de Stan Friedman
BETLEEM,
CISIORDANIA – Mulți creștini palestinieni se simt răniți, chiar trădați de către
evanghelicii americani care își oferă sprijinul Israelului fără a se gândi la
suferința surorilor și fraților lor arabi întru Hristos.
„Pentru prea mulți
evanghelici americani suntem irelevanți”, se plânge Yohanna Katanacho, teolog, decanul
Colegiului Evanghelic din Nazareth. Sau, adaugă el, îi consideră pe toți
palestinienii teroriști.
Katanacho a spus că
și-ar dori ca evanghelicii americani să realizeze că fac parte dintr-unul și
același trup cu palestinienii creștini și să-și amintească vorbele apostolului
Pavel în 1 Corinteni 12:26 – „ Și dacă un mădular suferă, toate mădularele
suferă împreună” – precum și de povața acestuia din Romani 12:15, „Bucurați-vă
cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng”.
Pentru Katanacho și
ceilalți creștini palestinieni, acest lucru înseamnă a ruga biserica americană să
le asculte punctele de vedere asupra conflictului ce face ravagii în zonă și să
o facă fără prejudecăți și fără precondiții. „Avem nevoie ca frații creștini să
ne asculte durerea noastră și a întreg poporului de pe acest pământ” spune Sami
Awad, fondatorul și directorul trustului Holy Land, o organizație nonprofit din
Betleem care caută să clădească pacea prin non-violență.
Biserica
Evanghelică a Legământului (Evangelical Covenant Church - ECC) și congregațiile
individuale au ascultat ceva mai mult în ultima vreme. Dezvoltă relații mai
strânse cu organizațiile creștine palestiniene care sunt dedicate reconcilierii
și cu instituțiile educaționale teologice cum ar fi Bethlehem Bible College
(BBC) și NEC.
Organizația Covenant
World Relief a ajutat sponsorizând cea mai recentă conferință ”Christ at the
Checkpoint Conference”(„Hristos la punctul de control”) mai spre începutul
anului. Este o întâlnire bianuală care se concentrează asupra reconcilierii în
zonă.
Președintele BBC
Jack Sara a spus „Suntem onorați de cooperarea tot mai strânsă și de parteneriatul
cu Biserica Evanghelică, prin sprijinul, ocrotirea și împărțirea cunoașterii”.
Însă astfel de
parteneriate sunt prea rare, mărturisesc creștinii palestinieni. Mai ales în
SUA, mulți evangheliști împărtășesc viziunea teologică potrivit căreia Dumnezeu
a promis că evreii vor reveni pe Pământul Sfânt și că întemeierea statului
Israel în 1948 îndeplinește o profeție biblică. Această credință este stoarsă
până la ultima picătură în sfera seculară atunci când politicienii, susținuți
de evangheliști și de alte segmente ale societății declară că sprijină sută la
sută Israelul.
„Aș spune că folosirea
credințelor politice și teologice pentru a filtra vocile palestiniene, pentru
a-mi filtra durerea mea și plânsetul meu este cea mai mare provocare și cel mai
mare pericol cu care ne confruntăm.” „A nu asculta aceste
plânsete și voci”, spune Sara, este a uita că „Dumnezeu iubește poporul meu,
poporul palestinian.”
Un studiu recent efectuat de Pew Research dezvăluie prăpastia uriașă
dintre evanghelicii americani și cei palestinieni. Aproape 80% dintre creștinii
născuți în Israel sau în Ierusalimul de Est cred că existența și expansiunea
coloniilor evreiești sunt dăunătoare relațiilor israeliano-palestiniene și 86%
dintre ei consideră că Statele Unite sprijină prea mult Israelul. Același studiu
arată că 50% dintre israelieni vor ca toți palestinienii să fie expulzați din
Israel. Prin contrast, un sondaj din 2013 a relevat că doar 12% dintre
evangheliștii albi din SUA și 16% dintre protestanții de culoare cred că
America sprijină prea mult Israelul.
„Lumea mea a
devenit o lume a urii și a morții” spune Katanacho. „Trăiesc într-o societate
care nu dorește ca locuitorii săi să fie palestinieni.”
Yohana Katanacho, teolog, decanul
Colegiului Evanghelic din Nazareth.
Katanacho și alți
evangheliști palestinieni vorbesc adesea împotriva violenței din regiune și se
plâng că aproape de fiecare dată numai opiniile pro-israeliene se fac auzite. De
exemplu, evreii și mulți evangheliști americani sărbătoresc ziua de 14 mai,
ziua în care în 1948 Israelul a fost declarat stat. Însă palestinienii –
inclusiv cei creștini – numesc acea zi Nakba (catastrofă).
Pentru ei
catastrofa continuă. Palestinienii creștini își doresc ca evangheliștii
americani să afle nedreptățile cu care se confruntă ei zi de zi. Nu beneficiază
de aceleași drepturi ca israelienii non-arabi și până și turiștii americani au
mai multe drepturi decât ei. Restricțiile de deplasare, de exemplu, îi
împiedică pe mulți palestinieni să viziteze câteva dintre cele mai sfinte
locuri creștine. Mulți dintre ei nu le-au văzut niciodată, deși trăiesc acolo.
Iar apoi este
zidul.
Israelul a înălțat
un zid ce se întinde pe aproximativ 75% din Cisiordania și restul se află în
construcție. Pe cele mai multe porțiuni este îmbrăcat în sârmă ghimpată dar în
alte locuri, de exemplu în Betleem, este făcut din beton compact și atinge o
înălțime de aproape 8 metri, dublu față de Zidul Berlinului. În fiecare zi,
acei palestinieni care au permis de muncă în Israel trebuie să se deplaseze
printr-o serie de puncte de control pentru a merge și a se întoarce de la
serviciu. Procesul acesta poate dura câteva ore bune în fiecare dimineață și
seară. Mulți palestinieni nu își pot vizita membrii familiei care locuiesc de cealaltă
parte a zidului.
Organizații internaționale,
ca de exemplu Națiunile Unite au criticat Israelul pentru ridicarea acestui zid
și mai ales pentru însușirea ilegală de și mai mult teren pentru a-l construi. Pentru
israelieni este „zidul de securitate”; pentru palestinieni este „zidul de
separație”.
Coloniștii evrei
i-au expulzat forțat pe palestinieni de pe pământurile lor, pământuri pe care
ei și familiile lor trăiau acolo de secole. Mii de hectare de livezi au fost
distruse și afaceri locale odată cu ele. În Hebron, plase metalice de sârmă au
fost întinse între clădiri de fiecare parte a piețelor deoarece coloniștii
aruncă gunoaie și excremente în piețe. Forțele de ordine israeliene îi
protejează pe coloniști.
Un soldat al IDF a
spus că ultraortodocșii coloniști „ar vrea să omorâm toți palestinienii.”
„Există un dublu
standard când vine vorba de realitatea contemporană”, a declarat Munther Isaac,
vicar în cadrul Bisericii Evanghelice Luterane a Iordaniei și a Pământului Sfânt
(ELCJHL) și decan al BBC în timpul conferinței „Hristos la punctul de control”
din martie. „Aproape de fiecare dată când vorbesc unui grup de evangheliști vestici
sunt întrebat „Recunoașteți dreptul Israelului de a exista?”. Mi se pare
halucinant cum mi se cere mie – celui ocupat – să recunosc dreptul la existență
al ocupatorului meu. Cum rămâne cu dreptul meu de a exista? Îmi recunoaște mie
Israelul acest drept? Voi, din postura de creștini care apărați Israelul, îmi
recunoașteți dreptul de a exista și dreptul la libertate și autodeterminare?”
Evanghelicii palestinieni
spun că s-au săturat să trebuiască să se justifice în permanență. „Tot timpul trebuie să demonstrăm că nu
suntem teroriști”, spune Dina Katanacho, directoarea Societății Biblice
Arabo-Israeliene și soția lui Yohanna. „Nu sunt terorist. Nu trebuie să-ți fie
frică de mine. De ce trebuie să spun asta în fiecare zi?”
Palestinienii creștini
reprezintă mai puțin de 2% din populația Israelului și a Cisiordaniei. Israelul
îi consideră pe toți palestinienii arabi și îi tratează ca pe dușmanul său, a
mai spus Dina. „Suntem o minoritate dintr-o minoritate dintr-o minoritate” se
plânge ea. Nu se așteaptă ca toată lumea să fie de acord cu ea, dar, la fel ca
toată lumea, își dorește să fie auzită. Face referire la Declarația de la
Larnaca, un acord între creștinii palestinieni și evreii mesianici de a se
respecta și a se implica reciproc în mod pozitiv în ciuda marilor diferențe între
narativele și teologiile lor. La baza acestei înțelegeri stă credința că toți
împărtășesc unitatea întru Hristos.
Mulți evrei
mesianici cred că întoarcerea evreilor pe pământul acesta și întemeierea
statului Israel reprezintă un semn al loialității lui Dumnezeu și că Israelul
trebuie să controleze teritoriile pentru a-și păstra siguranța și a preveni
agresiunile viitoare.
Însă, potrivit Declarației,
„Mulți creștini palestinieni privesc prezența bisericii creștine pe pământul
lor ca o mărturie a iubirii lui Dumnezeu și întemeierea statului Israel ca pe o
catastrofă pentru poporul lor. Aceștia văd problema refugiaților palestinieni,
inegalitatea cu israelienii, ocupația permanentă și expansiunea coloniilor pe
pământ palestinian ca lucruri ilegale și incorecte. Ei consideră că ține de
supraviețuirea lor și astfel este datoria lor să opună rezistență acestor
nedreptăți prin mijloace pașnice, legale și non-violente.”
Declarația continuă
„În ciuda viziunilor noastre diferite, ne luăm angajamentul să ne ascultăm unii
pe alții, să învățăm unii de la alții și să contestăm narativa celuilalt
respectuos, să ne evaluăm în mod critic propria narativă și să colaborăm pentru
o narativă conciliantă, atotcuprinzătoare.”
Evangheliștii palestinieni
speră ca omologii lor din America să facă același lucru.
Articolul poate fi citit în original aici: http://covenantcompanion.com/2016/06/23/one-body/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu