de Asa Winstanley
Spuneam luna
trecută că Israelul se folosește de războiul din Siria pentru a-și întări
ocupația colonială a sud-vestului țării extinzând colonia ilegală Katzrin. Aflăm
acum că Israelul folosește și o tactică numită „greenwashing” în Înălțimile
Golan ocupate.
Colonia Katzrin a
fost construită pe ruinele satelor siriene Qasrin, Shqef și Sanawber, din
regiunea Înălțimilor Golan. Locuitorii lor erau nativi sirieni, expulzați în
1967 de armata israeliană invadatoare. Au fost forțați să-și lase casele și nu
li s-a mai permis niciodată să se întoarcă.
La puțin timp după
invadarea Siriei, Israelul a început să profite de situație construind colonii doar
pentru evrei, amplasate strategic, pe pământ sirian ocupat ilegal. În 1981,
Israelul a anexat oficial regiunea, sfidând legea internațională. Deși statul
israelian susține că Înălțimile Golan fac parte din Israel, Națiunile Unite și
legea internațională recunosc podișul Golan ca zonă siriană aflată sub ocupație
militară beligerantă.
După aproape 50 de
ani, ocupația militară colonială israeliană a Golanului continuă, dar sirienii
nu au renunțat niciodată la dreptul lor indiscutabil asupra regiunii. Deși ocuparea
Golanului s-a produs în același timp cu cea a Cisiordaniei și Gazei, tinde să
fie uitată.
Al-Marsad, un grup sirian pentru
drepturile omului din Golan, a scris luna aceasta o scrisoare Uniunii Europene
și Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, solicitându-le să ia măsuri
împotriva celor mai recente acțiuni israeliene. Grupul a atras atenția asupra
unui nou plan israelian de a mai confisca 25.000 de acri de teren sirian din jurul
satului Majdal Shams, unde încă mai locuiesc sirieni sub ocupație israeliană.
Israelul are de
gând să înconjoare satul pe două părți (nordul și vestul) cu așa-numitul „Parc
Național Hermon”, încorsetând satul și nelăsându-le cetățenilor sirieni altă
opțiune în afară de a construi case pentru familiile lor pe pământul agricol
din sud (în est se află linia acordului de încetare a focului cu Siria).
Mascarea unui
asemenea furt flagrant de pământ în spatele imaginii nevinovate a creării unui
„parc național” este o tactică israeliană colonială clasică, aplicată și
palestinienilor. „Greenwashing” este termenul folosit pentru a descrie
camuflarea practicilor nedrepte și ilegale și a ocupației colonialiste prin
crearea unei fațade „ecologice”.
Desemnarea unor
porțiuni de teren de către autoritățile israeliene ca „parcuri naționale”,
„proprietăți abandonate” sau „proprietăți pentru uz public sau militar” este o
tactică folosită cu regularitate pentru a împiedica expansiunea comunităților
siriene și palestiniene aflate sub ocupație sau pentru a confisca pământ pentru
construirea coloniilor.
Acum un an, New York Times și-a trimis în Golan redactorul-șef
de atunci al biroului de la Ierusalim, pe Jodi Rudoren, să scrie un articol
lingușitor până la leșin despre cât de minunate sunt de fapt ocupația și crimele
de război israeliene. Însă, în articol, aceasta a inserat un comentariu foarte
elocvent făcut de Naftali Bennett, ministrul educației din guvernul Netanyahu
din partea partidului rasist, de extremă-dreapta, Jewish Home: „Cred că avem
aici o oportunitate, o rară oportunitate și cred că este vital”, spunea acesta
vorbind despre contextul războiului ce face ravagii în Siria. „Dată fiind furtuna
în care ne aflăm și care poate continua pentru încă 5 sau 50 de ani, nimeni nu
știe, avem nevoie de niște constante și o constantă esențială este ca marele
munte al Golanului să fie israelian.”
Așa cum scriu de
câțiva ani, principalul scop strategic israelian cu privire la războiul din
Siria a fost să păstreze un război civil devastator cât mai mult cu putință,
pentru ca toate părțile „să sângereze” până sucombă. O Sirie slabă înseamnă un
Israel mai puternic; aceasta este logica dezgustător de cinică a israelienilor.
Din acest motiv Israelul i-a sprijinit pe luptătorii afiliați la Al-Qaeda din
Golan.
Dincolo de acest
scop strategic în sine, războiul din Siria îi oferă Israelului o perdea în
spatele căreia poate să își extindă ocupația colonialistă a Înălțimilor Golan. Comentariile
lui Bennett sunt tipic de oneste. Ca un criminal de război ce a fost implicat
direct în atrocitățile israeliene letale împotriva civililor libanezi și a
negociatorilor UN în războiul din 1996, Bennett declara în 2013: „Am omorât o
mulțime de arabi la viața mea – și n-am nicio problemă cu asta”.
Rudoren a raportat
că „planul de dezvoltare agresivă” ce implică 100.000 de noi coloniști
israelieni în Golan în următorii 5 ani este promovat de Bennett, „unul dintre
liderii israelieni care încearcă să profite de haosul din Siria pentru a
consolida ocupația israeliană a Golanului.”
Acest plan îl vedem
acum pus în aplicare. Ocupația israeliană a Înălțimilor Golan trebuie să ia
sfârșit de urgență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu