Toți israelienii care rup tăcerea în legătură cu ocupația
și celelalte crime își fac datoria patriotică, umană și morală. De aceea
liderul partidului Yesh Atid se teme atât de mult de ei.
de Gideon Levy
Liderul Yesh Atid, Yair Lapid. Foto: Ofer Vaknin
Discuția despre
ocupație poate fi purtată doar peste hotare. O asemenea dezbatere presupune
existența unei societăți democratice libere în care oamenii știu ceea ce se
petrece. Deci, un asemenea dialog nu poate avea loc în Israel, așa cum nu poate
avea loc un dialog despre yazidiți în Irak sau despre homosexuali în Rusia.
Sub guvernarea
israeliană trăiesc două societăți incapabile să discute despre ocupație. Există
societatea evreiască ce trăiește în negare și reprimare, neștiind nimic și nedorind
să știe; și există societatea palestiniană care știe totul dar care nu are
niciun drept.
Într-o situație în
care o societate are puterea de a influența dar nu recunoaște realitatea, iar
cealaltă societate o cunoaște dar nimeni nu-i cere părerea, este imperativ ca
discuția să se poarte în afara țării, pentru ca lumea să afle cum arată
ocupația israeliană și ce crime comite acest regim. Altfel nu se pot opri
aceste lucruri.
Argumentul că
acesta este un demers nedemocratic este una dintre cele mai ipocrite și mai
neobrăzate declarații făcute în Israel. Acest argument susține că ocupația este
democrație și că expunerea crimelor sale în fața lumii este un act
anti-democratic. Nu există limită a ipocriziei și a nerușinării.
Yair Lapid, liderul
partidului Yesh Atid, vrea și el să tranșeze problema acasă, așa cum se proceda
la curtea dinastiei hasidice Ger, așa cum se obișnuia odată în chibuțuri și așa
cum procedează Mafia.
Dacă noi nu vorbim
despre asta, atunci lumea cum va afla? Și dacă lumea nu va afla, atunci cum i
se va pune capăt?
„Breaking the Silence nu este interesată
să influențeze societatea israeliană din interiorul ei, ci preferă să ne
calomnieze în străinătate” scria Lapid pe pagina de Facebook, ulterior retractând o bucată marginală a postării.
Pentru el, ediția în
limba engleză a publicației Haaretz
este complice la crima de defăimare. Yair McCarthy duce un război total împotriva
ediției în limba engleză.
Activiștii organizației Breaking the Silence țin pancarte pe care scrie „Așa arată ocupația” la un miting din Tel Aviv. Foto: Moti Milrod
Soldații și
veteranii din organizația Breaking the
Silence au datoria de a spune tuturor și Haaretz are datoria de a comunica tuturor – în Israel și mai ales în
afara sa. Crimele ocupației trebuie spuse tuturor. Lucrurile nu pot fi
rezolvate „acasă” deoarece acasă există un sistem de igienizare a crimelor și
de spălare a creierelor care atinge cote noi – nu doar că nu există crime, nu
există nici ocupație. Nu poți avea o discuție cu oameni rupți de realitate și
realitatea este că omorurile săvârșite de regimul de ocupație sunt terifiante
și se agravează.
Lumea trebuie să
afle de fiecare execuție și de fiecare act de pedeapsă colectivă. Lumea trebuie
să afle de pedeapsa cu restricția apei, care este strigătoare la cer. Lumea trebuie
să știe despre arestările în masă – 4.800 de oameni au fost arestați în ultimul
val de violențe, dintre care 1.400 copii. În cea de-a Doua Intifadă 80.000 de
palestinieni au fost închiși și au fost emise 24.000 de ordine de întemnițare
fără proces a zeci de mii de oameni.
Să nu spunem lumii
despre asta? Dar cui putem spune? Israelienilor care văd în fiecare palestinian
un terorist și fiecare terorist ca pe cineva care trebuie să moară? Să nu
spunem lumii că aproape un milion de palestinieni au fost închiși de către
Israel de la începutul ocupației? Să nu spunem că 60 de politicieni palestinieni
au fost arestați într-o țară care susține că nu face arestări în baza
convingerilor politice?
Și este o țară unde
oamenii sunt răpiți din paturile lor în fiecare noapte, fără hotărâre judecătorească
și de cele mai multe ori fără niciun motiv.
Deci, dacă nu vorbim despre asta, lumea cum va afla? Și dacă lumea nu va
afla, cum vom pune capăt acestor lucruri?
Invazia Ucrainei de
către Rusia nu era o problemă internă rusească, nici apartheidul din Africa de
Sud nu era o problemă internă africană, oponenții acestuia au înconjurat
planeta să vorbească lumii despre crimele sale. A răspândi informația este
felul în care facem comunitatea internațională să se implice, ceea ce uneori
este singurul mijloc, singurul lucru care poate fi făcut.
Toți oamenii care
sparg tăcerea în Israel își fac datoria patriotică, umană și morală. Lapid știe
că Breaking the Silence și Haaretz nu ar exista dacă nu ar spune
adevărul. Toți cei asemenea lui Lapid știu că aceste rapoarte sunt adevărate;
de aceea se tem atât de mult de ele și de aceea luptă împotriva lor cu atâta
înverșunare.
Dar măcar o
realizare modestă a fost făcută. Simplul fapt că știm că ceva arde sub tălpile
lui Lapid și ale celor ca el sau mai bine spus deasupra capetelor lor, ne dă un
strop de speranță.
Gideon Levy, corespondent Haaretz
Articolul poate fi citit în original aici: http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.729825
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu