Ce este Zionismul?

de Jonathan Ofir

Cei care susțin Zionismul o fac adesea dintr-un soi de naivitate romantică, fără să înțeleagă neapărat ce înseamnă asta cu adevărat. A devenit confortabil să o facă, aceasta este poziția „moderată” acceptată la modul general, de susținere a dreptului evreilor de a fugi de persecuție și la autodeterminare, aceasta este opinia considerată normală și acceptată de societate ca normală. Aceasta este poziția adoptată de toate guvernele americane de la dreapta la stânga și de majoritatea guvernelor „vestice” precum și de presa mainstream.

Consecința acestui „consens” este că cei ce pun la îndoială supozițiile de bază despre Zionism devin automat „extremiști”, din moment ce se presupune că susțin periclitarea evreilor. Binarul „pentru sau contra” nu lasă o variantă de mijloc – fie ești pentru Zionism, adică îți pasă de evrei (și din moment ce evreii sunt oameni înseamnă că ești un umanist), fie ești împotriva sa – adică nu îți pasă de evrei (adică urăști evreii, ești antisemit sau un om nepăsător).

Aceasta este natura demonizării ideii de opoziție față de Zionism. Chiar dacă opoziția vine din partea evreilor, este redusă la dimensiunea unei periferii ciudate, indolente și irelevante.

Dar această întreagă percepție desconsideră complet un aspect: ce semnificație are pentru palestinieni. Acest aspect este privit de obicei ca unul secundar, în spiritul supremaționist-colonialist al proiectului Zionist – în cel mai bun caz este lăsat pentru „a fi rezolvat mai târziu”.

Zionismul este un prejudiciu. În primul rând este despre – chipurile – „a avea grijă”  de evrei într-un loc în care au decis să se „reîntoarcă” după 2000 de ani (de fapt, pentru a-l coloniza). Și mai apoi, de „a avea grijă” de palestinieni în sens sarcastic – prin purificare etnică și apartheid.

Zionismul susține că evreii sunt o „rasă”, o „etnie” – ceea ce este fals. Mai presupune și că evreii vor fi mereu persecutați – chiar dacă există perioade de ne-persecuție. Indiferent că majoritatea evreilor nu locuiesc în Israel, au mare succes pe plan internațional și Israelul este cel mai periculos loc pentru evrei în ziua de astăzi, logica Zionistă susține că Israelul este o „bună poliță de asigurare” – „într-o zi or să ne mulțumească ei toți”.

Logica Zionistă nu ține cont nici de istorie. 2000 de ani zici că au fost alaltăieri, zici că săptămâna trecută evreii locuiau în Palestina și acum gata, a venit momentul „reîntoarcerii” celor „aleși”, a eternului popor al lui Dumnezeu. Și dacă v-ați gândi că asta e doar o credință religioasă care nu se reflectă în presupusul stat secular – uitați-vă la „Legea reîntoarcerii” din 1950. Da, chiar așa se cheamă. De aceea se poate spune că Israelul este un stat religios.

Deci, aceste „drepturi” eterne le înlătură, le înlocuiesc pe cele ale oamenilor care chiar trăiesc în Palestina de multe generații. Zionismul nu vrea să renunțe la trecut și nici nu vrea să renunțe la noțiunea aceasta că deși acum poate fi relativ bine pentru evrei, cândva, undeva, în viitor, s-ar putea să nu mai fie. Așa încât, din cauza acestui „potențial hazard” în ceea ce privește „poporul” evreu, „polița de asigurare” trebuie păstrată – pe spinarea palestinienilor, cu prețul suferinței lor. Aceștia pur și simplu s-au nimerit să fie acolo, în locul nepotrivit, la vremea nepotrivită.

Persecuția minorităților se întâmplă în lume și este o consecință nefericită a naționalismului și a tribalismului. E o cauză pentru care trebuie să se lupte. Evreii ar putea să facă parte din lupta asta – au făcut parte. Dar Israelul nu este un model al respectului față de minorități. Să nu mai vorbim despre cum au ajuns arabii să fie „minoritate” – prin purificare etnică. Deci, Israelul este de fapt un model de intoleranță față de minorități. Brutalitatea cu care îi tratează pe palestinieni duce, în mod natural, la o oarecare animozitate față de evrei, intern și global (vorbim de statul evreiesc, vă aduceți aminte?), așa că se pune repede convenabila placă a „antisemitismului”.

Deci, ce să facem acum în legătură cu el? Zionismul, cu toate intențiile și scopurile lui, este promotorul practicilor țipător de discriminatorii: epurarea etnică, apartheidul, chiar genocidul. Răspunsul la întrebarea ce e de făcut în legătură cu el ar trebui să fie mai mult decât evident și deloc controversat pentru orice minte liberală de astăzi: abandonarea sa, renunțarea la el. Însă, vai, din cauza panicii trezite de orice are legătură cu anihilarea (din interiorul) și din cauza îndoctrinării impuse de sentimentul de vină (din afara) hasbariștilor (propagandiștilor) Zioniști israelieni, această soluție evidentă a devenit „controversată”. Dar soluția aceasta nu este doar simplă în esență – este și foarte practică: Israelul să ofere drepturi egale tuturor și să își corecteze crima purificării etnice permițând reîntoarcerea refugiaților palestinieni. Astfel, era Zionismului ar apune iar evreii și non-evreii ar trăi în condiții egale. Iudaismul și-ar recăpăta locul de religie nu de naționalitate.

Abia apoi evreii vor putea juca un rol real în lupta pentru îmbunătățirea drepturilor minorităților, justiție, egalitate și libertate în lume – lucru care ar fi „bun pentru evrei” dar și pentru restul oamenilor. În momentul de față, mulțumită Zionismului, iudaismul este o pisică grasă ce ține șoarecii în găuri și își păzește bucata de cașcaval luptându-se pentru „drepturile” pisicilor grase.

http://www.theturbantimes.com/2016/12/03/what-zionism-is/