de Gideon Levy
Ce au în comun
Siria și Israel? Nu multe, dar ambele au ministere de hasbara (eufemism pentru propagandă).
În Vest nu există așa ceva. În democrații nu există așa ceva. Dar noi în Israel
avem falafel și un minister al hasbarei, cunoscut drept ministerul diplomației
publice și al afacerilor diasporei. Președintele israelian, prim-ministrul,
membrii guvernului și ai Knessetului zboară peste tot în lume în misiuni
inutile de hasbara. Diplomații israelieni se ocupă de hasbara de dimineața până
seara.
De câte ori ați auzit
vreun diplomat străin în Israel care să explice cât de corectă este țara sa? Cine
l-ar asculta? De câte ori au venit miniștrii altor țări în Israel în misiuni de
hasbara? Ce rezultat ar fi avut? Lumea educată nu are nevoie de propagandă,
ceea ce noi în Israel numim hasbara. Peste tot în lume s-a înțeles că politica
unei țări poate fi cea mai bună și cea mai proastă propagandă. Imaginea unei
țări este determinată de către media, care comunică rapoarte, fotografii și
informații, nu de către propagandă, pe care nu o mai cumpără nimeni în lumea
modernă. Trebuie să fii nebun și primitiv să crezi că dacă avem hasbara, dacă
oamenii care vorbesc despre Israel își fac bine treaba, sunt niște
propagandiști șireți și oameni de PR experimentați, imaginea noastră pe
mapamond se va schimba iar lumea se va ridica în picioare aplaudându-ne. E o
risipă de timp și bani. În ziua în care Israelul își va schimba politica, nu va
mai avea nevoie de hasbara; până atunci, oricum este inutilă.
Fostul ambasador
Yohanan Meroz este cel care a inventat cuvântul „hasbarable”. Unele lucruri,
spunea el, nu erau „hasbarable”. Politica actuală a Israelului, de exemplu. Lumea
a văzut rachetele Qassam lovind Israelul și poate i-a condamnat pe
palestinieni. Apoi a văzut răspunsul dur al Israelului, mulți morți și răniți
în Gaza și s-a înfuriat și i-a compătimit pe oamenii din Gaza. Nicio hasbara nu
va schimba asta.
Lumea știe că este
o luptă între un Goliat israelian și un David palestinian și lumea ține cu cel
defavorizat. Lumea l-a auzit pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu vorbind
despre soluția celor două state și a căpătat speranță. Dar după ani de zile în
care nu s-a făcut nimic, ani de zile de vorbe goale, iluzii, condiții absurde
din partea Israelului și construcția a tot mai multor colonii, lumea a
condamnat Israelul. Nicio hasbara nu va schimba asta.
Hasbara nu va putea
să ascundă faptul de necontestat că Israelul este o putere colonizatoare asupritoare
de aproape cincizeci de ani. Nicio propagandă nu poate convinge oamenii de
bună-credință că noi avem dreptate câtă vreme milioane de palestinieni trăiesc
fără drepturi.
Nici victoriile
Israelului la tenis și la baschet nu vor schimba asta și nici supermodelele
sale. Președintele poate să înconjoare pământul ăsta de o mie de ori și nimic
nu se va schimba. „Domnul Hasbara”, așa cum mai este cunoscut premierul Netanyahu,
cu engleza sa americană elegantă este unul dintre cei mai criticați politicieni
din lume. Dacă acesta și-ar schimba politica nu ar mai avea nevoie de tertipuri
și artificii. Prin contrast, prim-ministrul palestinian Mahmoud Abbas, o
personalitate fără culoare și cu o engleză stricată, atrage mult mai multe
simpatie; predecesorul său, Yasser Arafat, a fost un idol.
Așa stau lucrurile
pe tărâmul celor spălați pe creier. Noi credem în hasbara pentru că
funcționează pentru noi. Cu marea majoritate a mass-mediei fiind
pro-guvernamentală, hasbara s-a dovedit deosebit de eficientă în Israel. Campaniile
de dezumanizare și demonizare a palestinienilor au sădit teamă și ură. Fluturarea
flăcării naționalismului și a patriotismului fals a semănat vânt și a cules
furtună.
Faptele sunt următoarele:
ocupația este ilegală, imorală și nedreaptă. Produce rezistență violentă care
până la urmă va fi acceptată cu înțelegere și chiar cu simpatie. Așa că, ajunge
cu hasbara, mai bine să avem niște politici juste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu