de Jonathan Cook
Grupurile pentru
drepturile omului și liderii palestinieni au condamnat ceea ce numesc o
pedeapsă „extrem de blândă” oferită lui Elor Azaria, medicul armatei israeliene
care a fost filmat executând un palestinian grav rănit, anul trecut în Hebron.
Marți, un tribunal
militar l-a condamnat pe soldat la 18 luni de închisoare și o retrogradare, la
aproape un an după ce l-a împușcat în cap, de aproape, pe Abdel al-Fattah
al-Sharif, un palestinian în vârstă de 21 de ani.
Rar a mai existat
un proces în Israel în care judecătorii să fie supuși unei supravegheri atente
asidue și mai ales ostile. Acest lucru pare-se că s-a reflectat în sentința
lor, la mai mult de o lună după ce l-au găsit pe Azaria vinovat de ucidere din
culpă.
Sentința a fost
mult mai mică decât cea solicitată de acuzare, între trei și cinci ani, și mult
sub pedeapsa maximă de 20 de ani care se poate acorda în Israel în asemenea
cazuri. Unul dintre cei trei judecători nu a fost de acord, recomandând între 2
ani și jumătate și 5 ani de închisoare.
„Azaria ar fi
trebuit să primească o condamnare pe viață. Această sentință nu va avea rolul de
a-i împiedica pe alți soldați să apese cu atâta ușurință pe trăgaci” a declarat
pentru Al Jazeera un membru
palestinian al parlamentului israelian. „Există mii de alți soldați care au
ucis palestinieni dar nu au fost dați în judecată. Piloți israelieni au
bombardat școli și spitale în Gaza. Ei de ce nu sunt dați în judecată?”
El a numit Israelul
o „democrație a armelor”, adăugând că „Adevăratul autor al crimelor împotriva
palestinienilor este statul israelian. Dând în judecată un individ, Israelul
speră să confere legitimitate întregului aparat al uciderilor aprobate de
stat.”
Chiar și înainte de
enunțarea sentinței, avocații lui Azaria au spus că vor face apel. Și dacă
apelul nu are succes, vor căuta să obțină grațierea. Ministrul educației
Naftali Bennett a susținut imediat grațierea lui Azaria.
Pentru palestinieni,
procesul nu a fost altceva decât puțin peste o farsă. Familia lui Sharif a spus
că Azaria a comis „o execuție cu sânge rece”, nu ucidere din culpă. „Copiii
palestinieni care aruncă cu pietre primesc sentințe mai dure decât cea pe care
a primit-o el.”
Azaria l-a împușcat
pe Sharif la mai mult de zece minute după ce palestinianul fusese rănit grav de
alți soldați la un punct militar de control și zăcea neajutorat la pământ.
Samir Zaquot, un
purtător de cuvânt pentru centrul al-Mezan
pentru drepturile omului cu sediul în Gaza, a spus că sentința indulgentă „nu
este o surpriză.”
„Palestinienii nu
se așteaptă la niciun fel de dreptate din partea sistemului juridic israelian.
Viețile palestinienilor nu valorează nimic pentru acesta.”
Addameer, un grup ce apără
drepturile prizonierilor palestinieni, a condamnat și el sentința, subliniind
că este mai puțin decât primesc palestinienii pentru că aparțin unor organizații
interzise de Israel.
„Mesajul pe care
această sentință îl transmite altor soldați și polițiști care execută extrajudiciar
palestinieni este că acțiunile lor nu vor fi judecate la modul serios și că
impunitatea va persista”, a afirmat grupul într-o declarație pentru Al Jazeera.
În ciuda dovezilor
evidente, procurorii militari au respins acuzația inițială de crimă și s-au înțeles
asupra unei acuzații mai ușoare, cea de ucidere din culpă, în mijlocul unul val
de proteste în sprijinul lui Azaria, atât din partea publicului dar și a
politicienilor israelieni.
Sondajele au arătat
că cei mai mulți evrei israelieni au fost de acord cu refuzul lui Azaria de
a-și exprima remușcări: au considerat că soldatul a acționat cum se cuvine și
că a fost selecționat în mod nedrept pentru a fi acuzat.
În timpul
procesului s-a aflat că Azaria, în vârstă de 20 de ani, avea viziuni anti-arabe
extreme, pe care le exprima în mod regulat pe rețelele de socializare. Într-o
postare pe Facebook din timpul atacurilor israeliene asupra Gazei în 2014, a
cerut masacrarea fiecărui palestinian din micuța enclavă de pe coasta
mediteraneană.
De asemenea, a
recunoscut că a petrecut mult timp în Hebron cu adepții răposatului Meir
Kahane, un rabin al cărui partid virulent anti-arab Kach a fost scos în afara
legii în 1994, după ce un suporter, Baruch Goldstein, a împușcat mortal 29 de
palestinieni ce se rugau în moscheea Ibrahimi din Hebron.
Nimic din toate
acestea nu a știrbit popularitatea lui Azaria în rândul unui segment larg al
publicului evreu israelian. Mass-media israeliană l-a numit „fiul tuturor.”
În ciuda faptului
că l-a acuzat pe Azaria, s-a relatat că armata este mai îngrijorată de răul pe
care cazul l-ar putea produce moralului soldaților.
Media locală a
dezvăluit că, după acuzarea lui Azaria, un ofițer al armatei l-ar fi abordat pe
tatăl acestuia pentru a-l convinge să nu facă apel și propunându-i în schimb 18
luni de închisoare. Până la urmă, aceasta a fost sentința impusă de judecători,
chiar și fără o înțelegere.
Se pare că armata
este îngrijorată de cercetările care arată o scădere abruptă a soldaților de
luptă care cred că serviciul lor este mai important decât rolurile noncombat. Există
o scădere similară în rândul celor care cred că superiorii lor le vor apăra
spatele dacă intră în belele.
Revolte au izbucnit
în fața tribunalului luna trecută când Azaria a fost găsit vinovat. Prim-ministrul
israelian Benjamin Netanyahu a fost printre politicienii importanți care au
cerut grațierea lui Azaria chiar înainte de condamnarea sa, sugerând că însuși
procesul ar fi o eroare judiciară.
Sari Bashi,
directoarea Human Rights Watch din
Israel-Palestina a spus că investigația organizației sale arată că, prea des, soldații adoptă o politică
de a trage-pentru-a-ucide față de palestinieni, chiar și atunci când viețile nu
le sunt puse în pericol sau când s-ar putea folosi mult mai puțină forță.
„Este important ca
liderii politici și de securitate ai Israelului să repudieze retorica de tip
trage-pentru-a-ucide”, a declarat ea.
Formulând verdictul
luna trecută, tribunalul a respins ceea ce a susținut Azaria, și anume că a
acționat în autoapărare. Judecătorii au concluzionat că a căutat răzbunarea
pentru ceea ce se spune că ar fi fost o tentativă a lui Sharif de a înjunghia
un soldat la un punct militar de control din orașul palestinian ocupat, cu
puțin timp înainte.
Cei trei
judecători, care au fost inundați de un val de amenințări cu moartea, au avut
nevoie de gărzi de corp pentru a-i păzi după enunțarea verdictului. Dar, deși
sentința se aștepta să fie dată în decurs de câteva zile, completul de judecată
se pare că nu s-a grăbit să închidă cazul.
Comandantul batalionului
lui Azaria, Guy Hazot, l-a abordat în secret pe tatăl acestuia, oferindu-i un
tratament blând dacă fiul său își exprimă regretul pentru acțiunile sale și
promite să nu facă apel. Charlie Azaria a înregistrat conversația.
Potrivit ziarului Jerusalem Post, mișcarea încercată de
Hazot era menită să „pună capăt bătăilor de cap din relația cu publicul și
divizărilor sociale pe care le-a creat acest caz în interiorul armatei și în întreaga
țară.”
Acțiunile lui Hazot
au stârnit întrebări serioase în legătură cu independența tribunalelor
militare, a spus Nadeem Shehadeh, un avocat al centrului Adalah, un grup pentru drepturile juridice din Israel. „Nu am
auzit niciodată de un caz în care comandanții armatei să treacă peste
autoritatea juridică pentru a oferi acuzatului o înțelegere privind verdictul. Nu
este deloc în regulă.”
Azaria are acum
diferite opțiuni pentru a evita sau a minimaliza timpul petrecut în închisoare.
Ar putea solicita șefului comandamentului central al armatei să îi reducă
sentința. Dar, cel mai probabil, va face apel. Avocații lui au spus că vor
susține că verdictul ce l-a desemnat vinovat a fost influențat de declarațiile
de anul trecut ale fostului ministru al apărării Moshe Yaalon și ale comandanților
armatei că există o dovadă clară că Azaria l-a împușcat pe Sharif.
Dacă nu va avea
succes în acest fel, Azaria poate cere grațierea de la șeful de stat major al
armatei, Gadi Eisenkot. Dacă acesta refuză, opțiunea finală a lui Azaria este
de a înainta o cerere pentru o grațiere prezidențială.
Potrivit sondajelor,
în jur de 70% dintre evreii israelieni susțin iertarea completă și imediată a
soldatului.
Nu va fi nimic
excepțional dacă Azaria va fi grațiat. Pur și simplu va fi cel mai recent din șirul
lung al oficialilor israelieni însărcinați cu securitatea care au ucis
palestinieni, crimele lor sunt demonstrabile, dar au fost exonerați de un
sistem care tratează asemenea omoruri cu impunitate, a subliniat Zahalka.
În poate cel mai
notoriu caz de acest gen, cunoscut sub numele de afacerea Autobuzului 300, mai
mulți oficiali de securitate au fost iertați după ce au fost condamnați de a fi
ucis 2 palestinieni în 1984. Ofițerii au strivit capetele celor doi cu pietre,
după ce aceștia fuseseră arestați pentru că au deturnat un autobuz.
După grațierea lor,
unul dintre ei, Ehud Yatom, a ajuns să ocupe o funcție în parlamentul
israelian. În 2001, prim-ministrul de atunci, Ariel Sharon, l-a numit
consilierul său antitero, până când tribunalul a respins decizia.
Mai adesea însă,
soldații nu ajung în fața instanței, chiar dacă există dovezi copleșitoare că
au comis crime, spune Shehadeh. „Vedem multe cazuri ca cel al lui Azaria, în
care soldații rănesc sau omoară palestinieni la punctele de control, dar nu pățesc
nimic. În cazul lui Azaria, acesta a fost filmat, așa că nu a existat o altă
opțiune în afară de aceea de a-l acuza.”
De fapt, Azaria este
primul soldat care este dat în judecată din 2004 încoace, când Taysir Hayb, un
lunetist beduin, a ucis un activist britanic pe nume Tom Hurndall în Gaza. Hayb
a fost condamnat la 8 ani de închisoare din care a făcut 6 și jumătate.
De obicei, atunci
când armata nu are încotro și trebuie să pună sub acuzare, au remarcat
grupurile pentru drepturile omului, procedurile sunt tărăgănate și înțelegerile
sunt aranjate așa încât să scutească soldații de a fi judecați pentru fărădelegi
mai serioase.
Luna trecută, lui Ben
Dery, un comandant al poliției de frontieră, i s-a redus acuzația inițială de ucidere
din culpă la cea de folosire neglijentă a armei. Dery a fost filmat în timp ce împușca
un palestinian de 17 ani, Nadim Nuwara, în timpul unui protest din Cisiordania
în 2014, chiar dacă nu reprezenta niciun pericol. Trei alți palestinieni au
fost loviți de muniție adevărată, dintre care unul a murit din cauza rănilor.
Acuzarea a acceptat
ceea ce a susținut Dery, și anume că și-a încărcat din greșeală arma cu muniție
adevărată, când de fapt intenționase să tragă cu glonț de cauciuc. Familia lui
Nuwara a numit înțelegerea o „șmecherie” și „o pată rușinoasă pe obrazul
sistemului juridic israelian.”
Zahalka a spus: „Nu
va exista niciodată justiție reală pentru palestinieni în tribunalele
israeliene. Adresa corectă trebuie făcută către Curtea Internațională de Justiție,
unde israelienii trebuie dați în judecată pentru crime de război.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu