vineri, februarie 10, 2017

Imaginați-vi-l pe Netanyahu arestat la Londra



Prim-ministrul Benjamin Netanyahu pe strada Downing nr. 10 din Londra


de Gideon Levy

Luni, săptămâna aceasta, zarurile au fost aruncate. Israelul a fost declarat al doilea stat al apartheidului.

În Londra, la amiază, Netanyahu a refuzat să susțină soluția celor două state, marcând astfel sfârșitul acestei strategii. În acea seară, parlamentul israelian a aprobat legea confiscării pământului, indicând instalarea noului regim.

Israelul a obținut ce a dorit și este limpede ca lumina zilei: un singur stat, de la marea Mediterană la râul Iordan și regimul acestuia – apartheidul. Două popoare, unul din ele superior. Scuipatul în ochi nu mai poate fi numit ploaie. Acest scuipat necesită un răspuns și răspunsul trebuie să fie acțiunea.

E bine că Germania lansează o denunțare și că Uniunea Zionistă votează împotriva acestei legi. Și răspunsul Theresei May și al Federicăi Mogherini este încurajator. Dar nu mai e suficient. Gata cu vorbele goale, ajunge cu promisiunile deșarte. Sfârșit. Această escrocherie trebuie oprită și va fi oprită numai prin acțiune. Niciun fel de exprimare a dezacordului nu va realiza nimic; Israelul atacă și cuvintele nu îi vor opri strechea, mai ales dacă Washingtonul continuă să aplaude, să facă cu ochiul sau să tacă.

Nici măcar Curtea Supremă de Justiție nu va mai servi pe post de analgezic național. Dreapta va găsi o cale ocolitoare.

E greu de crezut că severitatea legislației a fost asimilată complet în Israel. De acum înainte este legal să furi de la arabi. Momentan doar pământ și doar din teritoriile ocupate. Dar nu există motiv pentru care legea să se oprească aici. De ce să fie permisibil să furi pământ și nu mașini, bijuterii sau bani? Care este diferența? De ce este permis să ucizi doar arabi în Cisiordania? Pentru că sunt sub-oameni. Și Israelul cască.

Lumea, care nu este expusă mecanismelor de spălare a creierului de aici, înțelege semnificația legii – sfârșitul democrației evreiești, nici mai mult nici mai puțin. Ultima oară când un regim a segregat un popor de celălalt și o rasă de o alta, lumea a știut cum să-l trateze. Și guvernarea albă din Africa de Sud a avut o grămadă de scuze și explicații, și legate de religie și de securitate, dar lumea nu i-a înghițit minciunile. Nu trebuie să le înghită nici în cazul acesta. Este datoria lumii, nu privilegiul ei, de a acționa. Nu trebuie să aștepte anexarea. Un alt stat al apartheidului s-a ridicat în secolul 21 – nu orice stat, ci lumina ochilor lumii – și lumea nu face nimic?

Uniunea Europeană a anulat un summit cu Israelul. Mișcarea BDS a înregistrat câteva succese, mai ales în domeniul conștientizării. Nu e suficient. Cum reacționează un justițiar când vede că este comisă o crimă? Speră ca criminalul să fie adus în fața judecății. Verdictul în cazul noului regim poate fi dat de un singur tribunal – Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Acesta este rolul acestui tribunal. Aceasta este datoria sa. Acesta este locul în care trebuie aduși vinovații pentru a fi judecați. În spatele crimei se află criminali. Ce altceva ar fi putut să însemne vorbele secretarului general al U.N., Antonio Guterres, când a declarat că noua lege va avea „consecințe juridice serioase pentru Israel”?

Ceea ce sună ca un vis sau un coșmar poate și trebuie să fie inițiat acolo. Imaginați-vi-l pe Netanyahu arestat în Londra (și dorindu-și să fie încă acasă, investigat pentru trabucuri); pe Avigdor Lieberman extrădat de la Minsk; pe Naftali Bennett tremurând în închisoarea federală; pe îngâmfatul consul din New York pierzându-și imunitatea și pe generalul armatei nedecolând cu avionul său în Franța. Imaginați-vi-i pe toți lăudăroșii de dreapta, care acum se simt de parcă lumea ar fi în buzunarul lor, neîndrăznind să parcurgă aeroportul Ben-Gurion.

Nu va exista vreo exultare față de ghinionul lor. Dar există o dorință de dreptate. Cei care au instalat un regim strigător la cer de rasist trebuie să fie găsiți vinovați și trebuie să plătească pentru faptele lor, inclusiv personal. Numai teama de furia lumii va opri dreapta să mai adopte și alte legi rasiste. Numai teama de furia lumii va reda Israelul în sânul familiei națiunilor.

Aripa de dreapta va susține că a cere lumii să acționeze „nu este democratic” și va fi greu de găsit o glumă mai bună. Va susține că „majoritatea este cea care contează” și va fi greu de găsit o glumă mai tristă. Numai Haga îi va arăta cât de mult se înșală. Numai Haga o va opri. Și încă mai este un drum lung până să ajungem acolo.


Niciun comentariu: