Un profesor care dorea să stimuleze interesul studenţilor săi din anul I pentru compunerile obligatorii m-a invitat vinerea trecută la orele sale de dimineaţă, pentru a răspunde întrebărilor despre 11 septembrie pe care studenţii le-au ridicat dupa vizionarea filmului Loose Change . Am fost recunoscătoare pentru ocazia ivită şi mă simţeam încrezătoare pe drumul spre sala de curs pentru că eram sigură că voi putea să fac faţă întrebărilor. Credeam că voi putea răspunde provocărilor bazându-mă pe informaţiile actuale pe care le deţineam şi pe capacitatea de a le transmite coerent altora.
Nu mi-am imaginat că voi fi bruscată de un student furios care striga ca sunt “antisemită” înainte de a ajunge macar în sală. Bariera emoţională nu a disparut dintre noi de la acel moment şi până cand ora s-a terminat. A fost dramatic. El nu putea să stea locului, sărea de colo-colo şi se mişca prin clasă fluturând agitat mâna pentru a pune întrebări, care erau de fapt acuzaţii ostile, sunându-şi “prietenul” pentru ca acesta să poată auzi comentariile mele, împingând supărător telefonul spre mine.
Nici o explicaţie sau fapt concret pe care l-aş fi putut da nu i-au calmat furia. Nu conta pentru el că erau evrei cu activitate remarcabilă în studiile şi acţiunile legate de 11 septembrie. Sau că grupul Tampa- Adevărul despre 11 septembrie are evrei printre membrii săi. Deşi nimic din ceea ce am spus n-ar fi putut fi interpretat nici pe departe ca fiind “antisemit” , subiectul 11 septembrie a pus în mişcare rotiţa sa “antisemita”. Când am spus că eu credeam că printre cei care au orchestrat crimele din 11 septembrie se aflau membri ai serviciilor secrete din Marea Britanie, Germania, Israel şi SUA, el a reţinut doar menţionarea Israelului. Simplul fapt că discutam despre 11 septembrie i se părea abominabil. A adus în discuţie problema celor care neagă Holocaustul.
În ciuda studentului agitat, discuţia a continuat şi s-au pus multe întrebări pertinente. La întrebarea dacă nu cumva aflare adevărului despre 11 septembrie ar fi o lipsă de respect faţă de familiile victimelor, am răspuns că aceste familii au fost cele care au insistat ca ancheta să aibă loc şi că întrebările lor au rămas fără răspuns în urma Raportului Comisiei 11 Septembrie. Şi că filmul făcut de ei – Presa pentru adevăr – arată continua lor căutare în aflarea adevărului.
La întrebarea cum ar fi putut fi ţinută secretă conspiraţia pentru atâta timp, de atâţia oameni, am dat exemplul proiectului Manhattan pentru fabricarea bombei atomice care a implicat mii de oameni şi le-am vorbit despre “cârtitele” care ocupă funcţii cheie într-o organizaţie (ex. Divizia Radical-Fundamentalistă a FBI-ului) gen Webster Tarpley.
La întrebarea de ce nu existau persoane care să atragă atenţia asupra acestor lucruri, le-am răspuns că erau sute din aceştia şi le-am dat ca exemplu pe von Bulow, Michael Meacher, Bob Bowman. Patrioţi, piloţi, arhitecţi, oameni de ştiinţă care vorbesc despre adevărul cu privire la 11 septembrie. Am discutat despre cum a fost posibilă blocada media prin crearea unui front comun orchestrat de directorii marilor companii care erau mână-n-mână.
La întrebarea de ce ar face cineva aşa ceva, le-am vorbit despre documentul de strategie militară - Proiectul pentru un Nou Secol American- care conţinea o schemă dementă de dominare a lumii, proiectată să se declanşeze ca urmare a unui eveniment catastrofal si catalizator în acelaşi timp – atacurile de la 11 septembrie, un nou Pearl Harbour.
Dar acestea sunt simple fapte şi sindromul “antisemit”, ca şi sindromul de negare a evenimentelor de la 11 septembrie nu poate fi vindecat prin simple informaţii factuale. Într-o cursă pentru putere absolută, controlul minţilor şi propaganda înlătură faptele. Emoţiile sunt atotputernice, mânia şi frica conduc totul. Oferirea unor răspunsuri programate la subiectele controversate ajută la distrugerea disputelor de idei. “Teoretician al conspiraţiei, nebun, idiot, absurd, antisemit, dement”. Să ataci mesagerul pentru a discredita mesajul. Să-l întrerupi, să nu-l laşi să vorbească, să-l faci să-şi piardă şirul ideilor, să-l ridiculizezi şi să-l insulţi. Să nu dezbaţi nici o problemă, să nu analizezi nici o dovadă - niciodată.
În consecinţa, sentimentele de umilinţă, stânjeneală, ruşine sau vină o fac de obicei pe persoana în cauză să cedeze. Câte subiecte nu sunt interzise din cauza “corectitudinii politice” ? Limitarea ariei de subiecte de conversaţie naţională este intergrată şi orchestrată. Primul subiect interzis este de ce luptăm în războaie de proximitate pentru Israel şi cui ar trebui să-i fie loial Congresul când decide în chestiunile legate de război.
Trebuie să mărturisesc că nu am citit articolul lui Mearsheimer şi Walt sau noua lor carte. Dar acum o voi face. Băiatul acela m-a adus la realitate şi-I mulţumesc pentru asta. Niciodată nu mi s-a mai spus că aş fi “antisemită” şi urma palmei se simte încă pe obrazul meu.
Dacă cineva critică într-un fel Israelul este numit “antisemit”. Dacă aş face remarca că Mafia este italiană, asta ar insemna ca sunt “anti-italiană” ? Dacă spun că un american a comis o crimă sunt “anti-americană” ? Nimeni nu are voie să critice Israelul pentru că este catalogat “antisemit”. Chiar fără a menţiona numele Israelului, dacă alegi să dscuţi despre 11 septembrie, se face un efort şi tot ajungi să fii numit “antisemit”. Instituirea unor subiecte tabu este o formă de control al minţii. Gândiţi-vă la asta – dacă puteţi !
Însuşi cuvântul “antisemit” explodeză ca o grenadă când este rostit şi distruge semnificativ orice discurs inteligent. Această construcţie artificială este întreţinută de complexul de victimă creat ca urmare a celui de-al doilea război mondial şi a repetării constante a istoriei Holocaustului. Nu este permis să se observe că şi palestinienii suferă la fel de mult – sau chiar mai mult – în zilele noastre sub dominaţia israeliană ca şi evreii din ghetourile Europei de Est. Victimele genocidului sunt acum artizanii acestuia, dar această observaţie este strict interzisă în orice conversaţie politicoasă.
Acel tânăr nu este un produs normal al unei lumi echilibrate. El este produsul a celor “experţi sociali” care inoculează în mintea unor copii inocenţi idei otrăvitoare şi tactici beligerante. El este sub tutela acelora care crează “matricea” noastră şi este un copil maleabil, susceptibil emoţional şi uşor de manipulate pentru a fi folosit pe post de copoi pentru stăpânii lui. Sunt sigură ca sunt mândri de micul lor Frankestein, pe care azi îl pot trimite pentru a tulbura o discuţie într-o clasă, iar mâine va fi servitorul obedient infiltrate în afacerile şi disputele noastre politice. Un alt “cetăţean dual” ca şi Henry Kissinger, Michael Chertoff, Paul Wolfowitz, Richard Perle, Douglas Feith, Dov Zakheim, Ari Fleischer, Elliot Abrams, Scooter Libby, sau William Kristol.
Tot ceea ce eu şi voi credem despre această lume este la fel de distorsionat ca şi ideile acestui tânăr. Harta politică şi evoluţiile popoarelor lumii au fost orchestrate. Harta Orientului Mijlociu este relative nouă şi graniţele naţionale actuale sunt doar nişte artificii, nişte născociri pentru a declanşa conflictele pe care le vedem azi, prin care este controlată regiunea. De ce există Israelul ? A fost constituit pentru a fi un ghimpe în coastă, o rană căscată prin care iese conflictul pentru a menţine o stare conflictuală care să alimenteze maşina de război, să genereze depopularea regiunii şi în final să faciliteze controlul asupra Orientului Mijlociu şi acapararea vastelor sale resurse energetice ?
Cu toată vorbăria din SUA şi Israel despre importanţa religiei, unde sunt acum toate marile religii ale lumii ? Unde este dragostea ? Toleranţa ? Iertarea ? Mila ? Ce minciună colosală, sa dai foc acestei regiuni a lumii sub pretextul diferendelor religioase.
Între timp sărim – sau ni se pare că sărim – de la un subiect de discuţie irelevant la altul, în timp ce păpuşarii asează decorul pentru următorul act în care America, aşa cum o ştim noi, nu mai există pentru ca globaliştii o îngenunchează şi o supun prin inermediu colapsului economic aranjat. Aceasta în timp ce noi dansăm în ritmul stability de orchestra lor, care cântă cu instrumentele lor propria lor partitură.
În prezent se derulează un război pentru minţile noastre şi să ieşi din matrice este mai greu decât vă puteţi da seama. Realmente, dscuţiile de umplutură sunt programate de ei. Orice ironie, orice ipoteză universal acceptată, orice banală afirmaţie au fost programate în noi. Analizaţi-vă gândurile şi eliberaţi-vă mintea.
*****
Bine aţi venit pe Speaking Truth To Power (Rostind adevărul în faţa Puterii) – un site deţinut şi condus de Carolyn Baker. Carolyn este asistent universitar în istorie, fostă psiho-terapeut, scriitoare, şi studentă la cursul de mitologie şi ritualuri. Acest site oferă prezentări alternative şi prompte ale ştirilor naţionale (americane) şi internaţionale, articole conţinând informaţii şi opinii, şi este o sursă de sprijin şi de legătură pentru oamenii cu mintea trează care nu vor doar să fie informaţi, ci şi să-şi organizeze viaţa şi comunitatea astfel încât să-şi dea seama cu adevărat ce se afla de fapt în spatele evenimentelor de zi cu zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu