de Gideon Levy
Împărțiți între condescendență
și bucurie malițioasă camuflată față de dezastrul cu care se confruntă Europa,
politicienii israelieni distorsionează diferențele fundamentale dintre un anume
tip de terorism și un altul.
Distorsionarea nu
este întâmplătoare; este menită să slujească narațiunii. Israelienii care nu
văd diferența între palestinieni și arabi, arabi și musulmani, terorism și
islam, Hamas și Hezbollah și între ultimele două și ISIS și Al-Qaeda, vor privi
distincția între diferitele tipuri de terorism ca pe o erezie. Pentru ei,
terorismul e terorism.
Terorismul este
într-adevăr terorism, în sensul că este brutal și ucide și vizează deopotrivă
oameni nevinovați. Dar terorismul are diverse culori și nuanțe și trebuie să
facem diferența între ele.
În prima categorie
intră terorismul de tip ISIS. Nu se poate găsi vreo justificare pentru acesta,
nici pentru scopurile sale sau pentru mijloacele folosite. Este menit să impună
ideologia ISIS prin forță și intimidare. Nu va fi niciodată satisfăcut și nu va
accepta niciodată un compromis.
A doua categorie, „terorismul”
palestinian, este criminal prin metodele sale dar justificat prin natura
cauzei. Nu există nicio legătură între omul care a săvârșit atentatul sinucigaș
din Bruxelles sau din Paris și tinerii care înjunghie israelieni la Poarta
Damascului din Ierusalim. O mie de discursuri susținute de Benjamin Netanyahu
în fața AIPAC nu vor deruta oamenii cumsecade. Rezistența palestiniană armată
catalogată drept terorism este resursa celor care nu au alternativă, unealta
celui slab pentru a-și atinge mai mult decât justificatele obiective.
Este adevărat că și
acest tip de terorism rănește în mod brutal oameni nevinovați. Metodele sale
sunt similare. Palestinienii atacau avioane când Osama Bin Laden încă era
student la management la Universitatea Abdulaziz din Jeddah și terorismul
sinucigaș palestinian a precedat ISIS-ul. Dar toate aceste lucruri nu pot masca
diferența: scopurile Daesh sunt nebune, cele ale palestinienilor sunt
justificate.
Ce i-ați spune unui
tânăr din Gaza care cântărește dacă să se alăture mișcării de rezistență? Are
vreun scop viața sa și are vreo șansă la un viitor dacă el și colegii lui își
pleacă docil capetele în fața asupritorilor și a temnicerilor lor? Este
cineva, în Israel sau în restul lumii, care și-ar aduce aminte de existența lor
dacă nu ar exista rezistența violentă catalogată drept terorism? Și frații lor
din Cisiordania - poate că violența nu
le-a adus mari realizări, dar măcar a făcut ca lumea să conștientizeze
problema.
Hai să fim sinceri:
dacă palestinienii nu ar fi deturnat avioane în anii 70, ar fi aflat cineva din
lumea asta despre dezastrul pe care îl trăiesc? Ar fi fost cineva interesat de
soarta lor? E adevărat, nu s-a rezolvat nimic de atunci încoace, dar acest
lucru este în ciuda recurgerii disperate la violență, nu din cauza ei.
Israelul le-a dat
palestinienilor și lumii arabe o lecție fatidică – înțelege doar prin forță.
Numai forța a făcut ca Israelul să returneze Sinaiul, numai forța a făcut să
aibă loc acordurile de la Oslo, numai prin forță se va rezolva problema
palestinienilor. Această forță, în cazul oamenilor care nu dispun de armată sau
forță aeriană, este teroarea, sau dacă vreți, terorismul.
Primii 20 de ani de
ocupație, timp în care a existat puțină violență, au decurs relativ liniștiți,
așa că nimeni nu s-a deranjat să le acorde palestinienilor măcar o mică parte
din drepturile lor. Violența este cea care le trece drepturile în agendă.
Datorită primei Intifada s-a ajuns la acordurile Oslo.
A doua Intifadă,
care a fost mai brutală, a adus dezastrul asupra lor – au pierdut o parte din
simpatia lumii și o parte din simpatia îndreptată înspre ei în Israel. Dar
teroarea a fost și a rămas singura lor armă. Alta nu au. Chiar dacă și-ar
distruge tot arsenalul ponosit de arme și ar jura să calce pe urmele lui
Mahatma Ganghi, nu ar avea altă șansă de a obține ceea ce este al lor, fără
violență.
Iar în a treia
categorie intră terorismul exercitat de către state. De către Israel, de exemplu.
Genocidul oamenilor nevinovați, ca cel din Gaza și din Liban nu este considerat
terorism, pentru că nu este comis de către musulmani sălbatici sau sinucigași
șiiți, ci de tehnologie militară americană de ultimă oră plasată în mâinile
tinerilor israelieni spălați pe creier de o ideologie criminală. Dar și acesta
este tot terorism, chiar dacă de un alt tip.
Gideon Levy este corespondent Haaretz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu