Nu vă lăsați
păcăliți de îndrăzneala fostului ministru al Apărării, ale cărui îndemnuri de
stabilire a unei „societăți-model” în Israel ignoră complet nenorocirile ocupației.
de Gideon Levy
Moshe Ya'alon Conferința anuală Herzliya, 16 iunie 2016. Credit: Moti Milrod
Dorința disperată de
înlăturare a prim-ministrului Benjamin Netanyahu și golul politic aproape total
din jurul acestuia îi orbește chiar și pe cei mai perspicace, până într-acolo
încât au ajuns să-l privească pe Moshe Ya’alon ca pe o opțiune politică promițătoare.
Istoria o fi
pardosită cu exemple de personalități lipsite de strălucire care au surprins pe
toată lumea și au generat revoluții, dar n-au fost niciodată atât de cenușii. O
fi plină istoria de conservatori care și-au revizuit concepțiile și au adus
schimbarea, dar Ya’alon nu a prezentat nici cel mai slab indiciu de așa ceva. Înainte
de a-l transforma în speranța de centru-stânga, am face bine să deschidem
ochii: Ya’alon nu va fi niciodată nici Charles de Gaulle, nici Ehud Barak.
Să privim puțin dincolo
de îndrăzneala incredibilă a atacului zgomotos al lui Ya’alon la adresa
prim-ministrului pe care l-a slujit cu loialitate lingușitoare până acum o
lună, când a fost demis. În toată vremea cât a fost ministru nu l-a criticat o
dată pe Netanyahu, cu excepția asasinatului din Hebron în care a fost implicat
un soldat israelian. Acum, deodată, avem „o conducere învrăjbitoare, ineptă,
instigatoare.” Și ce fel de conducere am avut până acum o lună, domnule
ex-ministru al Apărării? Unificatoare, ingenioasă și cumpătată?
În politică, ceea
ce vezi depinde de locul în care stai. Dar nu putem ignora promisiunea la care Ya’alon
lucrează să ne-o servească. Pentru că este falsă.
În discursul său așa-zis
fundamental în cadrul Conferinței Herzliya, joia aceasta, Ya’alon a spus,
într-adevăr, și câteva lucruri de netăgăduit, importante, admirabile despre rolul
conducerii, al democrației și al mass-mediei libere, despre instigarea la
violență împotriva minorităților și despre Curtea Supremă.
Ya’alon vrea o
conducere în fruntea unei „societăți-model.” E un lucru nobil. Potrivit lui Ya’alon,
o societate-model este una în care oamenii mănâncă cu gura închisă, se comportă
politicos, susțin democrația, respectă media, nu incită la violență și nu se
inflamează – și ignoră complet tot ce se întâmplă în curtea din spatele casei.
Falsul Mesia Ya’alon
își închipuie că o asemenea creatură există – se comportă corect în vitrina
magazinului și comite crime atunci când nu o vede nimeni. În față o democrație,
în spate dictatură; un stat de drept al cărui soldați și angajați execută
ființe umane; o cultură a detenției politice în masă fără proces de judecată; o
ocupație iluminată care are nevoie doar să fie stăpânită și administrată. Așa ceva
nu există și nici nu va exista.
Ya’alon nu e
singur. El reprezintă un număr mare de israelieni – probabil majoritatea – care
vor să creadă în existența unei asemenea prăjituri nereale care poate fi
mâncată dar rămâne întreagă. Ei vor să creadă că nu contează ce se întâmplă cu
ocupația, atâta vreme cât noi în Tel Aviv facem ceea ce e corect.
Ya’alon nu crede în
acorduri cu palestinienii. Nici măcar nu crede că e vreo nevoie deosebită de așa
ceva. Nu există un partener, probabil nu va exista niciodată și ce e în
neregulă cu asta? Există o ocupație și nu poate fi terminată. Care este
problema? Vom forma o societate-model cu tușe de ocupație și sadism.
Mai mult decât atât,
omul exemplar – un fost șef al Statului Major al armatei israeliene și ministru
al Apărării – este responsabil în mod direct pentru destul de multe acțiuni
care sunt fix ceea ce împiedică Israelul să devină o societate ideală. Nu va
exista niciodată o societate-model câtă vreme fundația acesteia este una
putredă – și nu există putreziciune mai mare ca putreziciunea ocupației. Nu
este nimic ideal în a strivi, alunga și oprima altă națiune; niciun plasture
sub forma apărării Curții Supreme nu va ascunde rănile țării apartheidului și
crimele de dincolo de Linia Verde. Nu va funcționa, Ya’alon.
Poate că Ya’alon se
află pe drumul cel bun. Poate într-o zi va înțelege toate lucrurile acestea. Poate
că într-acolo se îndreaptă, așa, în felul lui greoi și neîndemânatic. Poate că
și el va rupe tăcerea în momentul în care se va retrage de tot – așa cum au
făcut-o cei mai mulți dintre foștii generali. Poate că într-o zi va ajunge și
el la concluzia că Israelul trebuie să aleagă între o societate-model și o
societate cotropitoare. O a treia cale nu există.
Dar între timp, ne
induce în eroare și nu trebuie crezut. Între timp, răspândește promisiuni false
și nu trebuie să fim tentați de ele. Escrocii din tagma lui Ya’alon sunt cei
mai periculoși: ei sunt aceia care îngăduie Israelului să facă atât de mult rău
și să se simtă atât de bine făcându-l.
Articolul poate fi
citit în original aici: http://www.haaretz.com/opinion/.premium-1.725681
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu