarul își
încheie articolul cu răspunsul celor de la Rami Levy: „Pungile nu sunt ale
noastre.”
Asta a fost tot. Glonțul
doar a venit din pistolul lui Elor Azarya. Nu a fost glonțul lui, a fost glonțul
IDF-ului. De ce să plătească Azarya? Pungile au apărut în supermarket-urile
Rami Levy. Azarya le adoră. Dar ce legătură are el cu toate astea? Să mergem
mai departe. E doar încă un mic episod în „singura democrație din Orientul Mijlociu”,
cu a ei „cea mai morală armată din lume”, o societate morală care niciodată nu
își onorează criminalii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu