n 21 ianuarie 2001, a ameninţat că în caz de atac palestinian “va bombarda Beit Jala [un cartier al Bethleemului], Teheranul, Cairo şi barajul de la Assuan”. (Le Monde, 2 februarie 2001)
În 7 octombrie 2003, a extins lista ţintelor: “Inamicii noştri din regiune trebuie să înţeleagă că statul Israel este pe punctul de a-şi pierde raţiunea. Dacă nu procedăm aşa, nu vom putea obţine calmul aici. Vărsarea de sânge în tabăra noastră trebuie să înceteze. Dacă ne găsim obligaţi să ardem toate câmpiile, pe lângă Damascul şi Beirutul, o vom face.” (http://www.aad-online.org/2004/Fres...)
În 7 iulie 2003, răspundea unei întrebări la radio Kol Israel în privinţa sorţii miilor de prizonieri palestinieni: “Ar fi mai bine ca aceşti prizonieri să fie înnecaţi în Marea Moartă, dacă se poate, pentru că este punctul cel mai jos al lumii.” (http://www.walla.co.il)
În 25 decembrie 2004, îşi formula soluţia în privinţa conflictului israelo-palestinian: “Planul meu propune plasarea celor mai mulţi dintre arabi sub autoritate palestiniană, excluzând [din Israel] satele arabe aflate sub suveranitate israeliană. Pentru că dacă acceptăm crearea unui stat palestinian fără să găsim o soluţie la [problema] arabilor israelien, mai ales în cazul musulmanilor care locuiesc satele Triunghiului şi care se găsesc în marea lor majoritate sub influenţa secţiunii nordice a mişcării islamiste, acesta este sfârşitul nostru.” (interviu cu Yaffa Goldstein, www.hazofe.co.il)
Intervievat de Le Figaro, va adăuga acest comentariu: “Este exact ceea ce s-a petrecut cu Alsacia şi Lorraine. (Le Figaro, 22 martie 2006)
În 23 octombrie 2006, Yoav Stern, în cotidianul Haaretz, semnalează că preşedintele Înaltului Comitet al Arabilor din Israel, Şuweiki Hatib, a calificat partidul acestui om politic, Israel Beitenu, drept “partid fascist” şi a făcut un apel la primul-ministru Ehud Olmert să înceteze orice negociere vizând cooptarea lui în actuala coaliţie guvernamentală. Exprimându-se în timpul celei de-a cincizecea aniversări a masacrului de la Kafr Kassem, Hatib a afirmat: “Existenţa oamenilor politici care promovează transferul [arabilor din Israel] trebuie să fie considerată ca o ameninţare în cadrul societăţii israeliene.”
Degeaba. Fost ministru în guvernul Ariel Şaron, autorul acestor declaraţii rasiste şi aventuriere, Avigdor Lieberman, ar trebui să intre din nou in guvern, dacă Knessetul o va decide [în momentul în care facem această traducere, decizia pozitivă a adunării generale israeliene a fost deja luată – nota traducătorului], în calitate de vice-prim-ministru însărcinat cu “afacerile strategice”.
Uniunea Europeană boicotase Austria pentru mai puţin decât asta…
Cf. versiunea în limba franceză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu