Haneen Zoabi
de Harriet
Sherwood
Haneen Zoabi, unul
dintre cei 14 membri palestinieni cetățeni ai Israelului din parlamentul
israelian dintr-un total de 120, a fost admonestată, înghiontită și suspendată din
Knesset. „M-am obișnuit cu [abuzurile], spune ea. „Parțial se întâmplă din
cauză că sunt femeie. [Pentru unii] este normal să fie furioși pe o femeie care
nu se comportă așa cum lumea se așteaptă de la ea.”
Zoabi s-a aflat de
mult în fața riscului expulzării. Potrivit unei legi adoptate vara trecută, un
membru al parlamentului poate fi dat afară pentru „incitare la rasism” sau
pentru „susținerea luptei armate” dacă 90 din cei 120 de membri ai Knessetului
sunt de acord. Grupurile pentru drepturile civile spun că legea este îndreptată
către membrii palestinieni ai parlamentului, într-o încercare de a-i reduce la
tăcere. Isaac Herzog, liderul partidului laburist israelian a descris
legislația ca pe o „pată întunecată pe chipul Israelului.” Zoabi a numit-o
tentativă de „asasinare politică.”
„Suntem membri ai
parlamentului. Nu aruncăm cu pietre, nu facem parte din nicio rezistență armată.
Noi vorbim, asta facem. Iar Israelul a criminalizat asta.” Zoabi, în vârstă de
47 de ani, a fost prima femeie palestiniancă din Israel care a fost aleasă în
parlament când a câștigat un loc în 2009. Aproximativ 20% dintre cetățenii
Israelului sunt palestinieni, care teoretic au drepturi egale dar se confruntă
cu discriminarea instituționalizată – de exemplu în finanțarea școlilor (care
sunt segregate între evrei și palestinieni) sau în sfera locurilor de muncă din
sectorul public. Haneen Zoabi a crescut în Nazareth, unde locuiește și acum, într-un
apartament din casa părinților și a studiat filosofia la universitatea din
Haifa – unul dintre puținele orașe mixte ale Israelului.
Notorietatea sa a
fost declanșată de participarea la o acțiune a unei flotile de nave ce încerca
să spargă blocada din Gaza în mai 2010. Flotila a fost interceptată de forțele
israeliene și nouă activiști pro-palestinieni au fost uciși. Zoabi, care se
afla la bordul navei principale, Mavi Marmara, a văzut cu ochii ei întreaga
violență.
Furoarea rezultată nu
i-a diminuat devotamentul față de activism. În această lună, ea și alți politicieni
palestinieni-israelieni au protestat în satul beduin Umm al-Hiran din deșertul
Neghev împotriva deciziei guvernului de a demola o parte a satului pentru a face
loc unui nou oraș evreiesc. Un bărbat beduin a fost împușcat mortal de poliția
israeliană și un polițist a murit după ce a fost lovit de o mașină. Zoabi și
colegii ei înfruntă acum solicitări de a fi investigați pentru incitare. „Ce se
întâmplă la Umm al-Hiran este expulzare, apartheid, colonialism”, spune ea. „Palestinienii
sunt expulzați politic din Knesset și expulzați fizic din Neghev.”
Israelul, spune ea,
vrea „să închidă dosarul” cererii palestiniene pentru un stat. Benjamin Netanyahu,
prim-ministrul israelian, „schimbă paradigma de la gestionarea crizei la soluționarea
crizei – dar [soluția sa] este una unilaterală, în interesul Israelului. Ceva s-a
schimbat în mințile israelienilor: palestinienii au încetat să mai existe. Zidurile
nu sunt doar fizice, ci și psihologice.”
Această mentalitate
este consolidată de noul președinte american, adaugă ea. ”Donald Trump poate
părea bizar și unic pentru majoritatea lumii, dar nu pentru Israel. Genul său
de populism [și] tipul său de discurs violent sunt modelele dominante în
Israel. Israelul este singura țară care nu se teme și nu este șocată de Trump. Dimpotrivă,
Netanyahu și Trump reprezintă același model.”
Dacă Trump dă curs
promisiunii sale de a muta ambasada Statelor Unite la Ierusalim, semnificând
susținerea pretenției Israelului că Ierusalimul este „capitala sa eternă și
nedivizată”, va exista „o reacție puternică” adaugă Zoabi.
Zoabi spune că măsura
lui Trump ce le interzice oamenilor din anumite țări musulmane să intre în
Statele Unite este o oficializare periculoasă a islamofobiei. „Ura aceasta nu
este nouă, face parte din cultură, dar acum a fost transformată în politică. Devine
normal să poți vorbi cu ură despre musulmani fără să simți nicio rușine.”
I-ar plăcea să vadă
o mișcare populară a drepturilor civile, cu palestinieni ieșind în stradă, cu
afaceri închizându-se și cu Autoritatea Palestiniană dizolvându-se pentru a
forța Israelul să își asume responsabilitatea „ca forță ocupatoare.” Dar și comunitatea
internațională – Europa și mai ales Marea Britanie – trebuie să acționeze, mai
spune ea; Israelul nu ar trebui să poată extinde coloniile în Cisiordania și în
Ierusalimul de Est cu impunitate. „Dacă încalci legea internațională ar trebui
să plătești pentru asta.” Zoabi și-ar dori să vadă guvernele sancționând și
boicotând Israelul – „Vă puteți imagina un protest mai non-violent decât un
boicot?”
În comunitatea ei,
spune ea, nu mai este „împotriva normelor ca [femeile] să fie lideri activi în
luptele politice. Acest lucru nu este neobișnuit. În societatea palestiniană,
sunt mai multe femei decât bărbați care au calificări academice. Vezi tot mai
des femei independente, alegând să își continue cariera, amânând măritișul sau
nemăritându-se, având mai puțini copii. Nu este o societate conservatoare într-un
mod stereotipic.” Zoabi a făcut campanii împotriva unor chestiuni ca poligamia,
violența domestică și împotriva așa-numitelor „crime de onoare.” „Am avut
patru demonstrații anul trecut, care au fost foarte susținute. Nu reprezint o
opinie marginală asupra acestor lucruri, mă aflu în consens cu multă lume.”
Zoabi speră că este
un model pentru tinerele femei palestiniene: „Ar trebui să lupți pentru
lucrurile în care crezi. Dacă nu obții rezultate directe chiar acum, nu
înseamnă că nu există un rezultat. Poate nu pentru tine, dar pentru o altă
generație.”
Luna trecută, Zoabi
a participat la un protest al femeilor membre ale parlamentului după ce două
consiliere au fost date afară pentru că nu s-au îmbrăcat suficient de „modest.”
Codul vestimentar a devenit mai relaxat, ca urmare. „A fost așa prostesc – dar uneori
te simți cu adevărat puternic” spune ea. „Dar mi-aș dori ca Knessetului să îi
pese la fel de mult de libertate precum îi pasă de felul în care se îmbracă
femeile.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu